Sub o stâncă prăvălită
se aude un susur .
Firul de izvor se ceartă cu piatra.
Aceasta tace,
dormindu-și somnul.
Nici nu-l bagă în seamă.
Cel mic se supără și începe să sape
sfărmînd tot ce-i iese în cale.
Pornind la vale
întâlnește un tovarăș de drum,
apoi altul,
până ce nu poți distinge
a cui ape glăsuiesc
în pârâul
din fața casei.
Comentarii
Dragă Mihaela Moșneanu,mulțumesc pentru aprecieri.
Multumesc draga Victor Burde pentru popas si aprcieri.
Felicitări!
Dragă Ioan Flenchea,mulțumesc pentru apreciere.
Mulțumesc pentru popas ,dragă Lenuș.
FRUMOASA POEZIA !!!
Frumos poem