Jocuri de cuvinte - butoi
Geografie lingvistică
Butoi
Moto: „Lui Diogene, ştiţi şi voi,/ Aşa i-a hărăzit destinul:/ Să locuiască în butoi…/ Dar mai întâi băuse vinul.” (Precizare, de Ioan Marinescu-Puiu, din Pledoarie pentru epigramă, 2007)
S-ar supăra bunicul Dumitru dinspre mamă că am scris despre damigeană (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-damigeana) și nu și despre butoi. El era dogar și locuind în aceași curte (vezi „Dor de acasă”), muscelean din zona prunilor și țărănist de-al lui Mihalache (vezi „Jocuri de cuvinte – muscel”), am fost obișnuit de mic cu rezultatul muncii sale, botă pentru țuică sau altă tărie, butoi pentru țuică sau vin, putină pentru varză, putină și butie (bute „pe domnește”) pentru fermentarea prunelor și altor fructe etc.
Locul copilăriei, la 700 m de marea pădure de foioase
Butoi cu cep și robinet (5 litri)
Butoiul este un vas de lemn făcut din doage, mai larg la mijloc decât la capete, folosit pentru păstrarea lichidelor, a murăturilor etc. Butoi se numește și partea cilindrică la revolvere, în care se introduc cartușele. DEX '09 (2009) definește etimologia „bute + suf. -oi”. Așadar, derivă din bute cu sufixul -oi, bute fiind moștenit din cuvântul latin târziu buttis.
A fost inițial un augmentativ al lui bute, dar a devenit un sinonim și l-a înlocuit în mare măsură. Dar la mine în Muscel butia este cu mult mai mare decât butoiul. Latinul târziu buttis vine probabil din greacă. Comparați cu greceștile antice putínē - πυτίνη, „balon”, și boûttis - βοῦττις, în cele din urmă de la imitativul proto-indo-european *bʰeHw-, „a se umfla, a pufăi”. Aplecați-vă și asupra germanicului Bütte, „(regional, în principal în vestul Germaniei) cuvă, tub, butoi (vas deschis, adesea mare și din lemn)”, și a latinescului bulla, „mâner, ca pe uși, la scuturi etc.”
În diferite limbi butoiului i se spune:
■ aachtel în cașubă;
■ aam în estonă (din medievalele gernmanice vulgare am, ame);
■ ancorote în portugheză;
■ bačva - бачва în sârbă, sârbocroată, bačva în croată, bǎčva - бъчва în bulgară (din proto-slavicul *bъči, „butoi”, acesta probabil din proto-tgermanicul *bukjô);
Barrels used to age wine in the cellar of a winery (butoaie folosite pentru învechirea vinului în pivnița unei crame)
■ bairille în irlandeză, balyer în corni, baraille în galică scoțiană, barel în cehă, barelo în esperanto și în ido, barí în papiamento și în sranan, baril în franceză (din vechile franceze baril, bareil, „butoi”, de origine incertă), barile în italiană, barjus în franceza veche. barmīl - برميل în arabă egipteană, barral în catalană, barrel în engleză (din medievalul englez barel, din anglo-normandul baril, din vechile franceze baril, bareil, „„butoi”, de origine incertă) și în maghiară, barrica în portugheză, barricat în occitană, barril în catalană, interlingua, occitană, portugheză și spaniolă, barrilete, barrilote în portugheză, barrique în franceză;
■ balercă în română („butoiaș”, din ucraineanul balyrka - балирка), baryłka în poloneză (din baryła, „butoi”, + -ka, din italianul barile, din latinesculul târziu barillus);
■ bathi în normandă;
■ bečka în cehă, bečke - бёчке în kumukă și în karatchaï-balkară, beczka în poloneză, bochka în uzbecă, bóčka - бочка în bielorusă, rusă, tadjică și ucraineană, boçka - бочка în kârgâză, bocka în ingriană, bočonok – бочонок în rusă, bŭčĭka – бъчька în slavonică veche bisericească, buočuka - буочука în iakută (în final toate din proto-slavicul *bъčьka, „butoi”, din *bъči, „butoi”, + *-ъkaposibil din proto-germanicul *bukjô);
■ beholder în daneză;
■ bittija în malteză (probabil din sicilienele vutti, butti, „butoaie”, + -ija, alternativ direct din buttiglia, „sticlă”, anterior și „borcan, ulcior”, din vechiul francez botele, toate în cele din urmă din latinescul buttis);
