Sub o stâncă prăvălită
se aude un susur .
Firul de izvor se ceartă cu piatra.
Aceasta tace,
dormindu-și somnul.
Nici nu-l bagă în seamă.
Cel mic se supără și începe să sape
sfărmînd tot ce-i iese în cale.
Pornind la vale
întâlnește un tovarăș de drum,
apoi altul,
până ce nu poți distinge
a cui ape glăsuiesc
în pârâul
din fața casei.
-->
Comentarii
Dragă Mihaela Moșneanu,mulțumesc pentru aprecieri.
Multumesc draga Victor Burde pentru popas si aprcieri.
Felicitări!
Dragă Ioan Flenchea,mulțumesc pentru apreciere.
Mulțumesc pentru popas ,dragă Lenuș.
FRUMOASA POEZIA !!!
Frumos poem