Interviu cu poeta si profesoara ALINA BEATRICE CHEȘCĂ (2010)
de LACRAMIOARA DANIELA CAPOTĂ DONOSE
Alina Beatrice Cheşcă aparţine prin frumuseţea sa interioară şi exterioară unei lumi în care codul de acces o reprezintă puritatea sufletească. Profesor la disciplina limba engleză din cadrul Universităţii ,,Danubius’’, poet (vol. de poezie: ,,Fata cu parul de valuri’’, ,,Viata cu fiecare rasuflare’’ , ,,Fetita de la celalalt capat de suflet’’) fotograf (expoziţii: ,,Egipt istorie şi mister’’, ,,Malaezia-paradis tropical’’), ea ne ajută, prin creaţiile sale literare publicate în ,,Constelaţii diamantine’’, ,,Porto-Franco’’, ,,Dacia Literară’’, ,,Cronica’’ etc. şi prin sensibilitatea sa, să descoperim lumi nebănuite.
- De ce aţi ales să deveniţi profesor de limba engleză?
Trebuie să vă mărturisesc faptul că toată copilăria mea mi-am dorit să devin profesor, fiindcă, așa cum scriam în jurnalul meu de elevă, voiam “să schimb suflete și conștiințe”. Este ciudat cât de bine îmi amintesc ceea ce am scriam acum vreo…27 de ani! Am o memorie selective teribilă!
La vârsta aceea eram convinsă că voi deveni profesor de biologie, fiindcă totdeauna am iubit enorm natura. Dar, în clasa a V-a, aflându-mă la Sinaia cu tatăl meu, am întâlnit un grup de tineri turiști englezi care, într-o Românie comunistă, au reprezentat pentru mine simbolul libertății și al extravaganței; în plus, plăcându-mi foarte mult și accentul lor englezesc, m-am hotărât să devin profesoară de limba engleză și...iată că deja fac această profesie de 15 ani! Nu voi înceta niciodată să mulțumesc profesorilor mei pentru ceea ce sunt astăzi...
- Dacă vorbim despre lectură ce preferaţi: proza sau poezia?
Poezia a fost totdeauna parte din mine, este însăși esența mea. Aproape că nu există zi în care să nu citesc poezie, fiindcă ea îmi dă viață, îmi dă curajul să mai cred în frumusețea lumii, în sensibilitate și, poate părea straniu, dar mă face să mă simt în siguranță într-o lume din ce în ce mai nebună. Cred că omenirea nu poate trăi fără poezie, în orice formă am întâlni-o. Îmi amintesc acum versurile poetului Săndel Stamate: “Lăsați, oameni,/ ILUZIILE/ să vină la mine/ Nu le opriți/ Ele sunt/ singurele voastre/ CERTITUDINI.”
Totuși, romanul este altceva: este o poveste, o zonă de viață reală sau fictivă, populată cu personaje mai mult sau mai puțin apropiate de experiența personală; cred că de aceea romanul este ceva mai accesibil, este povestea vieții noastre “văzută în oglindă”. Așadar, nu cred că pot alege între proză și poezie, fiecare dintre ele îmi acoperă o altă nevoie spirituală.
- Ce înseamnă pentru dumneavoastră Rumi Mawlana?
L-am descoperit pe Rumi Mawlana – cel mai mare poet mistic al tuturor timpurilor - la începutul lui 2007, într-o faimoasă librărie din Istanbul, dar nu am fost foarte receptivă atunci; l-am descoperit cu adevărat în vara lui 2007, când m-am întors în Istanbul. Începând cu vara aceea, Mawlana a devenit poetul meu de suflet, l-am redescoperit cu fiecare lectură și, timp de 3 ani, aproape că nu a existat zi în care să nu îi citesc un poem; aveam nevoie de creația lui, de acolo mi-am luat o parte din lumină și inspirație, cealaltă sursă fiind călătoriile spirituale pe care le-am făcut… În vara lui 2011 am reușit să îmi îndeplinesc un mare vis: am mers în Konya (Turcia), orașul în care acest mare poet și-a petrecut a doua parte a vieții și care a devenit un fel de mausoleu închinat lui.