■ bocoi în catalană;
■ boošig - боошиг în mongolă;
■ boške - بشکه în persană, böşke - бөшке în cazahă;
■ bóta în catalană, botta în corsicană, botte în italiană și în interlingua, botă în română, bute în română, butoi în română;
■ buca în latgaliană;
■ bure - буре în bulgară, macedoneană, sârbă și sârbocroată;
■ cany - စည်, canypuing: - စည်ပိုင်း în birmaneză;
■ casgen în galeză, cask în engleză;
■ cuba în sardă. cupa în latină;
■ çapçaq în tătară crimeană;
■ çelek în turcmenă, çəllək în azeră, chëlek - چېلەك în uigură:
■ dolium în latină;
■ drùm în papiamento;
■ durulyi în țigănească;
■ Faass în luxembourgherză, fas - פֿאַס în idiș, Faß, Fass în germană și în alemanică germanică (din medievalul germanic vaz, din vechiul germanic faz, din proto-germanicul *fatą, rudă cu neerlandezul vat);
■ fad în daneză, fat în norvegiană și în suedeză (toate din vechiul norvegian fat, „cuvă, vas, bagaje, îmbrăcăminte”);
■ fárppal în sami de nord;
■ fıçı în turcă și în găgăuză (din turcicul otoman fuçi, fıçı - فوچی, din grecescul bizantin boûttis - βοῦττῐς), fuçi în albaneză, fuçu în tătară crimeană;
■ Gebinde în germană (din medievalul germanic gebinde);
■ hordó în maghiară (din hord, „a purta pe moment”, + -ó), hordová în țigănească;
Cuvântul butoi în câteva limbi
■ kaça - каца în bulgară;
■ kāho în maori;
■ kanove în sudoviană;
■ ḳasri - კასრი în gruzină;
■ keg în engleză;
■ khavít - חבית în ebraică;
■ kismek - кисмәк în tătară;
■ klådă în polabă;
■ kuur - куур în nganassan;
■ metiy în tătară crimeană;
■ mičkă - мичкә în tătară, miskă - мискә în bașchiră;
■ muca în letonă;
■ pečke - печке în mari, pičke - пичке în ciuvașă;
■ pīpā - پیپا în urdu, pīpā - पीपा în hindusă, pipa - পিপা în bengaleză, pipa în swahili, pīpāy - ಪೀಪಾಯಿ în kannada (din cuvântul portughez pipa, „butoi de lemn, în special pentru vin”, din vechiul galiciano-portughez pipa, „țeavă”, din vulgarul latin *pipa, din latinescul pipo, „a ține”);
■ píthos - πίθος în greacă antică;
■ poloboc în româmă (se zice că din ucraineanul polubok – полубок, dar ucrainenii mui au acest cuvânt; boc ar însemna „parte”, polubok devenimd „partea plină”);
■ puin în ingriană;
■ pytty în ingriană;
■ sod în slovenă, sud în cehă și în slovacă;
■ statinė în lituaniană, statinė muca în letonă;
■ stoandey în manx;
■ svdoni - ᏒᏙᏂ în cherokee;
■ takaṙ - տակառ în armeană;
■ taru - 樽 (たる) în japoneză;
■ tǎng - ถัง thai, thang - ຖັງ, ka thang - ກະຖັງ, ka lō nga - ກະໂຫລ່ງ laoțiană;
■ thùng rượu, thùng tonneau, thùng tròn vietnameză;
■ ton în neerlandeză, tønde în daneză, tonea în valonă, tonel în portugheză, spaniolă și vechea franceză, tonna, tonnello în interlingua, Tonne în germană, tønne în norvegiană, tonneau în franceză (din tonne, „tonă” + eau, din vechea franceză, din vulgarele latine tunna, tonna, acestea dintr-un cuvânt celtic, cognate cu irlandezul tonn), tonnel în franceză medievală, tunna în suedeză, feroeză și islandeză, tunne în norvegiană nynorsk și în vechea engleză, tynnyri în finlandeză;
■ tong - 통 (桶) în coreană, tǒng - 桶 în chineză, tong în malai, tǒng - 桶 în chineză mandarină, tong – តុង, thung - ធុង în cambodgiană, tong în malai și în indoneziană;
■ torx - торх în mongolă;
■ tytë în albaneză (din proto-albanezul *tūtā, din proto-indo-european, *tewh₂-, „a se umfla; a înghesui; a fi puternic”);
■ upel, upa, dupa în bască;
■ vaat în estonă, vat în neerlandeză și în afrikaans (din medievalul olandez vate, pluralul lui vat. „oală, borcan, butoi”, cuva modernă);
■ varel în tătară crimeană, varéli - βαρέλι în greacă, varil în turcă, warîl, bermîl în kurdă;
■ vedila în kotava;
■ zom – ཟོམ, chu zom - ཆུ་ཟོམ în tibetană.
