Iubite, Doamne-atotputernic,
Tu ştii ce-n viaţă are rost;
Făcutu-m-ai: frumos, cucernic,
Dar vreau, de azi, să fiu şi... prost!
Tu ştii ce-n viaţă are rost;
Făcutu-m-ai: frumos, cucernic,
Dar vreau, de azi, să fiu şi... prost!
Mi-ai pus în suflet cele sfinte,
Sclipiri de geniu tu mi-ai dat.
Sub părul creţ, un car de minte,
Dar fă-mă prost, cum te-am rugat.
Sclipiri de geniu tu mi-ai dat.
Sub părul creţ, un car de minte,
Dar fă-mă prost, cum te-am rugat.
Nu vreau maşini, şi nici palate,
Că astea prea mă ard la cost;
Să-mi dai femeile şi, poate,
Nu aş mai fi, degeaba,... prost!
Dar cum sămânţa ta divină,
În trupu-mi stă la adăpost,
Că sunt deştept, tu eşti de vină,
Dar ţara, încă, mă vrea... prost!
Şi toate-mi par deşertăciune;
De-aş fi bogat, de ce-aş mai fi?
Că tot sărac sunt fără tine,
Căci, Doamne, nu te-aş mai iubi!
La fel îmi spune şi femeia:
(Eu am glumit că le vreau toate)
„Prostuţul meu, doar tu ai cheia,
Mai dă-le-n colo de păcate!”
Iubite Doamne, ştii prea bine
Cât am ţinut, în taină, post;
De-aceea, fă-mă şi pe mine,
Întâiul, de la coadă,... prost!
Cât am ţinut, în taină, post;
De-aceea, fă-mă şi pe mine,
Întâiul, de la coadă,... prost!
-->
Comentarii
Plecaciune!
Cu toată admiraţia pentru aceste versuri
Ai dreptate, Geoge!
Astăzi văd că n-are preţ
omul cult, inteligent,
e tratat cu mult dispreţ,
lucru-acesta-i evident.
N-are rost să antrenezi,
neuronii din dotare,
dacă o să-i neglijezi,
însemnează…adaptare.
Mult mai fericit e-un prost,
el nu conştientizează
ce e grav şi ce-are rost,
Drept în frunte se aşează.
Semn de lectura si apreciere,
Mariana Dobrin
Şi toate-mi par deşărtăciune,
De-aş fi bogat, de ce-aş mai fi?
Că tot sărac sunt fără tine,
Căci, Doamne, nu te-aş mai iubi!