Jocuri de cuvinte - burlac
Geografie lingvistică
Burlaci celebri
Moto: „Am înţeles târziu ideea,/ şi astăzi sunt perfect convins:/ De când mi-am cucerit femeia,/ eu m-am simţit mereu... învins!” (Pocinog, de Janet Nică)
Știți de burlacii din jurul dumneavoastră, dar e ușor să aflați despre burlaci celebri, căutând în engleză famous bachelors, „becheri faimoși”, pentru care există un link în instagram https://www.instagram.com/famousbachelors. Puteți vedea și 28 din burlacii faimoși (https://www.ranker.com/list/single-male-celebrities-2023/) ai anului 2023 (the 28 most eligible bachelors of 2023).
Puteți folosi expresiile de căutare: „célibataires célèbres” în franceză (veți găsi și https://www.parismatch.com/People/Ces-stars-celibataires-et-fieres-de-l-etre-1094458, ces stars célibataires et fières de l'être); „berühmte Junggesellen” în germană; „znamenityye kholostyaki - знаменитые холостяки (găsiți traducerea în rusă a unui articol din revista ELLE cu 10 burlaci „veșnici” din lume care se cam tem de însurătoare sau de „prizonierat” (https://elle.ua/ludi/blog_o_zvezdah/vechnyie-holostyaki-10-znamenitostey-kotoryie-begut-ot-braka/). Primul e Enrique Iglesias!
Noi ne oprim acum la un veșnic burlac celegru francez, Gustave Flaubert, un mare senzual și amator de vulve, cu începuturi stranii. Frecventa cu asiduitate bordelurile, a încercat sexul cu bărbați și a avut relații amoroase cu destule dame. Chipeș, dar nu tocmai partenerul ideal, inveteratul burlac Gustave Flaubert a avut totuși succes la doamne – chiar la acelea pentru a căror companie nu plătea.
Cea mai îndelungată relație a lui a fost o idilă de opt ani cu o poetă care, fără să știe, l-a ajutat inspirându-i personajul principal din controversatul său roman Doamna Bovary.
Vreți ceva din roman? «O birjă cu storurile trase, „bălăbănindu-se ca o corabie”, se târa de-a lungul străzilor din Rouen (Franța, pe ude am predat și eu în 1996), ieșind apoi pe drumurile de țară din împrejurimi.»
În birjă, Emma Bovary avea o întâlnire pasională cu un iubit din trecutul ei. Faimoasa scenă erotică din Doamna Bovary, capodopera lui Gustave Flaubert, a fost inspirată de una din întâlnirile lui amoroase din viața reală cu poeta Louise Colet, care avusese loc în trăsura ei, în timp ce se învârteau în jurul unui parc de la marginea Parisului.
La 12 ore după ce amanții se despărțiseră, Flaubert se afla în casa familiei sale din Croisset, un sat din Normandia, scriindu-i epistole pătimașe lui Louise. Îi întreținerea ardoarea o colecție de mici suveniruri pe care i le dăruise poeta, inclusiv o pereche de papuci, o șuviță de păr bond și o batistă pătată de sânge, pe care el ar fi dorit-o „înroșită complet”. Într-o misivă, Flaubert își informa iubita că ar fi vrut să o muște, în timp ce în alta a pus un trandafir din grădina mamei lui, instruind-o „Du-l repede la gura ta și apoi – știi tu unde”. Ghicitorului recompensa de la urmă, o pictură...
Când scriitorul, în vârstă de 24 de ani, a cunoscut-o pe Louise în iulie 1846, în atelierul unui sculptor unde ea era model, încă nu publicase nimic. Cu 11 ani mai în vârstă, Louise era deja bine-cunoscută în cercurile literare pariziene și avea un salon frecventat.
Ca și Emma Bovary, se căsătorise, în parte, ca să scape de plictiseala vieții provinciale, dar se simțea neîmplinită în căsnicie. După nuntă, împreună cu soțul ei, profesor de muzică, venise la Paris, unde nimfomana căuta să-și facă o carieră de jurnalistă și poetă.
În timp ce cariera soțului ei stagna, Louise începuse să obțină un oarecare succes, ceea ce nu era puțin lucru pentru o scriitoare la vremea aceea, ba chiar câștigase un premiu de poezie acordat de prestigioasa Academie Franceză.
Căsnicia celor doi Colet a început curând să sufere de necazuri bănești și gelozie, cu soțul dominator dictându-i lui Louise cum să se îmbrace și cu cine să aibă de-a face. În cele din urmă, nefericitul cuplu s-a destrămat.