Butoiul în viață
Moto: „Acum bea fără-ncetare./ Eu cred că nu e dintre noi,/ Ci mai degrabă mi se pare/ Că e odraslă de butoi...!” (Aceluiaşi Păstorel, de Ion Pena, din Scrieri, 2011)
Butoiul este un vas de mare capacitate, făcut din doage de lemn fixate cu cercuri metalice, mai larg la mijloc decât la capete, folosit pentru păstrarea diferitelor lichide sau alimente, în special a vinului, a murăturilor, brânzei etc. În funcție de dimensiuni, se mai numește bute, budană sau poloboc.
Atelierul bunicului în care făcea butoaiele se cheamă dogărie (dogar + sufixul -ie), meșteșugarul se numește dogar (doagă + sufixul -ar), cel care face doage și confecționează vasele din doage. Doaga este fiecare dintre bucățile de lemn (puțin încovoiate) care formează corpul unor vase strânse în cercuri. Am moștenit cuvântul doagă din cuvântul latin doga, împrumutat din grecescul antic dokhḗ - δοχή, derivat din proto-indo-europeanul *doḱ-éh₂.
Din latinecul doga au derivat: doagã în aromână și în română și duag în dalmată (în Balcani); doga în italiană, duga, dua și duva în siciliană, dugħ în malteză, dove în friuliană, duga, dua în emiliană, doa în lombardă, doa, dova, doja în piemonteză, dóa, doga, dova în venetă (în limbile rpmano-italice); dova, duèla în franco-prvensală, doue, dove în vechea franceză, douve în franceză, doela, duela, duvela în galiciană, aduela în portugheză, duela în spaniolă (în limbile galo-romanice de nord); doga, adoga, adova în aragoneză, doga în catalană, oga, doguèla, doèla în occitană, doa, dova, dolha în gasconă, doa, doèlha în languedoc, dova în occitană de nord (în limbile galo-romanice de sud). Ba au mai împrumutat cuvântul din latină și veciii cu alte limbi de bază: dhogë în albaneză, duge duge în olandeza medievală sau duig în olandeză.
Butoiul nefinalizat
La confecționarea butoiului, se fac mai întâi doagele, scânduri mai înguste la capete și mai late la mijloc. Această formă permite să fie strânse cu cercurile. Doagele se încheie la un capăt al butoiului și se strâng cu 2-3 cercuri. În interiorul butoiului se face focul (se focărește), pentru ca doagele sa poată fi curbate la cald.
Se confecționează apoi și se asamblează fundurile, se scobește gardina (un șănțuleț făcut la capetele din interior ale doagelor unui butoi, în care se fixează fundul sau capacul), vrana (o gaură rotundă sau dreptunghiulară făcută la butoaiele înfundate, pentru a putea introduce sau scoate vinul, murăturile etc.) și se bate un cep (un dop de lemn, de formă tronconică, cu care se astupă gaura butoiului.
Dogarul era om de bază în satele românești, mai ales în zonele viticole și pomicole, precum comuna mea natală, Livezeni, acum sat al comunei Stâlpeni, bogată în fructe. Mama și tata mi-au transmis că obiceiul satuluii era ca dogarul să facă gratis câte o butie, o putină și un butoi pentru învățătorii noi ai școlii satului și pentru prelatul nou-venit care slujea în biserica satului.
Spre deosebire de metoda actuală, când doagele sunt confecționate din scânduri plane, care se curbează ulterior, în dogăria sa bunicul confecționa doagele curbate, cioplind dintr-un lemn mai gros, numai din bardă, respectând fibra lemnului.
