- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Elisabeta Branoiu
Prin odihna împăcărilor târzii,
încropit sub geană,
dăinuind de veacuri sub ninsoare,
găsi-i taina visului neîmplinit
sub vraja anotimpului de iarnă.
Mă strecor, cu el uşor,
prin mantia tăcerii cenuşii
să-l ascund în colbul vremilor străbune
din inestimabila comoară
să n-audă cântul învolburatei strune.
Cântul ei,
ecouri ce străbat pe întrerupte,
e vaiet de năvalnic,
cules din şesuri şi din ramuri,
cules din munţi cu feţe abrupte.
Cântul ei,
ecou de strună în strai alb,
sosit din ramul vremii,
picură în calendarul meu
"încă un an",
şi-n trandafirul vieţii
Petalele "durerii!"
-->
Comentarii