Sărutul Beatrice (2013)
de Ioan Toderiță
Motto: Iubirea este aleasa îndumnezeirii.
Alina Beatrice Cheșcă, înfăptuitoare a poemelor iubirii ei, ne/se ademenește încontinuu, împerpetuu perfecționării unui stil liric, unei perfecțiuni literare progresive. A iubi este politeic, zeificator, în actanțe suave, odihnitoare; în relațiile neașteptatului timp al fericirii de a iubi, spațiile, cu precădere celeste, dumnezeiești, ori agorice, telurice, se învolburează reciproc spre agonia dionisiacă, spre o nouă concepție a sinelui.
Semantologia, ca și semiologia simbolurilor cuvântului frecvent căutat, substantivului desmierdat – iubire – sunt aleatorii, spontane, liber – eliberate într-un dinamism aparte, similar bătăilor inimii unei păsări prigonite în cânt. Gesticulația poetei, în aceste spații, este a unui actor dramatic, shakespearian, în conținutul poemului, în depănarea dramei unui love story epilogat. Sintagmele – happy-end – sunt rezumate metaforic, ori cugetări ale omului iubit, omului care iubește, ambii în voia lui Dumnezeu de…oameni. Dumnezeu este, prin iubirea lui universală, soluția cristianică a temelor iubirii poemelor Alinei Beatrice; zeitățile, adâncă scufundare în mitul iubirii. Între mit și îndumnezeire se află aspirația eu-lui, sinelui, la desăvârșirea prin iubire, melodică și retorică existențială sacră, sacrosantă.
Să intrăm în „Sărutul zeilor”, în cartea astfel izbăvită de poeta iubirilor adolescentine – Alina Beatrice Cheșcă. Iată dansul poetic al domnișoarei lector de limbi anglo-saxone în poezia Între est și vest – cardinalitate pelerinală, migratoare, a unui român prigonit de vise în lumea măreției europene, poezie scrisă la Munchen, în ianuarie 2010:
„Am fugit din nou în lume/cu sufletul prins în funde galbene şi roz (…)/ sunt din nou tânără, frumoasă şi nebună./ călătoriile mele sunt jocul de-a viaţa şi de-a fericirea/ eu dansez cu braţele larg deschise/ păşesc prin lume cu papuci fermecaţi/(…) (nu, să nu râdeţi, sunt fata căreia/ tot ce visează noaptea/ i se îndeplineşte ziua – şi invers, desigur).” Dans fermecător al unui posibil om iubit, al unui incontestabil cert iubitor de iubiri devastatoare, înălțătoare, de basm, spre basm făuritoare de izbânzi și fantasme.
Nu, să nu rămâneți la impresia acestei manifestări a iubirii în poemul din care am extras exuberanța iubirii! Poeta Alina Beatrice Cheșcă știe, cunoaște tema iubirii dincolo de lauda ei (strict exuberantă). Textul, complet fără suspensii selective este, reprezintă o dezbatere a iubirii la nivel social, profundă, detaliată, convingătoare de…actualități, de temporalități milenare, istorice, politice. Iată detaliile acestea în același Sărut deificator:
„Viaţa mea e un adevărat Bazaar/ în ea se întâlnesc religiile iubiţilor mei (cu a mea)/ se danseaza flamenco pe muzica sultanilor (şi vice-versa)/ cuvintele de-amor sunt rostite în toate limbile pământului/ fetele Vestului poartă văl şi abbaya/ direct pe trupul gol/ şi devin miresele celor mai frumoşi emiri/ (sau numai eu?)/ până şi temutul Osama preferă să-şi lase armele/ şi să se desfete prin cafenele/ la o narghilea cu cel mai talentat hakawati/ “la ce bun atâta război, frumoaso?”/ mă întreabă zâmbind/ şi mi-l promite de soţ pe frumosul Omar/ vedeţi? viaţa mea e un etern tratat de pace/ între Est şi Vest.”
Conștiința propriei frumuseți, demers al pacificării răului și binelui pământesc prin iubire, se află în/pe întinderea întregii cărți, mereu însoțindu-și credința în iubire spre credința în Dumnezeu, Dumnezeul etnic al poetei. Laudă și glorioasă izbândă a iubirii supreme! Tot la Munchen, poeta, în poemul Rugă, invocă :
„Cheamă, DOAMNE, ursitoarele si roagă-le/ să-mi dea braţe ca ale lui Păsări-Lăţi-Lungilă/ să-mbrăţişez lumea asta de o mie de ori/ iar Tu dă-mi harul rugăciunii.” Invocație a unui Dumnezeu român, cel mai accesibil simțămintelor noastre de iubire…maternă, mioritică. Ori evocă : „Atâta fericire încât mă doare, DUMNEZEUL meu”, sau se roagă: „priveşte-mă din înaltul Tău, DOAMNE/ în cafeneaua asta colorată/ de peste mări şi ţări/ cum mă cufund în fericirea şi libertatea mea/ ca şi când aş fi o peniţă înmuiată în nectar/ şi cu mine s-ar scrie istoria lumii.”
