toate s-au agăţat de mine
şi-mi foarfecă dungile verticale
care m-au atârnat de petele tale ruginii
eşti prea grăbit să te priveşti
şi nu asculţi nici măcar frânturile
pe care ţi le strig
când ne lovim unul de altul
te măsor zilnic
de parcă aştept să aud acel clik
care-ţi aprinde distanţa
ai citit intr-un spot publicitar
că dragostea nu se mai poartă în inimă
şi ţi-ai cumpărat o colivie
pentu insomniile fade
mă tot gândesc
cum să cârpesc găurile
care iau forma absentei
aţa albă nu se mai poartă
nici măcar pe dedesupt
nu vreau să te abandonez
oricât de incredibil ar părea
-->
Comentarii
Minunate versuri...Felicitări!