Flaubert a crezut că el și impetuoasa Louise fuseseră predestinați să-și încrucișeze drumurile și, la câteva zile după ce se cunoscuseră, se întâlneau în trăsura ei care începea să se hâțâne sau să se balanseze. Nu era nici singurul amant al lui Louise, nu era nici descumpănit de trecutul ei ușuratic. O legătură de durată cu filozoful și istoricul Victor Cousin, proeminentă personalitate din guvern, îi deschisese „gagicei” Louise o ușă pentru scrierile ei și-i adusese o oarecare notorietate nedorită.
Când a rămas însărcinată, după cinci ani de căsnicie lipsită de puradei, un ziarist de scandal a publicat un articol în care sugera că tatăl ar fi Cousin. Furioasă la culme, Louise i-a făcut o vizită acasă reporterului și a încercat, fără succes, să-l înjunghie cu un cuțit de bucătărie.
Știut fiind caracterul lui retras, Flaubert s-a ținut la distanță de gagica sa și de scenele ei de teatru. La insistențele lui, idila lor s-a desfășurat în principal prin corespondență, cu rendez-vous-uri doar ocazionalele. Își răscumpărau lipsa de apropiere fizică prin promisiuni expansive de atenții viitoare „Vreau să te acopăr cu dragoste data viitoare când te voi vedea… Vreau să te ghiftuiesc cu toate bucățile cărnii, până când ai să-ți pierzi cunoștința și ai să mori!”
În pofida aparentului său entuziasm pentru relația lor, chiar și în primele lui scrisori către Louise trimitea semnale cu dublu sens. Declara că-i lipsește nespus și o asigura că există un gol în inima lui când nu erau împreună, făcând în același timp aluzie, cu cruzime, la sfârșitul relației lor. „Să nu mă blestemi niciodată! Ah, o să te iubesc mult înainte de a nu te mai iubi!”, îi făgăduia.
În vreme ce Flaubert era mulțumit să-și permită întâlniri pasionale și apoi să se retragă ca un călugăr pe domeniul său de pe malul Senei, unde locuia cu mama și cu nepoata lui, Louise îl implora să se vadă mai des și să se mute la Paris. Rezistând rugăminților ei, Flaubert i-a interzis să vină să-l viziteze la Croisset și a ținut legătura secretă față de mama sa zgripțuroaică autoritară.
Ca și Charles Bovary, devotatul, dar mărginitul soț al Emmei, și el se simțea prins la mijloc între cele două femei. În prima scrisoare către Louise, după ce abia se despărțiseră la Paris, i-a descris situația de acasă: „Mama m-a așteptat la stația de diligențe. A plâns când m-a văzut întorcându-mă. Tu ai plâns când m-ai văzut plecând”, scria el. „Cu alte cuvinte, astfel e soarta noastră tristă, încât nu ne putem mișca nici o leghe fără să provocăm lacrimi și de o parte, și de cealaltă, în același timp!”
Cu toate că era mămos, cu adevărat apropiat de mama sa, Flaubert o folosea ca pretext ca s-o țină pe Louise la distanță. „Viața mea e încătușată de voința altcuiva și așa va rămâne cât timp va trăi ea”, își informa el amanta. Într-un limbaj încă mai lipsit de echivoc, o avertiza: „Nu trebuie să vii niciodată aici”. Flaubert și-a păstrat mare parte din pasiune pentru scrierile sale și, în timp ce coresponda cu Louise, trudea cu stăruință obsesivă la opera lui.
Scriitorul n-a făcut niciun secret din aversiunea sa față de căsătorie (prizonierat) sau față de paternitate, spunându-i odată lui Louise, când ea își exprimase dorința de a avea cu el un copil, că doar la gândul acesta se simțea îngrozit. Ca să întărească ideea, a declarat că mai degrabă s-ar arunca în fluviu cu o ghiulea legată de picioare. Când amanta sa l-a anunțat mai târziu că e însărcinată, a fost consternat și imediat i-a spulberat bucuria, încurajând-o să facă un avort. Spre ușurarea lui, ea l-a ascultat și, odată criza înlăturată, i-a spus: „Cu atât mai bine că n-o să am urmaș. Numele meu umil va pieri odată cu mine.”
Stăruința nemiloasă a lui Flaubert nu i-a știrbit lui Louise dragostea pentru el; ea chiar i-a propus să fugă împreună în lume așa cum și Emma Bovary îi sugerează amantului ei. În loc de asta cuplul s-a despărțit curând și Flaubert a plecat singur într-o călătorie de 18 luni în Orientul Mijlociu. Louise a continuat să fie îndrăgostită de scriitorul care nici măcar nu-și luase rămas-bun înainte de plecare.
