Am dat cu inima de pământ.
Dragostea s-a fărâmat – pulbere –
Şi-am aruncat-o-n universul tulbure.
Inima ţi-e de jale un Everest,
Gheţurile veşnice o încrest.
Efemeră-i a ei escaladare;
Iluziile te–ntâmpină pe cărare.
Admiri din pisc un hău imens –
Focul inimi-i de neaprins.
Închisă-i în uitare iubirea,
Îngheţată-i, la fel, şi fericirea.
Mă rog fierbinte de soare
Să incălzească razele mai tare;
– Săgeţi de foc – să le abată,
Vraja uitării s-o străbată;
O mare de făclii arzând
În adâncul întunericului din gând,
Cutremurul din haosul amintirilor
Să-ncingă vulcanii dorinţelor.
Torente de lavă, ce țâșnesc din izvoare,
O mare de regrete-s la picioare.
Din ochi porneşte-o caldă ploaie,
Ce-n vale prăvălește şuvoaie.
Priveşte-n sus, cu rugă mare,
Iubirea-i de-o mai păstrez, oare?
Dorurile, ce le trimiţi din zare,
Mă ning cu regrete amare.
Dor cu dor se împreună.
Întind spre zare o mână,
Să cadă in braţele mele
Cea mai aleasă dintre stele.
MdRaesculum 19.12.2009
-->
Comentarii
Flori(i)lor din sufletele noastre
Boboc, cu aripile desfăcute-n floare
Ca să întâmpine a floriilor sărbătoare,
Îți cuprind tulpina într-o îmbrățișare
(Și de la alesul tău să primești o sărutare!)
Cu drag
Mulțam de popas!
Versuri apocrife:
Bade,pălărie nouă
Ți s-a rupt inima-n două.
Ia fii hărnicuț și-o coase
Cu-un fir rosu de mătase...
fierbinte la piept,
Lăsând să pătrundă
În adâncime de trup
Răcoare şi febră…
Şi mi-e bine.