Îţi plouă-n suflet ca afară
Mărunt şi ne-nţeles de parcă
În suflet îţi pluteşte-o barcă
Prin ploaia asta milenară.
Natura plânge omeneşte
În hohote de frunze moarte
În mine se deschide-o carte
A cărei slovă creşte, creşte.
Sărutul tău, pe palma stângă
Timid şi gingaş - libelulă
În piept mi-a aşezat pendulă
Care-n oprire, stă să plângă.
Tu mila cui o plîngi copile?
Şi-n care piept îţi creşte dorul
Întreabă astăzi autorul
Pe-o galbenă pierdută filă...
Comentarii
Prieteni, va multumesc.Iertare dar o saptamina nu am avut comp.
O cunună de versuri plină de sensibilitate ...Felicitări!
Frumoasa impletire de versuri!
Îţi plouă-n suflet ca afară
Mărunt şi ne-nţeles de parcă
În suflet îţi pluteşte-o barcă
Prin ploaia asta milenară.
........................
În mine se deschide-o carte
A cărei slovă creşte, creşte.
FRUMOOOS!, Delia.