Jocuri de cuvinte - bărbat (arhaism?)
Geografie lingvistică
Bărbat
Moto: „N-a divorţat aşa, ca alţii –/ Motivul fu mai special:/ Ea mult mai mult iubea bărbaţii,/ Decât bărbatul ideal.” [Divorţ special, de Nicolae Roşioru, din Min(ci)uni de interes public, parodii şi epigrame]
Am scris despre femeie, izvorul și ocrotitorul vieții (la adresa https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-femeie-2). Ea, femeia poate deveni mamă și am scris rapid despre ființa minunată (la adresa https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/03/jocuri-de-cuvinte-mama.html). Dar mama și tatăl fac parte dintr-o familie tradiținală (vezi la adresa https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/02/jocuri-de-cuvinte-familie.html).
„ Ulița gâștei”, acum strada Primăriei, unde am deschis ochii într-o familie
Am scris și despre tată, în „Jocuri de cuvinte – tată” în două bloguri (vezi la https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/04/jocuri-de-cuvinte-tata.html). În familia din comuna Livezeni, județul Muscel, din 1950 sat al comunei Stâlpeni, județul Argeș, am învățat toate aceste cuvinte nobile, familie, mamă, tată, femeie și bărbat, un bărbat excepțional fiind tata.
Bărbat scrisei? Na, drăcie, neomarxiștii americani vor eliminarea cuvântului bărbat (man). Adică a acelei persoane mature de sex masculin, devenit în negata familie tradițională și soț, unit cu o femeie prin căsătorie. Cuvântul Chairman fu exclus deja, că are man în el! La Lufthansa ești întâmpinat cu „stimați oaspeți” în loc de „doamnelor și domnilor”.
MDA2 (2010) precizează etimologia: „E: ml barbatus”. Așadar, e moștenit din latinescul barbātus, „bărbos”, din latinescul barba, „barbă”, din proto-italicul *farβātos, acesta posibil din proto-indo-europeanul *bʰardʰeh₂tos, „bărbos”; vedeți și cuvântul bãrbat în aromână.
Mihai Vinereanu scrie despre bărbat: «bărbat (ar., mgl. bărbat, istr. bărbåt) – 1. persoană de sex masculin; 2. soț, om însurat; 3. energic, curajos. Lat. barbatus „bărbos” (Pușcariu, 183; Candrea! Densușianu, 134; REW, 946). În limbile romanice s-a păstrat cu sensul din latină de „persoană cu barbă”, dar nu și cu acela de „bărbat”; cf. it. barbato, prov. barbat, sp., port. barbado, cu echivalente în v.sl. bradatŭ „bărbos” și lituan. barzdotas „bărbos”.
Pe de altă parte, forma apare în ngr. βαρβάτος și alb. varvát. Forma neogreacă provine din română, iar albaneza l!a preluat, în mod indirect, prin neogreacă, ambele cu sensul de vir ca în română și nu acela de barbatus. Am arătat mai sus că lat. barba pare să fie un împrumut în latină, iar forma românească trebuie să fie autohtonă.
Pe de altă parte, trebuie arătat că la Plaut barbatus apare cu sensul de vir care este probabil o contaminare între o formă umbrică neatestată pentru vir și lat. barbatus. Este știut faptul că Plaut era umbrian și a adus în textele sale forme și sensuri din această limbă, considerate, în mod eronat, de cei mai mulți că ar fi niște caracteristici ale latinei vulgare.
De altfel, s-au pus pe seama așa-zisei latine vulgare toate elementele latinoide sau cvasi-latine care nu provin din latina propriu-zisă, ci din alte limbi înrudite cu latina. Aceste elemente provin în general din oscă și umbrică, limbile cu cea mai largă răspândire dintre limbile italice, înaintea extinderii latinei odată cu creșterea imperiului roman.
De aceea, nici rom. bărbat nu poate fi separat de PIE (proto-indo-european, n.n.) *uir (IEW, 1177); cf. lat. vir, lituan. viras „bărbat”, alb. burë „bărbat”. Forma din limba română actuală este, în mod evident, o contaminare între un mai vechi *bure, radical atestat, după toate aparențele, în numele regelui dac Burebista (cf. alb. burë „bărbat”) și un derivat de la barbă, barbatu-s formă care, după cum am văzut, există atât în vechea slavă, cât și în lituaniană (cf. barbă, Burebista).
Der: bărbățel, bărbătesc, bărbătește, bărbăție, bărbățime, bărbătos, bărbătuș „mascul al unor specii de animale sau păsări”, a îmbărbăta.» [Mihai Vinereanu, Etymological Dictionary of the Romanian Language, Dicționar etimologic al limbii române, Journal of Romanian Linguistics and Culture, nr. 25/2020].
