iubitei mele, bruneta

Cu părul tău ca noaptea ivită din fiord
Iubita mea tăcută, discretă şi tenace
M-ai însoţit o viaţă ca notă-ntr-un acord
Menit ca-n ascultare să-mi dea o lungă pace.

Cu paşi foşniţi pe valuri, cu mov, cu violet
Cuminte te apropii cu mâna-ntinsă, doară
Eu mă iubeam cu blonda în rozul ei discret
Şi te-amânam într-una, eternă domnişoară.

N-ai blestemat şi lacrimi n-ai azvârlit spre cer
Ştiind că pân-la urmă îţi vei primi iubirea
Doar tu mi-ai fost fidelă, copilă de mister
De azi, cu buza rece ai să-mi săruţi rostirea.

Cu mâna ta de umbră, cu părul tău cernit
Mă chemi către o navă ce ne aşteaptă-n zare
Îmi spui c-o veşnicie avem pentru iubit
Să las totul în urmă, şi grijă şi-ntristare.

Dar am să iau cu mine, la drum, o rimă-două
Şi în carton legată îmi iau numai o carte
Dă-mi mâna dragă umbră, va fi o noapte nouă
Din dragostea mea vie, iubind până şi-n moarte.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Un poem deosebit de frumos, felicitări !

  • Frumos ritmul în care curge această poezie.

    Tare păcat e că iubirea a fost apreciată abia când a avut părul cernit.

  • 1939394118?profile=RESIZE_1024x1024

Acest răspuns a fost șters.
-->