Viața a evolut. În comuna mea apăruse înainte de război întrepriderea forestieră IFET Stâlpeni, păstrată în socialism, dispărută rapid după îngrămădeala din decembrie 1989, care avea și o esxploatare forestieră la Râușor și Plaiu Lung, buștenii transpoertându-se cu mocănița, linia ferată, locomotivele și vagoanele dispărând și ele la fier vechi.
Buștenii se prelucrau în fabrica de cherestea, nu luau drumul Austriei, ca acum. Foștii mei vecini, cei mai mulți fcioplind în rai sau în iad, lucrau și în fabrica de butoaie, fabrica de parchete sau în fabrica de mobilă. Masa pliabilă și scaunele de acolo le-am cumpărat și le am și acum. Oameni isteți atunci, au creat și o secție de fabricare a sucurilor, umblând eu prin lume ferimdu-mă de băuturile zaharoase importate. O smeurată rece la Stâlpeni era de preferat. Copiii români se plângeau că nu au coca-cola la discreție.
Colaborând bine IFET cu cooperativa agricolă colectivă, distrusă și ea rapid, furniza rumegușul gratis cooperativei, cooperatorii având doar obligația de a-l transporta cu căruțele special amenajae. CAP-ul avea două varnițe, aproape de piața Stâlpeni (spre Râul Târgului), piață construită de tata când a fost primarul comunei Livezeni (1946-1950).
A ajuns tata de prin 1978, „specialistul” în fabricarea varului, el construind cele două varnițe, apoi în fiecare varniță bolta pietrei de var adusă din Albești, lucrând în schimburi și la întreținerea focului sub piatra „boltită”. Focul se orea când varul era gata. Veneau oameni din toate localitățile din jur și cumpărau varul nestins. România trăia! Fără coca-cola!
Dar să revenim la butoaie. Deoarece vinul este un produs agroalimentar, la care folosirea de arome sau de extracte este interzisă, legea viei și vinului prevede că singura aromatizare acceptată este cea datorată contactului vinului cu lemnul de stejar al butoaielor în care se păstrează.
Prin distilarea anumitor sorturi de vin și păstrarea produsului respectiv în butoaie de stejar se obține și o băutură alcoolică tare, denumită coniac. Cum noi am scris „Jocuri de cuvinte – țuică”, aminteam acolo că tot în butoaie de stejar se păstrează la învechit palinca și horinca, pentru a se obține o culoare galbenă sau galben-aurie. Băutura alcoolică de tip rachiu, distilată din mere și din pere fermentate, țuica din prune fermentate, se lasă la învechit numai în butoaie din lemn de gorun, castan, stejar sau fag.
Butoiul și doagele în expresii
Moto: „Cu ochii ca de broscoi,/ Pirpiriu şi crăcănat,/ Crăcănel s-a deformat,/ Stând călare pe butoi.” (Distorsiune, de Aurora Luchian)
Oamenii au creat destule expresii despre butoi și componentele sale. „A-i lipsi cuiva o doagă” înseamnă, la figurat, că are o fire, o mentalitate ciudată, sucită, ca mulți politicieni postrevoluționari care au supus țara străinilor. Să nu spuneți că nu-i puteți numi! „A fi cam într-o doagă” înseamnă a fi trăsnit, nebun, a avea comportări anormale. Nici aici nu mă bag. Chiar și Macedonski a folosit expresia („Tatăl său băgase degeaba de seamă că fiului îi lipsea o doagă”).
„A ajunge a veni, a cădea sau a da în doaga cuiva” înseamnă a ajunge să se identifice în sens rău cu cineva în felul de a fi, de a gândi, cam cum Petrov a dat în doaga lui Constantinerscu, iar Klaus în doaga lui Poetrov privind mărirea salariilor profesorilor. Precis vă amintiți cu profesorii au demonstrat când republica și guvernul au fost conduse de doi profesori universitari, unul la universitate, altul la ASE, iar acum, tot sub un profesoraș, demonstrează iar dascăli. Și hop, dăscălașul de fizică îi aprobă și îi deplânge! România eșuată, nu educată!
