IARMAROCUL CU STELE
*
Noaptea-i senină
şi Luna colindă prin
iarmarocul cu stele...
de pe puntea unui gând
ce suferă de insomnie,
privesc cum vântul furios
şuieră printre ramurile goale,
brumate... le întinde pân' la
pământ, precum un acordeon
cu pliurile burdufului deslipite.
Înfrigurată, pe puntea gândului
insomniac aştept un alt gând
să încălzească... învelească
ca un pled, umerii peste care
apasă întunericul nopţilor pustii,
ce au obrajii zbârciţi de la frig.
Dar de multe ori am simţit nevoia,
ca în nopţile reci, târzii, să privesc
iarmarocul cu stele şi cu al treilea
ochi să văd cum, pe frânghie de lumină,
celălălt gând înmiresmat, se apropie...
iar împreună să căutăm ziua de mâine!
21 Octombrie 2017 - MIT
*
-->
Comentarii
Multumiri multe, AureliaAlbAtros , cu drag si pretuire!
Multe multumiri, maria giurgiu, cu drag si pretuire!
Foarte frumos, iarmaroc! Am citit cu mult drag.