Jocuri de cuvinte - gard
Geografie lingvistică
Gardul
Moto: „Pe drumul înspre cimitir,/ Îi spuse soaţa: Vladimir,/ E prima dată când, bastard',/ Tu nu mai mergi din gard în gard!...” (La moartea unui beţiv, de George Budoi, din Dicţionarul beţiei şi beţivilor, 2013)
Născut eu pe ulița „gâștei”, în comuna Livezeni, județul Muscel, azi sat al comunei Stâlpeni, Argeș, am aflat de mic ce este gardul, o construcție de lemn care împrejmuia curtea și grădina. Ulterior m-am lămurit că acea construcție împrejmuitoare poate fi și de metal, de zidărie etc., că de, există vreo 36 de definiții în dicționarele românești... Plus că am umblat prin lume, pe multe continente...
Ulița „gâștei”
Dar mai rețin că cu vecinii, nea Costică și olarul Mitoc, aveau ai mei portițe în gard de treceau unii la alții, fără teamă că s-ar șparli ceva din curtea sau grădina altuia, din casa cu camerele veșnic descuiate. Nu era ca acum prin unele sate. DEX '09 (2009) ne explică scurt etimologia „cf. alb. gardh, sl. gradŭ”.
Aici problema se complică. Pare-se că în final cuvântul gard e moștenit din proto-indo-europeanul *gʰerdʰ-, „a închide, a încercui”; e posibil să fie un cuvând de substrat din cuvântul dacic *garda, achin, cognat sau rudă cu cuvântul albanez gardh (după unii chiar moștenit din el), poate chiar o moștenire anterioară din proto-slavicul *gȏrdъ, poate precedând metateza care apare în limbile slave (cu toate acestea, acest lucru este incert, deoarece alți termeni înrudiți, cum ar fi grădină, ogradă, îngrădi o suferiseră deja când au fost împrumutate din slavă). Altă posibiulitate sugerată ar fi derivarea din proto-germanicul *gardaz.
Alte cuvinte indo-europenen „rude” ar fi latinescul hortus, englezeștile garden, yard, gird, sanscritul gṛha - गृह, „casă”, vechiul slavonic bisericesc gradŭ - градъ, goticul gards - 𐌲𐌰𐍂𐌳𐍃, germanicul Garten, danezul gård, suedezul gård și norvegienele gård, gard, garde, gjerde. Că de, între limbi nu existau „garduri”!
Garduri
Mihai Vinereanu scrie despre gard: «gard (ar. gardu, mgl. gard) – construcție care împrejmuiește o curte, un teren, o grădină. V.sl. gradŭ „oraș” (Miklosich, Lexicon, 141; Cihac, II, 115; Ciorănescu, 3596). Metateza lichidei și sensul mult diferit sunt argumente suficiente ca această ipoteză, mult prea veche, să fie respinsă o dată pentru totdeauna. PIE *g’herd,, gherd, „a împrejmui, a închide cu gard, a îngrădi” (IEW, 444), ghordho,s „gard, fortăreață”; cf. hitt. gurtas „fortăreață, loc întărit”, skt. grha „casă, locuință”, frig. gordum „oraș, cetate”, gr. χόρτις „grădină”, lat. hortus „grădină”, got. Gaird „gard”, garts „casă”, v.g.s. gart „cerc”, v.eng. Geard, galfăd, eng. yard „curte”, alb. gardh „gard”, lituan. Gardas „gard”, v.ir.garda, v.ir lubgort „grădină” (luib „plantă”), n.ir. garradh „grădină, gard”, cymr. Garth, bret. garz, v.pr. sardis „gard”, let. zardi „gard”. Am dat câteva exemple din toate grupurile de limbi IE, deși lista poate fi continuată. Toponimele frigiene Gordium (capitala Frigiei), precum și Manegordum, Manezordum (orașul lui Mane(s)), indică prezența acestui radical în limba frigiană, limbă înrudită cu traco,illira. De remarcat că, frigiana, considerată în speță o limbă satem, prezintă mai degrabă caracteristici centum, fără să lipsească tendințele satem, fapt evident din exemplele de mai sus, unde PIE *gh a devenit g sau în unele cazuri z. Este posibil ca unele dialecte frigiene să fi avut tendințe satem (cf. Menzordum), pe când altele să fi fost predominant centum (cf. Gordium, Manegordium). Este știut încă de la Herodot că frigienii au emigrat din Balcani cu peste 3000 de ani în urmă, vreme la care se numeau