- Locurile pe care le-aţi vizitat v-au transformat în ,,fata cu 1001 de patrii’’, iar pentru noi cititorii aţi devenit o Seherezadă prin poeziile dumneavoastră care împărtăşesc cu sensibilitate momentele trăite. Care a fost cea mai frumoasă călătorie?
Mi-ați pus o întrebare atât de frumoasă și, în același timp, dificilă…Spun acest lucru fiindcă îmi este greu să aleg, fiecare călătorie reprezentând pentru mine lumină, inspirație, fericire, absolut…Totdeauna am pornit în călătoriile mele cu speranța că voi descoperi ceva nou și, poate, esențial, despre această lume minunată, despre oamenii ei și despre mine însămi. Probabil știți deja că eu iubesc mult Orientul, atât cel Mijlociu, cât și cel Îndepărtat. Așadar, inima mea este tot timpul “bântuită” de amintiri și trăiri unice: India și templele sale încărcate de spiritualitate; paradisul natural din Malaezia; Siria, cu Damascul celor 1001 de nopți; fascinantul oraș antic Petra din Iordania; străzile din Beirut, misterul Egiptului cu tulburătoarele piramide, serile și diminețile în deșert…
- Ca scriitor, care sunt temele dumneavoastră preferate?
De câțiva ani, Orientul reprezintă sursa mea de inspirație, mă face să mă simt fericită până la extaz. Dar totdeauna am scris despre iubire, despre Dumnezeu (El se află în aproape fiecare poem din cele două volume de poezie pe care le voi publica curând), despre oamenii ce mi-au trecut prin viață.
- Credeţi că prin creaţiile dumneavoastră aparţineţi ca formaţie spirituală culturii şi civilizaţiei orientale?
Cred că, de câțiva ani, creațiile mele stau, într-adevăr, într-o anumită măsură, sub semnul spiritualității și viziunii orientale. În poemele mele se regăsește ideea împletirii dintre fericirea pământeană și cea divină, căutarea lui Dumnezeu în lucrurile simple, regăsirea propriului eu prin călătoriile inițiatice, prin iubire și prietenie. Îi ador pe poeții sufiți (printre care și Rumi Mawlana, evident) și pe Rabindranath Tagore.
7.Ce înseamnă pentru dumneavoastră poezia de dragoste?
Cred că majoritatea cititorilor de poezie (mai ales cei tineri) caută în mod special poezia de dragoste. Pentru noi toți, poezia de dragoste este cea în care ne căutăm și ne regăsim poveștile de suflet. Destule cititoare ale mele mi-au mărturisit faptul că au plâns când mi-au citit poeziile de dragoste. Și eu am căutat toată viața poezia de dragoste, cred ca aceasta mi-a atins sufletul mai mult. Dar, în ultimii ani, prefer poezia ce descrie iubirea la modul ei absolut: iubirea față de Dumnezeu și față de perfecțiunea creației Lui.
8.Un traducător poate afecta calitatea textului?
Sigur că da! Știm cu toții că există traduceri bune, mai puțin bune și chiar nereușite. Traducerea înseamnă înțelegerea esenței textului și a formei în care ea este exprimată și, mai presus de orice, re-creare. Traducătorul este un al doilea creator al textului, iar acest lucru nu este la îndemâna oricui.
9.Care sunt proiectele dumneavoastră de viitor?
Voi publica în curând două volume de versuri de inspirație orientală (ediție bilingvă) și sper ca într-o bună zi să îmi pot scrie romanul la care visez de 5 ani. Dar, dincolo de aceste lucruri, îmi propun să evoluez spiritual, să învăț în permanență, să fiu inspirată și să descopăr în fiecare zi frumusețea lumii și a semenilor mei.
LACRAMIOARA DANIELA CAPOTA DONOSE (2010)
-->
Comentarii