Când se spune despre cineva că prin ceea ce face, e cel puţin inedit, acel „inedit” nu stă, e la el, în funcţie de stare, simţire… la acei, acele ce răsfoiesc, desfac, despart acel lucru, scriere, orice… şi îl, o văd, transpun prin prisma celui, celei ce l-a creat, scris… chiar dacă în contradicţie… uneori.
*
Toţi cunoaştem, ştim, vorbim, practicăm cea mai veche „meserie” din lume, însă doar unii şi-au luat doctoratul… în politică.
*
Calm deplin – alegoria duratei eterne.
*
Disperare – invadarea timpului rămas, de frământările căsătoriei cu lumea…
*
Aburul respiraţiei furiei înăbuşite într-o linişte plină, e privirea întoarsă… înlăuntru.
*
Memorie goală – nemişcarea imaginii pe/dintr-o pagină albă.
*
Întotdeauna îndoiala să o ai vis-a-vis de ceilalţi în raport cu tine, nu de tine…
-->
Comentarii