bhrigi, unde PIE *bh înaintea unei lichide a devenit f, fenomen întâlnit atât în latină cât și în traco-dacă (v. frate, frige, frânge etc.). Prin urmare, acest radical este prezent practic în toate grupurile de limbi IE. Rom. gard păstrează forma fără metateză din PIE, ca în majoritatea limbilor IE. Dacă îl prelua din slavă, ar fi trebuit să păstreze metateza. Pe de altă parte, e cazul de arătat că, acest radical PIE prezintă în limbile slave și baltice atât forme cu velară, cât și cu siflantă; cf. lituan. gardas „loc închis pentru animale, loc de apărare”, precum și lituan. žardas „un fel de construcție din lemn”, let. zards, v.prus. sardis „gard, țarc de cai” sau v.sl. žrŭdŭ „coteț (culme) de păsări”, v.sl. gradŭ „oraș”. Astfel de perechi sânt multe în limbile slave și baltice, fiecare dintre ele referindu,se la anumite aspecte ale vieții materiale. Vasmer (I, 297) respinge teoria lui Zubatov (cf. Vasmer) cum că rus. gorod, precum și celelalte forme în velară ar proveni din got. garþs, fără să dea alte detalii. Unele teorii mai recente (cf. Golab,1972) consideră că grupul de cuvinte cu velară provine dintr,o limbă centum, fără să poată preciza această limbă. Golab optează pentru venetă sau illiră, dar nici veneții, nici illirii nu au avut contacte lingvistice cu strămoșii balticilor și ai slavilor. Doar geto,dacii au avut contacte cu aceștia din urmă, apropiați din punct de vedere lingvistic de illiri și veneți (v. face, frate). Qtim că traco-daca (ca și româna) este o limbă cu caracteristici prepoderent centum, dar, în același timp, are și anumite caracteristici satem. Caracteristicile satem constau în palatalizarea oclusivelor urmate de vocale frontale precum e și i care, în celelalte situații, rămân nepalatalizate. Prin urmare, putem spune că formele cu velară din limbile slave și baltice provin din traco,dacă, misterioasa limbă centum neidentificată de slaviști (v. gardină, grădină, ogradă, grădi+te). Origine traco,dacă.
Der: gărduț, a îngrădi, îngrădire, îngrăditură etc. gardă – pază efectuată într-o unitate militară; 2. persoană sau grup de persoane care asigură paza; 3. apărătoare metalică între mânerul și lama săbiei, fr. garde din v.fr guarde, de origine germanică; cf. v.sax. weard, n.g.s. warten. Der: gardian, gardist „polițist”, precum și formele compuse de origine franceză garderobă, garderobier. gardă» [Mihai Vinereanu, Etymological Dictionary of the Romanian Language, Dicționar etimologic al limbii române, Journal of Romanian Linguistics and Culture, nr. 25/2020]. Asta fu pentru lingviști!
În câteva limbi gardului îi corespund cuvintele:
֎ accorru în sardă;
֎ aed în estonă, aid în veps și în võro, äidd în sami-koltta, áidi în sami de nord, aidu în olonetsiană, aita în finlandeză, ingriană și votică (din proto-finicul *aita, posibil din proto-uralicul *ajta);
֎ æmbond – ӕмбонд în osetă (aparent din proto-iranianianul *hambandáh, din proto-indo-iranianul *sambʰandʰás, din proto-indo-europeanul *sombʰondʰós);
֎ afray în tarifit;
֎ aharódža – агароджа în bielorusă (rudă cu rusescul ográda – огра́да, vezi mai jos);
֎ ai în samoană;
֎ airbhe în irlandeză (literar, din vechiul irlandeză airbe, „gard, palier”, substantiv verbal al lui ar·fen, „a înălța un gard înainte”);
