ieri, recunosc, m-am îmbătat.
mi se făcuse, dintr-odată,
( habar nu am cum s-a-ntâmplat)
o sete, cel puţin, ciudată.
era şi cald, îţi jur, afară,
şi-mpreună cu-n amic
am mai stat la o gargară,
ba o bere, ba un mic,
şi, desigur, o ţigară.
când m-am dus înspre pisoar
amuţisem de uimire:
„ăsta-i ultimul pahar!”
mă luase, în primire,
gagicuţa de la bar.
m-am făcut că nu aud
şi nici c-o văd, deşi, mă jur,
era frumoasă, tenul crud,
dar multă lume prin prejur...
„tu n-auzi, eşti misogin?
vezi că te-ai pilit cam tare!”
„nu drăguţă, sunt virgin,
tu ai grijă de pahare!”
m-aş fi uitat în ochii ei,
însă m-am temut că, dacă,
ar fi fost verzui, c-ai tăi,
i-arătam eu ei... măi, fată!
că-s misogin din tată-n fiu,
ptiu!, al dracului să fiu!
hap... ciu!
-->
Comentarii
Se mai întîmplă,... mai des!
Minunat poem