13. (poezie, cybersonet)
~ ciclul Calendar ~
frântă şi stranie (cybersonet CLXI)
dimineți albastre
când zorii vin și-n sânge mă topesc
te caut în abisul ce mă cheamă
cu tine viața e un vârtej grotesc
iar dorința mea un strigăt ce aclamă
un joc ciudat ne-nvârte-n cercuri strânse
te pierzi în mine iar eu te văd albastră
un foc ce arde-n veșnicii imense
și trupul tău mă tresare și mă mustră
ne-ntoarcem în aceeași dimineață
cu pielea brăzdată de o infinită mare
și în mâinile tale mă aprind m-agață
în zorii ce ne ard între hotare
iubirea noastră nu se sfârșește
într-o rapsodie infinită se naște
©Ioan Muntean, 2024
-->
Comentarii