Am atâtea să-ți spun ...
Mi-e dor de tine
din clipa-n care ai plecat pentru puțin ...
a doua zi
- iluzie.
În piept mi se zbate pasărea
ce te strigă,
privirea te caută, te caută mereu,
gesturile cer să te-atingă ...
dar tu,
tu ...
O mână-ntinsă-ntre real și semnul mirării,
element comun,
anotimp
- iluzie.
Am făcut din dor, și tu și eu, poeme.
Zborului i-am dat hrană să îi crească aripi.
Înțelegeam neînțelesul amândoi,
chiar nențelesul dorului de noi
și taina gândului ce tâmpla a ascuns-o
într-un sărut visat
- iluzie.
Incandescența anotimpului,
anotimp al iubirii de noi,
al iubirii iubirii noastre
- iluzie.
22 mai 2016
Mara Emerraldi
-->
Comentarii