Interesantă e și definiția lui Șăineanu din 1929 [bărbát m., lat. barbatus, cu barbă; it. barbato, sp. pg. barbado. D. rom. vine ngr. varvátos, iar din ngr. vine alb. varvát, animal necastrat). Persoană masculină, în opoz. cu femeĭe: Dumnezeŭ l-a creat pe bărbat și pe femeĭe. Soț, bărbat unit cu o femeĭe pin căsătorie. Mascul (la animale). Adj. Viteaz, curajos: cîne bărbat, femeĭe bărbată] [Șăineanu, Dicționar universal al limbii române, ed. VI, 1929].
În diferite limbi bărbatului i se spune:
❁ aalante în balante-ganja;
❁ abalʋ în kabiyè;
❁ adám - אדם în ebraică, adam - адам în cazahă, kârgâză, cecenă, dargină, karaceai-balkară, kumică, adam în azeră, turcă, găgăuză și tătară crimeană, adäm - адәм în tătară, ādami - আদমি în bengaleză, ādmī - ਆਦਮੀ în pandsabi, ādmī -آدمیý în urdu, ādmī – आदमी în hindusă, äðäm - әҙәм în bașchiră (în final fie din persanul clasic ādam - آدَم, fie din arabicul ʾādam - آدَم, în ultimă instanță din ebraicul āḏā́m - אָדָם, „om, bărbat”);
❁ almmái în sami de nord;
❁ āṇ - ஆண் în tamilă, ānṇ - ആണ് în malaialam;
❁ ándras - άνδρας în greacă {influența asupra lui ántras - άντρας, cu ⟨νδ⟩ ca în ándra - ἄνδρα, acuzativ singular al lui anḗr – ἀνήρ, pronunțat în greaca modernă ca [nð]; comparați cu pronunția moștenitului ántras – άντρας};
❁ anếr - ἀνήρ în greacă antică;
❁ angut - ᐊᖑᑦ în inuktitut, angut în groenlandeză;
❁ aqay în tătară crimeană;
❁ är kişi în turcmenă;
❁ argaz în kabilă, argaz - ⴰⵔⴳⴰⵣ în berberă, aryaz, argaz în chaoui;
❁ arsyn - арçын, ar – ар (de la turcicul er, din turcicul otoman ارý, din proto-turcicul *ēr, „bărbat”) în ciuvașă, aru în songhaï koyraboro senni;
❁ ava în guarani;
❁ ayikye în kotava;
❁ básrimkoi în tsolyani;
❁ bărbat în română, bãrbat în aromână și megleno-română, bărbåt în istro-română;
❁ burrë în albaneză (din proto-albanezul *burnā, din proto-indo-europeanul *bʰh₂u-ro-, din *bʰuh₂-, „a fi, a deveni”; aproapiat de vechiul germanic Gibūro, germanicul Bauer, țăran”, Orel îl consideră un împrumut german, reconstituind proto-albanezul *burá, dar ar putea proveni și din tracul bur [Fialuur i voghel Sccyp e ltinisct (Mic dicționar de albaneză și latină), pag. 13, de P. Jak Junkut, 1895, Shkodër]);
❁ cɛ în bambara;
❁ choveche - човече în bulgară, čolovik - чоловік în ucraineană, čoveče - човече în sârbă, čovek - човек în macedoneană, człowiek în poloneză și în casubă [din proto-slavicul *čelověkъ - *čьlověkъ, din proto-balto-slavicul * kelawaikas, inițial un cuvânt compus; prima parte este din proto-indo-europeanul *(s)kʷel-, „mulțime, oameni”, de la *kʷel-, a întoarce, a roti; a călători, a se stabili, a cultiva; oraș”; ultima parte este asemănătoare cu lituanianul vaĩkas „copil”, letonul vaiks, „băiat”, și vechiul prusac waiх, „servitor”];
den în bretonă, duine în galeză, galică scoțiană și irlandeză (din vechiul irlandez duine, din proto-celticul *gdonyos, „om, persoană”, din proto-indo-europeanul *dʰǵʰm̥mō, „pământean, om”, o derivare din *dʰéǵʰōm, „pământ”), dyn în velșă;
❁ denaa în koyukon;
❁ ’dm - 𐤌𐤃𐤀 în feniciană;
❁ đàn ông în vietnameză;
❁ er - эр în chor și în nogaï, er în uzbecă, eren - эрен în kumică (din turcicul er, vezi mai sus);
❁ er kihi - эр киһи în iakută, er kişi în tătară crimeană,erkishi - эркиши în karatchaï-balkară, ergishi - эргиши în kumică;
❁ erif în găgăuză;
