Inel de foc

Pleoapele tale-n vibrare
aripi ale ochilor umezi,
arcuite cu valuri de albastru
se-ntorc să mângâie ţărmul.

Cristal în priviri zborul
o înălţare a ploii în aer,
când se nasc lacrimile
condensează bucuria-n raze.

Inima mea cearcăn al lunii
un măr roşu-n fereastră,
deschide obloanele larg
să-ţi picure broboane de rouă.

Mi se făcea pielea de pasăre
sa-ţi poarte surâsul în cioc,
ca pe un inel de logodnă
peste dansul pădurilor de ulmi.

Ştiu că pământul şi cerul
drumurile abia atinse de vânt,
ne învăluie în zile şi nopţi
ca într-un inel de foc,

în care mai suntem şi astăzi
îndrăgostiri sub o pleoapă.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->