Cu părul tău ca noaptea ivită din fiord
Iubita mea tăcută, discretă şi tenace
M-ai însoţit o viaţă ca notă-ntr-un acord
Menit ca-n ascultare să-mi dea o lungă pace.
Cu paşi foşniţi pe valuri, cu mov, cu violet
Cuminte te apropii cu mâna-ntinsă, doară
Eu mă iubeam cu blonda în rozul ei discret
Şi te-amânam într-una, eternă domnişoară.
N-ai blestemat şi lacrimi n-ai azvârlit spre cer
Ştiind că pân-la urmă îţi vei primi iubirea
Doar tu mi-ai fost fidelă, copilă de mister
De azi, cu buza rece ai să-mi săruţi rostirea.
Cu mâna ta de umbră, cu părul tău cernit
Mă chemi către o navă ce ne aşteaptă-n zare
Îmi spui c-o veşnicie avem pentru iubit
Să las totul în urmă, şi grijă şi-ntristare.
Dar am să iau cu mine, la drum, o rimă-două
Şi în carton legată îmi iau numai o carte
Dă-mi mâna dragă umbră, va fi o noapte nouă
Din dragostea mea vie, iubind până şi-n moarte.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23

Comentarii
Un poem deosebit de frumos, felicitări !
Frumos ritmul în care curge această poezie.
Tare păcat e că iubirea a fost apreciată abia când a avut părul cernit.