Aflăm în Sărutul Beatrice, în cartea ei închinată zeilor, lungi meditații metaforice, sinteze ale aceleiași îndumnezeiri prin iubire: „ia-mi tot ce am, tot ce ştiu, tot ce iubesc/ şi dă-le oamenilor/ tot ce pot avea/ tot ce pot şti/ şi tot ce pot iubi.” (Scrisoare către Dumnezeu). „DUMNEZEU să-mi binecuvânteze cufărul cu poveşti/ şi oamenii ce-mi trec prin lumină!” (Călătoarea). „Dumnezeu ne privește zâmbind dintr-un colț de noapte”… (Nocturnă scandinavă). „Apără, DOAMNE, Odyseea din noi/ speranţa că mâine/ iubirea va deschide porţile lumii”(Odyseea din noi) „Nu în zadar suntem/ cuvântul lui DUMNEZEU/ rostit în versuri sfinte” (Poezie-i totul). Sintagme profetice, Luca, Ioan, Pavel, Reflexii religioase (din diferite religii) îndepărtătoare de iubiri…pământești, organice, cupidonice. Altfel spus, prin astfel de metafore: „Cu sclavia amorului închis în versete” (Al Hayat), „Se adună anii întinerind în amintiri” (Drumul memoriei), „Călcăm pe clapele înmiresmate ale timpului” (Visul poemului de departe), „Fericirea poate ucide”, „Sunt cel mai mare muzeu al paşilor tăi” (Catedrale de vise), „Între mine şi mine însămi sunt eu/ pasăre liberă/ îndrăgostită de propriile-mi aripi” (Sunt), „în fiecare zi/ eu sărut fluturii pe aripi (Zborul).
Psihologia iubirii se împlinește în poemele acestei cărți ca o cale între naștere și viață. Ea, această psihologie, se supune atât treptelor iubirii universale: atracția, infatuarea, dragostea, respingerea, mortificarea, purificarea, desăvârșirea. Toate aceste stadii sunt gândite cu inimă de poetă, la nivel cardinal oriental, occidental, meridional, după cum – se știe – călătorește real ființa poetică Alina Beatrice în aceste ținuturi exotice sentimentale, ea fiind și o pasionată pelerină over the bord, over the channel, over the ocean, o desăvârșită creatoare de vernisaje fotografice. Aceste imagini se găsesc substanțializate liric în cartea Sărutul zeilor:
„Mâinile tale au ridicat mănăstiri pentru îngeri” (Catedrale de vise), „ești mersul meu înainte/ pământul e prea mic pentru noi” (Strigătul vieții), „ştiu să transform râurile de sânge în curcubee/ pe care să ieşim la promenadă cu toţii/ de Crăciun, de Ramadan, Hanuka sau Diwali” (Scrisoare către DUMNEZEU), „deschid ochii spre nemurire/ fereastra largă/ şi dincolo de ea dunele/ imensele dune cu parfum de cuceritor/ milioane de stele deasupra oazei/ încărcate de mister” (Al Hayat).
Dar să nu aflăm cauze și motive intuitive în creația literară a poetei. Ea ne/ se îndepărtează de aceste senzații pasionale tot printr-o pasiune a reliefării unei imagini poetice, nedependentă de culoare, contraste…antinomice, dimpotrivă, înăscând simplitatea conversațiilor ei poetice, ca ingenuu evidențial memorabil: „Astăzi voi sta/ faţă în faţă cu mine. (autoportret)/ A-L-I-N-A/ cu litere mari/ îmi şopteşti numele (evaluat de iubit, un posibil iubit)/ ademenind viaţa sa vină spre mine/ să mă nască din palmele tale (atracția, infatuarea)/ sunt singura iubită/ a celuilalt suflet al tău (dragostea)/ pagina ce nu se sfârşeşte niciodată/ şi pe care sunt scrise/ toate limbile gândite şi negândite/ toată tinereţea zvâcnind/ de sângele aşteptărilor (regretul)/ (…) a venit şi dimineaţa asta/ cu o mie de culori/ tutunul cu aromă de departe/ cafeaua sorbită teatral (respingerea) (…) viaţa nu se sfârşeşte/ dincolo de toate acestea/ sunt deşerturi imense (moartea) (Viața nu se sfârșește). Dar şi ca evoluţie antropomorfă a iubirii trăită pe înţelesul oricărui suflet ce vrea să iubească, desigur, sfârşind în moarte. Astfel, „moartea mea va fi doar/ o altă mare petrecere/ voi dansa pe propriul meu mormânt/ voi râde cum numai eu ştiu să râd/ prin vremuri bete de fericire/ eu sunt aceasta şi cea de dincolo de mine” (Jocul vieţii).
Acestea sunt conversaţiile poetice ale domnişoarei lector universitar Alina Beatrice Cheşcă cu noi, cu Dumnezeul nostru. Intraţi cu evlavie în cămara sufletelor voastre iubitoare de literă dulce grăitoare, de vocabule estetice şi veţi afla cu acest „Sărut” al poetei, în cartea ei de poeme fulminante, ca-ntr-o epopee purificatoare, propria voastră iubire.
-->
Comentarii