18. (poezie, cybersonet)
~ ciclul Calendar ~
iluzia zorilor (cybersonet CXLV)
(Iluzia lui)
în zori când cerul plânge vis în rouă
te-mbrățișez cu aripi de lumină
pe trupul tău se-aprind domol grădină
și-n ochii tăi o mare fremătătoare nouă
în umbre moi de visuri clandestină
sărutul tău mi-e spumă-n val ce plouă
dar zorii vin și șoaptele ne plouă
te simt curgând ca mierea în surdină
mă pierd în umbra pașilor de ieri
în urma ta rămâne doar uitarea
ce arde-n zori și moare sub tăceri
dar tu exiști cu dulci plăceri
în pieptul meu ca visul și chemarea
în zorii suri blânde adieri
---
~ ciclul Calendar ~
iluzia zorilor (cybersonet CXLVI)
(Iluzia ei)
în zori când noaptea arde în tăcere
pe pielea ta sunt muguri de văpaie
mă-mbrățișezi și inima-mi se moaie
un dor nebun ce-n vise se repere
și te sărut pe buze ca o ploaie
ești umbra blândă focul ce nu piere
cu trupul meu topindu-se-n plăcere
curgând încet prin spații de odaie
dar zorii vin și visul se destramă
e doar un joc al umbrelor pierdute
un vânt străin ce-alungă-a nopții vamă
și totuși te păstrez în a mea maramă
un dor flămând sub pleoape neștiute
ce naște-n zori iubiri fierbinți de ciclamă
©Ioan Muntean, 2024
-->
Comentarii