Venind butoiul la rând, „butoi fără fund” poate fi numit Petrov, cel care bea fără măsură, ba ne mai explica pe la TV, la ore de vârf și în direct, cum se bea băutura aia scoțiană cu gust de ploșniță. Mai sunt români care se adresează consoartelor cu expresia „te-ai făcut ca un butoi”. Că și femeile gândesc una despre alta, ba se mai și adresează una alteia cu apelativele „scândură” și „butoi”, devenite antomime. Câteodată unii sunt răgușiți și „vorbesc ca din butoi”.
Balcanii, pe unde suntem și noi, au fost mereu „butoiul cu pulbere” al Europei, regiunea în care statele au fost în conflict continuu bine întreținut de alții, care se consideră și acum megieși la Marea Neagră. Au dus și războaie pentru asta! Fiindcă românii sunt obișnuți cu chestia, acum „butoiul cu pulbere” s-a mutat în Ucraina, care a devenit poligonul de încercare a celor mai sofisticate arme moderne. Doamne-ajută!
Butoiul în (c)arte
Moto: „Diogene-ntr-un butoi,/ Căuta un om sau doi./ Astăzi oameni prisosesc./ Caracterele lipsesc.” (Diogene, de Mihai Danielescu, din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală, 2005)
Scriitorii români s-au referit la produsele dogarului. Sadoveanu se autocaracteriza („Eu sunt ca o bute fără doage, nu se mai ține în mine nimica.”). După cum scria Slavici, doagele și alte produse lemnoase se și vindeau („Vine unul cu împletituri, altul cu un car de roate, doage, ori alt lemn lucrat.”).
Pe când Ionescu ne arăta din ce se fac doagele („Din acești stejari se fac... doagele!”), Creangă se plângea după un chef că „n-a mai rămas nici macar picătură de vin pe doage”. Cum în butoaie se ținea și gazul lampant, butoi se numea și cunținutul vasului, după cum ne arăta Popa („Petrache n-a putut să cumpere gaz. Oamenii i-au spus că vânduseră tot butoiul.”).
Cum revolverele sau pistoalele de tip mai vechi aveau dispozitivul butoi pntru cartușe, proletcultistul Pas a băgat repede de seamă („Își numără cartușele, le țăcănește capsa, le bagă în butoiul pistolului și pipăie, cu degetul, cocoșul.”).
Sadoveanu ne informa de un pivnicer de seamă („Pe trepte de stejar, urca acum a doua oară moș Chirilă, din hruba cu poloboace, ducând în mână o oală mare smălțuită, plină de vin învechit la întuneric.”).
Creangă descria omul gospodar („Lemne la trunchi sunt, slănină și făină în pod este... curechi în poloboc, slavă domnului.”).
Vitamine
De, în acest secol, la o înzăpezire, într-o comună, câțiva inși se plângeau că a nins continuu patru zile și nu au putut merge la magazin să-și cumpere „de-ale gurii”... Așteptau jandarmii!
Francezii au pentru butoi cuvântul baril, a cărui etimologie am scris-o. Jules Verne, în Cinci săptămâni în balon, scria în 1863: „Joe s-a dus acolo singur cu un butoi, care putea să țină vreo zece galoane.” (Joe s’y rendit seul avec un baril, qui pouvait contenir une dizaine de gallons. [Jules Verne, Cinq semaines en ballon, J. Hetzel et Cie, Paris, 1863]).
Armoiries avec 5 barils (stemă cu 5 butoaie, heraldică)
Eugene Sue, în Kernok Piratul, ne arăta în 1830 că în butoi se țineau și banii: „Trei butoaie de argint, cu aproximativ o sută cincizeci de mii de lire, au fost rostogolite pe punte.” (L’on roula sur le pont trois barils d’argent, cent cinquante mille livres environ. [Eugène Sue, Kernok le pirate, 1830]).
În figura de mai sus am văzut că butoiul este folosit și în heraldică.Tot francezii ne amintesc că cuvântul baril a devenit uninate de măsură a lichidelor, de exemplu pentru petrol, un baril de petrol fiind echivalent cu 42 de galoane americane, respectiv 159 de litri.
Sinonim cu baril este și tonneau, căruia i-am scris etimologia mai sus. Edmond Nivoit ne prezenta în 1869 noțiuni elementare despre industrie în departamentul Ardenne: „Lichidul care se scurge este colectat în butoaie, care sunt așezate în pivnițele unde urmează să aibă loc fermentația.” (Le liquide qui s’écoule est recueilli dans des tonneaux, qu’on place dans les celliers où doit s’opérer la fermentation.[Edmond Nivoit, Notions élémentaires sur l’industrie dans le département des Ardennes, E. Jolly, Charleville, 1869, page 138]).
