Iarna

Este frig; urât pe-afară.
Ninge, ninge viscolit.
Peste fiecare seară
Noaptea s-a înzăpezit.


Soba duduie a tractor.
Vântul scormonea-n tăciuni
Să găsească un locușor
Cald să-i fie la plămâni.


Peste peticul de țarnă
Gerul s-a făcut cumplit .
Poarta suferă o dramă;
Scârțâie cu glas dogit.


Toate nopțile o pășune.
Albe stele vin s-o pască,
Luna nu mai e minune,
A slăbit în loc să crească.


Sufletul pe dos, sucit,
Mai golaș decât o stâncă
Obosit de strălucit
Nici nu bea, nici nu mănâncă.


Și mi-e verdele pe ducă,
Tot albastru spălăcit,
Sânii s-au ascuns în nucă,
Pasul mai împleticit,


Zâmbet rar; o ficțiune;
Tot obrazul deal și văi.
Mai fă, Doamne, o minune:
Pune în simțuri scântei!


Veronica Șerban

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  •   O imagine fermecată  ce induce  stări de spirit  de  oboseală provocat  de a iernii!

    ,,Sufletul pe dos, sucit,
    Mai golaș decât o stâncă
    Obosit de strălucit
    Nici nu bea, nici nu mănâncă."

Acest răspuns a fost șters.
-->