❁ erkek - еркек în kazahă, kârgâză, kumică și în nogaï, erkek în tătară crimeană și în turcă (din turcicul otoman اركك), erkek, erkek adam în turcmenă;
❁ fear în galeză, galică scoțiană și irlandeză, fer în manx și în vechea irlandeză (din vechiul irlandez fer, din proto-celticul *wiros, din proto-indo-europeanul *wiHrós);
❁ férfi în maghiară (din férj, „soț”, + fi, o variantă a lui fiú, „băiat”; după maghiari: „elhomályosult összetétel, tkp. férfiú. Lásd a férj és a fiú címszavakat”);
❁ garl în normandă;
❁ géver - גבר în ebraică (din proto-semiticul *gabr-; vezi aramaicul gaḇrā - גַּבְרָאý, „bărbat”);
❁ gizon (din proto-bascul *gizon, cognat cu aquitanul *cison), gizaseme, gizonki în bască;
❁ gorko în peul;
❁ gwaz, godh în corni, gŵydd în velșă, gŵr în velșă (din bretonul medieval goaz, din proto-celticul *gezdā) în bretonă;
❁ hastiin în navajo;
❁ heer în neerlandeză, Herr în germană (din medievalul germanic herre, din vechile germanice hēriro, hērro, „gri, păr grizonat”, forma comparativă a lui hēr, „nobil, venerabil”, prin analogie cu latinescul senior, „mai mare, mai bătrân”, din proto-germanicul *hairaz, „gri”);
❁ himen în volapuk;
❁ hombre în spaniolă, home în galiciană și în catalonă, homem în portugheză, homine în interlingua, homme în franceză (din medievalul francez homme, din vechile franceze home, hom, hume, homme etc, din latinescul hominem, cu pierderea silabei -in-, prin sincopă și apoi asimilarea lui -mn- la -mm-, din vechiul latin hemō, din proto-italicul *hemō, din proto-indo-europeanul *ǵʰmṓ, „pământean”), honme în gallo și în picardă, houme în normandă, jomno în dalmată, ome în navarro-aragoneză, òme în occitană, um în romanșă, uomo în italiană (toate, pe diferite căi, din latinescul ulhomō, hominem, din vechiul latin hemō, din proto-italicul *hemō, din proto-indo-europeanul *ǵʰmṓ, „pământean”);
❁ indoda în zulu;
❁ inini în odsibva;
❁ ir - ир în bașchiră, tătară și hakasă, iren – ирен în hakasă (din proto-turcicul *ēr, „bărbat”);
❁ ir keșe - ир кеше în tătară și în bașchiră (ir din proto-turcicul *ēr, „bărbat” și keșe din turcicul *kiši, „persoană”);
❁ 'ish – איש în ebraică (din proto-semiticul *ʾš, „bărbat, persoană”);
❁ ḳaci, katsi - კაცი în gruzină;
❁ kall în dalecarliană;
❁ karl în suedeză (din vechiul suedez karilʀ, din vechiul norvegian karl, din proto-norvrvegianul karilaz - ᚲᚨᚱᛁᛚᚨᛉ, din proto-germanicul *karilaz), karlmaður, karl, maður în islandeză;
❁ kişi în azeră și în uzbecă (din turcicul *kiši, „persoană”);
❁ koli în sango;
❁ læg - лæг în osetă;
❁ laki-laki în indoneziană, laláki în tagalogă, lelaki în malai;
❁ maður (din vechiul norvegian maðr, din proto-germanicul *mann-, probabil în final din proto-indo-europenele *mánu-, „persoană”, *man-), kallmaður, kallur în feroeză, maður în islandeză;
❁ magavāḍu - మగవాడు în telugu;
A man
❁ Man în germană (din proto-germanicul *mann-, probabil în final din proto-indo-europenele *mánu-, „persoană”, *man-), man - מאַןý, mener - מענערý pl în idiș, man în engleză (din medievalul englez man, din vechiul englez mann, „ființă umană, persoană, bărbat”, din proto-germanicul *mann), africană, brabançon, chinook (jargon), frizonă, neerlandeză, suedeză, spaniolă, tok pisină și volapük, maen - 맨 în coreană, mɛɛn - แมน în thai, ˈman în damară de est, maan, man în frizonă septentrională și suedeză, mand în daneză, Mann în germană de jos, mann în norvegiană, manna - 𐌼𐌰𐌽𐌽𐌰 în gotică, māṇūs - माणूस în marathi, manuṣ - मनुष în sanscrită;
