ÎNSCRIUL FĂRĂ NUME

Curgea domol apusul pe umbra răsfirată

a fagului sihastru din vârful unui deal,

la marginea pădurii se auzea deodată

o doină fermecată, în cântec de caval.   

Ajunsă mai aproape de dorurile mele,

în grabă retrezite din somnul fără vis,

îmi aducea în cuget doar amintiri rebele

rămase îngropate la margini de abis.

.

Călare pe o rază, scăpată dintre creste

din luna adormită pe colțul unui dâmb,

soseau să-mi readucă o magică poveste

cu clipele jertfite în jurământul strâmb.

Se spune în poveste că vajnica ursită,

venită să citească înscrisul prorocit,          

plecase fără veste, pe-o cale negăsită,

lăsând-ne uitarea pe gândul nerostit.

.

Înscrisul fără nume, rămas în amintire,

mă bântuie întruna c-un dor nemărginit,   

când orele rebele mă cheamă, în neștire,

la plaja-ndepărtată pe care ne-am iubit.

Poate mă-aștepți acolo, sosi-voi căte seară,

cu tolba înțesată de amintiri fierbinți,

iar tu, la malul mării, să mă iubești afară,

să-aud aceleași vorbe cu care tu mă minți!

 

 

 

 

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->