֎ *aita în proto-fenniciană;
֎ alad în higaonon și în maranao;
֎ arad în mansaka;
֎ at` – ать, ot` - оть,ošč – ощ în khanty;
֎ ʾatʼərə - አጥር în amharică;
֎ aýmança în turcmenă;
֎ bakod în tagalogă;
֎ banis în bislama și în tok pisină;
֎ bāṛ - باڑ în urdu, bāṛ - बाड़ în hindusă, bár, bar – бар în țigănească, beṛa – বেড়া în bengaleză, bera – বেৰা în assameză;
֎ barana în aragoneză;
֎ bàrd în galică scoțiană;
֎ barda în portugheză și în spaniolă (Mexic);
֎ barilo în esperanto, barralha în occitană, barrera în catalană, barriera în italiană;
֎ bēli - ಬೇಲಿ în kannada;
֎ byrgi în norvegiană veche;
֎ byru – быру în osetă;
֎ cal – цал (zid) în lezgină și în tabasaran;
֎ callaid în galică scoțiană;
֎ cany: - စည်း, a.ka - အကာ, hkramcany:rui: - ခြံစည်းရိုး în birmaneză;
֎ caojn în vilamoviană;
֎ cɑmnaa - ចំណារ, rɔɔ - រ în kmeră;
֎ çeper în kurdă și în turcă (din persanul čapar - چپر, „cerc, inel, palisadă”);
֎ cerca în galiciană, portugheză și spaniolă, cercado în portugheză, cerrado în galiciană, cerramiento în spaniolă, cerrume în galiciană;
֎ çit în turcă (din proto-turcă);
֎ claí în irlandeză, cleigh în manx;
Une clôture
֎ clausura în occitană, cliôthuthe în normandă (Jersey). cllôture d'bouais în normandă (Guernsey), closira în romanșă sutselvisch, cloteure în valonă, clôture (din vechile franceze closture sau closure, din latinecul târziu clausūra, „lacăt, bară; închizătoare a unui colier; castel, fort; mănăstire”, participiu trecut al lui claudō + -sūra, din latinescul clausus, „închis”) în franceză;
֎ cleda în occitană;
֎ cʿankapat – ցանկապատ, čʿapʿar – չափար în armeană;
֎ dallaa, kellaa în oromo;
֎ devor - девор în tadjică, devor în uzbecă, divâr - دیوار în persană, duvar în turcă, dual - дуал în cazahă, dubal - дубал în kârgâză (din persanul divâr - دیوار);
֎ empalizada în spaniolă, palisa în piemonteză, palissade în franceză (pin palis + -ade, sau din vechea franceză, împrumutat din vechiul occitan palissada, în cele din urmă, dintr-un derivat al latinescului palus, „mlaștină”) și în olandeză (din franceză, gard din lemn, din uluci), palizzata în italiană;
Armoiries avec une palissade (stemă cu un gard, heraldică)
֎ esita în masai;
֎ fál în irlandeză;
֎ fartsamung - פֿאַרצאַמונג în idiș;
Ffens
֎ feansa în galică scoțiană, fence (din medievalele engleze fence, fens, prescurtărti pentru defence, defens, „actul de apărare”, din vechile franceze defens, defense, „apărare”; sensul de enclosure, „împrejmuire", apare în secolul al XV-lea, ca to enclose with a fence, „a închide cu un gard”) în engleză, Fence în germană (Namibia), fenco în ido, Fenz în germană [America de Nord (Pennsylvania), Africa de Sud (KwaZulu-Natal)], ffens în galeză (din englezescul fence);
֎ fens - فنس în persană;
֎ fráchtis – φράχτης în greacă (din grecescul antic phráktēs - φράκτης, din grecescul antic phrássō - φράσσω, „a îngrădi”);
֎ gadér – גדר în ebraică;
֎ gard în megleno-română și în română, gardu în aromână;
֎ gardh în albaneză (din proto-albanezul *garẟ-, din proto-indo-europeanul *gʰórdʰos, din *gʰerdʰ-, „a închide, a înconjura, a încercui”, un potențial împrumut din goticul gards - 𐌲𐌰𐍂𐌳𐍃 e posibil);
֎ gærde în daneză (din vechiul norvegian gerði, derivat din garðr, „incintă, fortăreață, zid”, de unde derivă gård, „curte, fermă”), gärdesgård, gärdsgård în suedeză, gerði în islandeză, girðing în feroeză și în islandeză, gjerde în norvegiană (toate (din vechiul norvegian gerði, derivat din garðr, „incintă, fortăreață, zid”);
