In albul fulgului de nea

Iubitule, văd cum fulgii de nea

ca un stol fară număr
cad uşor pe albul Tău umăr,

presărând albe amintiri, în inima mea.

Tu zâmbeşti, fericit pleci departe de mine.

Eu, cu ochi trişti,

cu inima, sloi de gheaţă,

îngenunchez rugându-Te, nu pleca,

ucigătoare visuri îmi va zdrobi inima!

 

Un glas îngânând cuvintele de miere,

cu cel mai frumos surâs din lume,

lângă mine, se strecoară-n tăcere...

Îmi vorbeşte încet în şoapte,

atât de aproape,

că în curând, după această noapte,

a Lui revenire, va ninge şi peste mine

un val uriaş de fericire!...

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->