În vreme ce Louise Colet rămăsese departe și se afla la un pas de sinucidere de dorul lui, Flaubert se zgâia la piramide, străbătea cursul Nilului cu barca și frecventa prostituate. Vizitarea bordelurilor nu era o distracție nouă pentru scriitor, care a adus acasă un nedorit, dar binemeritat suvenir din sejurul lui în Orientul Mijlociu, sifilisul.
În călătoriile lui, niciun bordel nu i se păruse într-atât de mizer, încât el să nu se plece să-și satisfacă poftele. Nici sifilisul nu l-a oprit (cu toate că o prostituată l-a alungat din pricina unei răni deschise) și, la un moment dat, a susținut că s-a folosit de trei femei înainte de prânz și de încă una după desert.
În călătoria lui, scriitorul s-a delectat și cu prostituate bărbați, într-una din scrisorile lui notând că în sfârșit „o făcuse și pe-asta, la băi”, într-un interludiu sexual cu „un tânăr pungaș, cu fața ciupită de vărsat și cu turban alb.” Mai nota și că fusese o experiență ce merita repetată. Ca în UE, la neomarcsiști!
Ultima porțiune a voiajului l-a purtat pe Flaubert, împreună cu un tovarăș de călătorie, prin Grecia și Italia, unde li s-a alăturat și mama scriitorului. Un zvon din Franța pe care aceasta i l-a împărtășit, despre nefericirile și ghinionul unui tânăr doctor de țară, a cărui soție adulteră își luase viața, avea să fie sămânța din care va crește Doamna Bovary.
După ce Flaubert s-a întors în Franța, Louise Colet, încă suferind din dragoste pentru el (și acum văduvă), a încălcat regula lui de căpătâi. Cum Flaubert nu-i răspunsese la scrisoarea pe care i-o trimisese, s-a dus la el acasă, la Croisset, unde, el fiind la o masă cu musafiri, a refuzat s-o primească.
Nedescurajată, Louise a continuat să se plimbe prin fața casei până când Flaubert a apărut și i-a făgăduit că va veni s-o vadă mai târziu, în seara aceea. În pofida refuzului său aparent ferm de a reînnoda idila cu ea, Flaubert se va lăsa înduplecat o lună mai târziu, când cei doi și-au reluat obiceiurile. Au reînceput să schimbe scrisori, adesea conflictuale, și să se întâlnească la răstimpuri.
Scriitorului perfecționist, care lucra adesea și 12 ore pe zi, uneori reușind să producă o singură pagină de text toată ziua, i-au trebuit 5 ani ca să termine Doamna Bovary. Se crede că reînnodarea relației cu Louise la scurt timp după ce a început să scrie romanul nu a fost o simplă coincidență. Nu numai că a extras pe ascuns detalii din viața ei, dar a și folosit-o ca eșantion de public, cerându-i părerea despre roman în timp ce îl scria. Potrivit mărturiilor lui Louise, Flaubert o iubea „într-un mod profund egoist, pentru a-și satisface simțurile și pentru a-mi citi din lucrările lui”.
La un an după reluarea legăturii, Flaubert a aflat că avea un competitor la dragostea lui Louise în persoana poetului și dramaturgului Alfred de Musset. Gelos, deși nu-i stătea în fire, i-a sugerat amantei câteva replici tăioase pe care le putea folosi ca să se descotorosească de celălalt gagiu după ce își atinsese scopul, și anume de a-l face pe Musset să citească una dintre poeziile lui la Academia Franceză.
La fel de necaracteristic, Flaubert i-a făgăduit, neglijent, lui Louise, care suferise atât, ca în curând aveau să fie permanent împreună. Schimbarea lui de atitudine a fost de scurtă durată și, după câteva săptămâni fericite, petrecute împreună la Paris, el a revenit la Croisset, unde, inexplicabil, s-a întors împotriva ei, susținând că avea nevoie să se dedice romanului său.
Relația înfocata de 8 ani a celor doi s-a terminat brusc. Ultima oară când s-au văzut față în față a fost în apartamentul lui Louise de la Paris, unde ea a plâns și a dat glas tuturor frustrărilor, l-a „caftit” lovindu-l de mai multe ori pe Flaubert în picior, pentru a marca accentele. În loc să-și pocnească amanta enervantă cu un lemn aprins, așa cum îi trecea prin minte, el pur și simplu s-a ridicat și a ieșit. Flaubert și-a pierdut definitiv interesul pentru Louise după această scenă, cu toate că diva a mai tânjit după el și a încercat, fără succes, să-l vadă măcar o dată când se afla la Paris.