A devenit și acest cuvânt, tonneau, unitate metrologică, inclusiv cu denumirea tonne, „tonă”, pentru măsurarea capacității unei nave (tdw). Tona are 1.000 kg. Tona maritimă are 2,8316 m3 (metri cubi).
Germanii au pentru butoi cuvântul Fass (Faß), la plural Fässer. Și ei s-au modernizat, construind butoaie și din plastic sau din metal, în funcție de destinațiile recipienelor. Cel mai mult am admirat ce mi-a scris colegul Bauer din Dresda, cum că un prieten al nostru comun, Miller, cartograf de excepție „pentru aniversarea nunții de argint a surorii sale, a cumpărat un butoi mare de bere” (Zur Silberhochzeit seiner Schwester kaufte er ein großes Fass Bier).
Zwei Fässer
Бочки
Rușii și alți vecini slavi, unii dorindu-se deja americani, au cuvântul бочка. Rușii prezintă etimologia ca proto-slavă, amintind că de acolo au derivat și slavonicele vechi bisercești (русск.-церк.-слав.) бъчьвь, бъчька, cuvintele ruse бочка, бочонок, cuvântul ucrainean бо́чка, cuvântul bulgar бъ́чва, sârbo-croatul ба̏чва, cuvintele slovene bǝčvà, bǝčkà, bȃčva, cuvintele cehe bečva, bečka, cuvântul polonez beczka. Rușii amintec mereu că a fost folosit dicționarul etimologic al limbii ruse scris de M. Fasmer (М. Фасмер).
Despre butoiul aista din lemn sau din metal au scris și rușii. În Mumu, Turghenev scria în 1852: „Nu avea nimic de făcut; toată datoria lui era să țină curtea curată, să aducă un butoi cu apă de două ori pe zi, să tragă și să taie lemne de foc pentru bucătărie și casă și să țină străinii afară și să păzească noaptea.” (Де́ла у него было немного; вся обязанность его состояла в том, чтобы двор содержать в чистоте, два раза в день привезти бочку с водой, натаскать и наколоть дров для кухни и дома да чужих не пускать и по ночам караулить. [И. С. Тургенев, «Муму», 1852 г.]).
Doroșevici scria despre o băutură din butoi; „Ca sângele dintr-un corp viu, o probă de muscat stacojiu închis, aproape negru, parfumat, a fost luată din adâncurile butoiului.” (Словно из живого тела кровь, нам доставали из глубины бочки пробу тёмно-алого, почти чёрного душистого москателя. [В. М. Дорошевич, «В Хересе», „În Sherry”; Дорошевич В. М. Собрание сочинений. Том II. Безвременье. — М.: Товарищество И. Д. Сытина, 1905. — С. 257 ]).
Cel mai mare butoi de lemn din lume
Cel mai mare butoi de vin din lume se află în pivnița Castelului Heidelberg, Germania. Este fabricat din stejar de înaltă calitate și poate conține aproximativ 212.000 de litri. Se crede a fi construit în 1751.
Noi, „la bloc”, nu ca frații Vasile și Cornel cu pivnițe, folosim buitoaie de plastic, unul mai mare pentru varză murată și moarea adițională și unul mai mic pentru murături amestecate. E drept că murături avem și în câteva borcane de sticlă.
Nu ținem vinul în butoi, că al naibii e grăbit și nu ține să se învechească! Mă tot îmbie!
Posesori, iubitori sau nu de butoaie, să fiți iubiți!
Fișierul în format pdf: Jocuri de cuvinte - butoi.pdf
Articolul online la:
https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-butoi
CN
-->
Comentarii
Damigeană, maestre? Serviți!
Cadou: Jocuri de cuvinte – damigeană
https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-damigeana
şi să nu uităm "butoaiele" copilăriei...
ca sa din butoi...
Complex Butoaiele Transilvaniei | Mediaș (Sibiu)
Încă n-am vrut să trec la damigene...
sat Doagele, comuna Dragomireşti, Vaslui
"La Butoaie", Mamaia
Colegul Adrian Erbiceanu îmi scrie din Canada:
-
1
-
2
-
3
de 3 Următor →