֎ gdrt - 𐎂𐎄𐎗𐎚 în ugaritică;
֎ ghobe - ღობე, galavani – გალავანი în gruzină;
֎ gota – го̄та în evenki;
֎ gurdá în aari;
֎ gӕrӕn – гӕрӕн în osetă;
֎ Haag în germană alemannică, Hag în germană (Elveția);
֎ ħabel în malteză (din arabicul ḥabl - ,حَبْل „frânghie, cordon; sfoară; fir”, din proto-semiticul *ḥabl-);
֎ hàng rào în vietnameză;
֎ hasar în azeră;
֎ ḥasʼurə – ሓጹር în tigrină;
֎ haýat în turcmenă;
֎ håye di ronxhes în valonă;
֎ hedge în engleză („gard viu”, din medievalul englez hegge, din vehiul englez heċġ, din proto-vest-germanicul *haggju, din proto-germanicul *hagjō, din proto-indo-europeanul *kagʰyóm, „împrejmuire”);
֎ hègk în limburgheză;
֎ hegn în daneză și în norvegiană, heining în afrikaans;
֎ hek în afrikaans și în neerlandeză (din medievalul olandez hecke, din vechiul olandez *hekka, din proto-vest-germanicul *hakkju, „gard”), hekke în germană de jos (Olanda, din proto-vest-germanicul *hakkju, „gard”), hikke în frizonă;
֎ hèkchi în papiamento;
֎ hesar în kurdă, hesâr -حصار în persană, hisor – ҳисор în tadjică;
֎ hesi în bască;
֎ hūa – ຮົ້ວ în laoțiană;
֎ huxxa în sidamo;
֎ indhegning în daneză;
֎ izgorodʹ – изгородь în rusă (din verbul izgoroditʹ – изгородить, „a îngrădi”, din iz- - из- + goroditʹ – городить, „a face gard”, din proto-slavicul *gordъ);
֎ îngrăditură în română (din îngrădi + -tură, îngrădi din în- + slavonul vechi bisericesc graditi - градити, din proto-slavicul *gorditi, „a apăra”);
֎ kaki - 垣 (かき), hei - 塀 (へい,), kakine - 垣根 (かきね), kakoi - 囲い (かこい) în japoneză;
֎ kañce – కంచె, daḍi – దడి în telugu;
֎ kart – карт în ingușetă, kert - керт în cecenă;
֎ kaşaa – кашаа în kârgâză, qasha - قاشا în uigură, qasiy-a - ᠬᠠᠰᠢᠶᠠ în mongolă, qaşa – қаша în cazahă, qayisu - ᠬᠠᠶᠢᠰᠤ mongolă;
֎ ke, kloos în corni;
֎ kener – кенер în udmurtă;
Öntöttvas kerítés (gard de fier)
֎ kerítés în maghiară (din kerít, „a îngrădi, a înconjura”, + -és, sufix care formează substantive);
֎ kudal în bikol central;
֎ kure – куре în evenki, kurue – күрүө în iakută;
֎ líba - 籬笆, 篱笆, zhàlan - 柵欄, 栅栏 în chineză, líba - 籬笆／篱笆 (din bambus), zhàlan - 柵欄／栅栏 (orice gard) în chineză mandarină;
֎ lutu în tetum;
֎ maceria în latină;
֎ malal în araucană;
֎ mántra – μάντρα în greacă (colocvial);
֎ mar' – мар' în nenets;
֎ ôfsluting în frizonă;
֎ ograda - ограда macedoneană, bulgară, rusă, sârbă și sârbo-croată, ograda în bosniacă și în croată, ograja în slovenă, ograždenije – ограждение în rusă, ogrodzenie în poloneză, ohoroža – огорожа în ucraineană, ohrada în cehă și în slovacă (din vechiul slavonic bisericesc ograda - ограда, din proto-slavicul *ogorda);
֎ omheining în afrikaans și în neerlandeză;
֎ oplocení în cehă, oplotenie în slovacă;
֎ pā în hawaiiană;
֎ pagar în indoneziană și în malai, pager în javaneză și în sundaneză;
֎ pahiko în maori;
֎ palacciunata în siciliană;
֎ parčin - ثرچين în persană;
Parkan – паркан
֎ parkan – паркан în bielorusă și în ucraineană (din polonezul parkan), parkan în poloneză (din medievalul germanic parkân, din vechiul francez parc, „zonă închisă cu gard”);
֎ parkn - פּאַרקן (YIVO) în idiș;
֎ parmaklık în turcă;
֎ paru – пару în lezgină;
֎ peče – пече în mari;
֎ peŕafks – перяфкс în moksha, pirjavsk – пирявкс, pirjavt – пирявт în erza;
֎ perífraxi – περίφραξη în greacă;
֎ perjîn - پەرژین în kurdă centrală;
֎ peulgae în bretonă;
֎ pirqa în quechua;
֎ plais în occitană;