Doi ani mai târziu, în 1856, scriitorul de 34 de ani își făcea triumfal debutul literar cu Doamna Bovary, roman publicat în foileton în Revue de Paris. Chiar fără faimoasa scenă a trăsurii, scrisă mai sus, care a fost tăiată, fiind socotită prea licențioasă, povestea tot a atras atenția cenzorilor publici ai lui Napoleon al III-lea. Flaubert a fost dat în judecată pentru ofense aduse moralei publice, religiei și decenței în acea perioadă profund conservatoare. În cele din urmă, scriitorul a câștigat procesul. Vânzările romanului (https://ro.wikipedia.org/wiki/Doamna_Bovary) Doamna Bovary au crescut vertiginos în urma scandalului public, cimentându-i autorului reputația mai bine decât ar fi făcut-o orice campanie publicitară sau un critic literar. „Toată lumea l-a citit, îl citește sau vrea să îl citească”, se fălea Flaubert.
O altă furtună, mai personală, s-a stârnit atunci când Louise a citit romanul și a recunoscut detalii din viața ei oglindite în narațiune. Nu numai că ea și Emma Bovary semănau ca înfățișare și ca stil de a se îmbrăca, inclusiv în privința rochiei albastre pe care o purtase ea la prima întâlnire cu Flaubert, dar semănau și în privința deciziilor de viață și a trăsăturilor de personalitate. La fel ca Louise, Emma, spirit independent, devenind rapid dezamăgită de bărbați, își folosise soțul și amanții ca să-și îmbunătățească statutul social și să-și îndeplinească visurile. Ce, fu prima?
Louise a fost mai cu seamă înfuriată de aluzia lui Flaubert la un dar pe care i-l făcuse ea într-o vreme când nu-și putea permite să fie așa de generoasă, un portțigaret gravat cu cuvintele „Amor nel cor” (Cu iubire în inimă). Emma Bovary îi oferă un sigiliu cu același motto libertinului ei amant Rodolphe Boulanger, care mai târziu pune capăt relației lor printr-o scrisoare pe care aplică tocmai romanticul sigiliu. Pe bună dreptate, unul dintre gesturile de răzbunare literară ale lui Louise a fost publicarea unei poezii într-un periodic popular, intitulată Amor nel cor. A scris și un roman semiautobiografic, Lui, bazat pe triunghiul amoros dintre ea, de Musset și Flaubert, în care acesta din urmă e înfățișat ca un bufon și bădăran.
În pofida faptului că, în timp, și-a pierdut înfățișarea atrăgătoare din tinerețe, care o fermecase pe Louise Colet, nici la jumătatea vieții Flaubert n-a dus lipsă de atenție feminină. I-a făcut curte unei actrițe și a întreținut o lungă relație cu guvernanta englezoaică a nepoatei sale. Dar, consecvent în privința abținerii de la căsătorie, Flaubert a rămas un burlac a cărui moștenire de frunte este Doamna Bovary, romanul îndrăzneț ce a făcut furori și i-a asigurat locul în istoria literară.
Dar cel mai bine avea să ne demonstreze visul unui burlac normal, cadoul promis, cum arată împricinata vulvă, o femeie pictoriță, Dorrie Lasne, care expune tabloul Wondrous Vulva Puppet (Minunata Păpușă Vulva, vizitați Wondrous Vulva Puppet Home).
Minunata păpușă Vulva (în culorile toamnei; ptiu, drace, se va preda în grădinițe la educație sexuală?)
Burlacul în onomastică
Având conturi în facebook, acum demostrez prezența numelui de familie doar cu câțiva prieteni.
Colegul Ghiorghi Burlacu a predat în facultatea unde am fost decan, Cristinei i-am predat câteva discipline la Universitatea din București
Puteți căuta nume și pentru sdinonimele cuvântului burlac sau pentru traducerile lor în alte limbi. Eu i-am combinat pe slavi cu englezii și americani și am găsit câțiva cu numele Burlacu.
Combinație slavo-engleză cu alde Burlacu
Burlaci sau căsătoriți, să fiți iubiți, că trebuiți, cumva, cuiva, cândva, undeva!
Fișierul în format pdf: Jocuri de cuvinte - burlac.pdf
NC
-->
Comentarii