Jean Moscopol - A ruginit frunza din vii

[Ioan Muntean]

Jean Moscopol - A ruginit frunza din vii

Puţini ştiu că aceste versuri au fost scrise de Ion Creangă, tot el compunând melodia pentru şcolarii săi, în vremea când era învăţător în Dulcele Târg.

A ruginit frunza din vii
Şi rândunelele-au plecat,
Pustii sunt lanuri şi câmpii
Pustii sunt horele din sat.

Când viorica va-nflori
Şi rândunica va sosi,
Atunci va creşte iar, în bolţi,
Frunza butucilor din vii.

Iar când cu flori şi fân cosit
Va trece vara pe câmpii,
În aur lanurile-or fi
Şi hora-n sat ne-o-nveseli.

 

 

[Adrian Scriminț]

Vioaie versuri, împestrițate cu fotografii atât de vii...

 

 

[Ioan Muntean]

POEZII POPULARE - de Ion Creangă

 

 

www.haisitu.ro" />

 

 

 

LA  CRÂȘMUȚA  CEA  DIN  DEAL

 

La crâșmuța cea din deal

Vinu-i bun și oca-i mare,

Crâșmărița slută tare,

Beu voinicii de călare.

La crâșmuța cea din vale

Vinu-i rău și oca-i mică

Crâșmărița frumușică,

Beu voinicii de se strică. 

 

 

 

 

 

FRUNZULEANĂ  MICȘUNELE

 

Frunzuleană micșunele

Ia vezi lacrimile mele,

Cum se varsă cu durere,

Fără nici o mîngăiere!

Și se varsă pentr-un pui,

Numele nu vreu să-i spui.

De l-oiu spune, l-oiu răpune

De-oiu tăcea, l-oiu mai avè,

Sărmana inima mea,

Mai bine s-ar fi topit

Decît m-aș fi despărțit

De-un puișor ce-am iubit.

Colo în vale, la brad mare,

Mîndru codru să răsună

Drăgalaș noaptea pe lună:

Este glasul puiului

Ce-a zburat din cuibul lui.

Stă, copile, te oprește

Și oftînd la el gîndește. 

 

 

 

 

FRUNZĂ VERDE, IARBĂ NEAGRĂ

 

Foaie verde de cucută,

Drag mi-e puiul de pe luncă,

Cu drag vine și se culcă.

Cucu cântă, se silește,

Puiu locul și-l gătește.

Puica din poartă-l privește,

Puica plânge și-l jălește,

Puiul se călătorește.

Te-am iubit de copilaș,

Ș-acum te duci și mă lași.

Astăzi plec, mâne mă-ntorc

La pustiul de noroc.

De-i mai zăbovi o lună,

Mă găsești pe drum nebună;

Da’ de-i zăbovi un an,

Mă găsești negru buștean.

 

 

 

 

FRUNZULIȚĂ  MAGHIRA,

 

Frunzuliță Maghira,

Mă miram, puică, miram,

Mă miram de ce slăbeam.

Eu nu slăbeam de vrun rău,

Ci slăbeam de dorul tău.

Șapte văi ș-o vale-adîncă,

P-aici lupii mă mănîncă.

Stăi, lupe, nu mă mînca,

Păn-o răsări luna,

Să dau mîna cu puica;

Pe lună că s-o întîlnesc,

Trei vorbe ca să-i vorbesc

Ș-apoi să mă prăpădesc! 

 

 

 

FRUNZĂ VERDE, IARBĂ NEAGRĂ

 

Frunză verde, iarbă neagră,

Am avut o puică dragă.

De dragă ce-mi era dragă,

O purtam cu tasma neagră

Ș-o ținem cu noaptea-ntreagă

Las’ să treacă, să se ducă,

Mi-i urîtă vorba lungă,

La Neamțu, la mănîstire,

La icoane să se-nchine.

Să se ducă să se sfințască,

De mine să se despărțască.

Iarbă neagră din grădină,

Să știi, puiculiță, bine

Că eu mă duc de la tine;

Să rămîie pajiștea,

Să vezi cum ii dragostea.

Dragostea de fată mare,

Ca fasola din caldare,

Cînd îi pui un pumn de sare;

Iar dragostea de nevastă,

Ca garofa din fereastă:

Dimineața înflorește,

Peste zi se vestejește. 

 

 

 

 

 

CÂT  OIU  TRĂI,  SĂ  IUBESC

 

Cât oiu trăi, să iubesc

Că, de-oiu muri, putrezesc;

Și pămantul crește iarbă,

Nimene nu mai mă-ntreabă

Ce puicuță mi-a fost dragă! 

 

 

 

 

CÂND AI ȘTI ȘI TE-AI PRICEPE

 

Când ai ști și te-ai pricepe,

Dragostea de un’ se-ncepe?

De la ochi, de la sprincene,

De la buze subțirele,

Mușcare-ar neica din ele,

Ca dintr-un fagur de miere. 

 

 

 

CUCULEȚ DE LA PĂDURE

 

Cuculeț de la pădure!

Du-te la puică și-i spune

Să nu se mai poarte bine,

Că mi-a rupt inima-n mine.

Să se poarte mai vlăvioasă,

Să-mi mai văd și eu de casă. 

 

 

...

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]