֎ plank în suedeză;
֎ plet – плет în bulgară și în macedoneană, plit – пліт în ucraineană, plot - плот în sârbă, sârbo-croată, bielorusă și macedoneană, plot în bosniacă, cehă, croată, poloneză și slovacă, płot în sorabă de jos și în sorabă de sus, plotŭ - плотъ în slavonică bisericească veche;
֎ ployt - פּלויט în idiș;
֎ potšös - потшӧс în komi;
֎ qoyma – койма tătară și în bașchiră;
֎ recinto în italiană și în spaniolă („împrejmuire”, din latinescul re- + cīnctus, „înconjurat”);
֎ rúa - รั้ว în thai;
֎ sæpes în latină;
֎ saiv în retoromană, romanșă oberengadinisch și romanșă unterengadinisch, seiv în romanșă surmeirisch și în romanșă surselvisch;
֎ sam - צאַם, tsoym - צוים în idiș;
֎ schutting în neerlandeză;
֎ scons în irlandeză;
֎ sēta în letonă;
֎ seto în spaniolă (din latinescul saeptum, participiu pasiv perfect al lui saepiō, „a închide”);
֎ shinge în hausa;
֎ siepe în italiană (din latinescul saepēs, „gard viu, gard”);
Ett vitt staket (un gard alb)
֎ staket în suedeză, stakit în daneză, stakitt în norvegiană;
֎ stängsel în suedeză (din stänga, „a închide”, + -sel);
֎ steccato în italiană;
֎ stobor – стобор în bulgară (din proto-slavicul *stoborъ);
֎ sūr - سُور, siyāj - سِيَاج în arabă;
֎ swoppuluot – соппулуот în iakută;
֎ șarbak – шарбақ în cazahă;
֎ tahta perde în turcă ;
֎ taiapa, taiepa în maori;
֎ tan în kurdă;
֎ tanca în catalană;
֎ tapia în spaniolă (de piatră);
֎ tara în estonă;
֎ terata în sesotho;
Stobor – стобор
֎ tit în ciucheză;
֎ toʻsiq în uzbecă;
֎ tūn în engleză veche, Tun în germană plautdietsch, Tuun în germană de jos (singular), Tüün (plural);
֎ tvora în lituaniană (din proto-balto-slavicul *twōrˀ-, din proto-indo-europeanul *twōrH-, rudă cu polonezul twarz, „față”);
֎ tyn - тын în bielorusă, tyn – тин în ucraineană („gard viu din viță de vie și ramuri”, din vechiul slavic de est tynŭ - тꙑнъ, din proto-slavicul *tynъ, rudă cu polonezul tyn, „gard viu”);
֎ ua, ugo, wigo în swahili;
֎ ultari - 울타리, dam - 담 în coreană;
֎ umbiyelo în xhosa;
֎ Umzäunung în germană („împrejmuire”);
֎ ungaloq în groenlandeză;
֎ uthango în isiZulu;
֎ valla în spaniolă, valo în galiciană (din latinescul valla, nominativ plural al lui vallum, „zid, meterez, întărire”, probabil din proto-italicul *walso, din proto-indo-europeanul *uh₂lso-, el însuși poate din proto-indo-europeanul *welH-, „a întoarce, vânt, rostogoli”);
֎ vati în pali;
֎ vazř - вазр̌ în nivkh;
֎ vēli - വേലി în malaialam, vēli – வேலி în tamilă;
֎ verja în spaniolă (din franțuzescul verge, „tijă”);
֎ wæṭa - වැට în singaleză;
֎ xajs - хайс în mongolă;
֎ xašaa - хашаа mongolă;
֎ zabor – забор în erza și în rusă (formarea înapoi din zabrátʹ - забра́ть, „a lua, a aduna; a îngrădi”);
֎ zaharadzʹ – загарадзь în bielorusă;
Cuvântul gard în câteva limbi
֎ Zaun în germană (din medievaslul germanic zūn, din vechiul germanic zūn, din proto-germanicul *tūną, din proto-celticul *dūnom; comparați cu olandezul tuin, germanicul de jos Tuun, englezescul town, „oraș”, danezul tun);
֎ zeüra – জেওৰা în assameză;
֎ zev în romanșă sutselvisch;
֎ žiogris în lituaniană, žogs în letonă;
֎ žygŭun – жугъун în lezgină;
֎ zzäcu în gallo-italică de Sicilia.
Partea a doua la: Jocuri de cuvinte - gard.pdf
https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-gard-2
Întregul articol este și la:
https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/03/jocuri-de-cuvinte-gard.html
Articolul în format pdf este la:
NC
-->
Comentarii