❁ manav, maanche în nepaleză;
❁ mard - مرد în persană, mard -مردý m în urdu;
❁ mas în latină (din latinescul masculus);
❁ mascle în catalană și în occitană (din vechiul occitan mascle, din latinescul vulgar masclus, din latinescul masculus);
❁ maž – маж în macedoneană, mǎž - мъж m în bulgară, mężczyzna în poloneză, moški în slovenă, mož în slovenă, mǫžĭ - мѫжь în slavă veche, muškarac - мушкарац în sârbă, muškarac în bosniacă și în croată, muski în sorabă de jos muž - муж în sârbă, muž în cehă. slovacă și sorabă, muškarac în sârbo-croată, mužčina - мужчина în rusă, mužčyna - мужчына în bielorusă (din vechiul slavic de est mǫžĭščina - *мѫжьщина, din proto-slavicul *mǫžьščina, din *mǫžьskъ + *-ina, din *mǫžь + *-ьskъ);
❁ mees, meesterahvas în estonă, mies în finlandeză;
❁ mndru-mme, mwana-mume, mume, mme în shingazidja;
Mužčina - мужчина
❁ Mo în bavareză, Mon în frizonă saterlandeză;
❁ mobáli în lingala;
❁ monna în cvana;
❁ moontó în aasá;
❁ mulùme în luba-lulua;
❁ mume în douala;
❁ mursh, murs, mánus în țigănească;
❁ mũthuri în kikuyu;
❁ mwanamume în swahili;
❁ naani în alabama;
❁ nánrén 人, 男人, nánde - 男的 în chineză;
❁ nerî în zazaki;
❁ nonm în haitiană creolă;
❁ ŋutsu în eve;
❁ ọkùnrin în joruba;
Cuvântul bărbat în câteva limbi
❁ olmmoš în sami de nord;
❁ ondì în kendem;
❁ ❁ otoko no hito - 男性, 男の人 (おとこのひと), otoko - 男 (おとこ) în japoneză;
❁ pan în poloneză, pán în cehă și în slovacă (din secolul al XIV-lea, cuvânt slavic de vest, posibil din proto-slavicul *gъpanъ);
❁ piosmurt - пиосмурт în udmurtă;
❁ pria în indoneziană;
❁ proh - ប្រុស în kmeră;
❁ puruṣ -پرشý m în urdu, puruṣ - पुरुष în hindusă, puruṣan – പുരുഷന് în malaialam, puruṣuḍu - పురుషుడు în telugu;
❁ ❁ raġel în malteză, ráǧul - رجل în arabă;
❁ röga în wipi;
❁ rón:kwe în mohawk;
❁ sanae - 사내, namja - 남자 (男子) în coreană;
❁ sigí în kogui;
❁ tagata în futuniană și în velșă;
❁ tāne în maori;
❁ thaipôo chaai - ผู้ชาย, chaai - ชาย în telugu;
❁ tłamard, tġamard - տղամարդ, mard - մարդ în armeană;
❁ trim în albaneză (din proto-albanezul *trim-, cel mai probabil din proto-indo-europeanul *ter-, „moale, slab, tânăr”);
❁ turaga în fidji;
❁ ulume în umbundu;
❁ umugabo în kirundi;
❁ varão în portugheză, varón în spaniolă și în galiciană [originea incertă, atestat pentru prima dată ca latina târzie bā̆rō în legea saliană din secolul al V-lea, adică „om”; apare ca atare în alte legi germanice (ca barus în cele alemannice) și este glosată ulterior de Isidor (Or. 9.4.31) drept „soldat mercenar”; sensul inițial ar fi putut fi „om”, mai ales în relație cu altcineva, ca în „omul regelui”, trecând pe de o parte la „slujitor, vasal”, pe de altă parte la „om deosebit de sclav, om liber”];
❁ vint în flamandă occidentală;
❁ vir în latină, viro în esperanto și în interlingua, vīrs în letonă, vīrs în lituaniană;
❁ yaukkya - ယောက်ျား în birmaneză;
❁ zelam în kurdă;
❁ zonm în creolă de Seychelle;
❁ ʔeed în aari.
Continuare la:
https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-barbat-1
Întregul articol este și pe blogul Didacticanova la:
https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/04/blog-post.html
Articolul în format pdf la: Jocuri de cuvinte - bărbat.pdf
CN
-->
Comentarii