Jocuri de cuvinte – lansatorul
Geografie lingvistică
Lansatorul
Moto: „Mă-ntreb şi azi, deşi nu-mi place,/ De paradoxul vremii noi:/ Când lumea luptă pentru pace,/ Nu-i pacea lumii în război?” (De ziua mondială a păcii, de Stelică Romaniuc)
Fiind eu rachetist la rachetele operativ-tactice SCUD, ca ofițer responsabil cu pregătirea datelor la Dn. 1 din Bg. 37 ROT din Ineu și șef echipă sistem de dirijare la bateria întâi din același divizion, fiind obligați să avem două specializări pentru lansarea rachetelor în poligonul Baikonur din Kazahstan, atunci în URSS, pot scrie despre instalațiile de lansare HIMARS cumpărate de noi cu 5 miliarde, cu plata înainte, ca la curve, dar neprimind încă toată marfa, dar donate de americani și ucrainenilor.
Aflăm din dicționare că un lansator este un „dispozitiv folosit pentru lansarea bombelor, a rachetelor sau a torpilelor.” DEX '09 (2009) precizează etimologia: din „lansa + suf”. Adică acest cuvânt derivă din verbul „(a) lansa”, cu sufixul „tor”. „A lansa” este moștenit din verbul francez lancer, „(a) lansa”. Și în engleză există launcher, derivat din launch, „a lansa”, + -er, sufix.
În diferite limbi lansatorului de rachete i se spune:
֍ bacač projektila în croată;
֍ dǎodàn fāshè qì - 导弹发射器 în chineză;
֍ ektoxeftís pyrávlon - εκτοξευτής πυραύλων în greacă;
֍ eldflaugaskoti în islandeză;
֍ füze fırlatıcı în turcă;
Soldats tirant un missile antichar FGM-148 Javelin
(soldați trăgând cu o rachetă antitanc FGM-148 Javelin)
֍ lançador de mísseis în portugheză, lance-missiles în franceză, lanciamissili în italiană, lanciatore di missile în corsicană, lanċjar tal-missili în malteză, lanzador de misiles în spaniolă, llançador de míssils în catalană, lansator de rachete în română, lansirnik raket în slovenă;
֍ misail balsagi - 미사일 발사기 în coreană;
L ansator de rachete în diferite limbi
֍ misail laanchar - मिसाइल लांचर în hindusă, misal lontsher - מיסאַל לאָנטשער în idiș, missiellanseerder în afrikaans, missil launcher în suedeză, missile launcher în engleză, missilkaster în daneză;
֍ misil jaurtigailua în bască;
֍ odpalovač raket în cehă, odpaľovač rakiet în slovacă;
֍ ohjustenheitin în finlandeză;
֍ qadhifat sawarikh - قاذفة صواريخ în arabă;
֍ hrt’irr ardzakogh sark’ - հրթիռ արձակող սարք în armeană;
֍ rak’et’is gamshvebi - რაკეტის გამშვები în gruzină;
֍ Rakéitestarter în luxemburgheză;
֍ raķešu palaišanas iekārta în letonă;
֍ raket buraxıcısı în azeră;
֍ raketahedhës în albaneză;
֍ rakétavető în maghiară;
֍ raketen frlač - ракетен фрлач în macedoneană;
֍ Raketenwerfer în germană;
֍ raketiheitja în estonă;
֍ raketna ustanovka - ракетна установка în bulgară, ucraineamă și rusă, rakietnaja ŭstanoŭka - ракетная ўстаноўка în bielorusă;
֍ raketni bacač în bosniacă, raketni bacač - ракетни бацач în sârbă;
֍ rakettkaster în norvegiană;
֍ raketų paleidimo priemonė în lituaniană;
֍ raketwerper în neerlandeză;
֍ tosaitheoir diúracán în irlandeză;
֍ wyrzutnia rakiet în poloneză;
֍ משגר טילים în ebraică;
֍ پرتاب کننده موشک în persană.
O istorie aparte
Moto: „Istoria, se ştie,/ Se poate repeta,/ Dar cei ce o vor scrie/ Vor scrie altceva.” (Istorie, de Corneliu Berbente, din Constelaţii diamantine, Anul IV, nr. 7, 2013)
Vom scrie separat despre rachete, istoria descoperirii și folosirea rachetelor. Acum scriem despre lansatoare de proiectile cu reacție și despre rachetele HAMARS folosite în Ucraina. Începem abrupt cu „orga lui Stalin”. Aruncătoarele de proiectile reactive Katiușa (Катюша) sunt piese de artilerie reactivă construite și folosite pentru prima dată de Uniunea Sovietică în al doilea război mondial. Aceste lansatoare multiple de rachete pot atinge rapid o țintă cu o cantitate mare de explozivi, însă au o precizie mai redusă și necesită un timp mai mare de reîncărcare.
Priectilul M 3 Снаряд M-13 (proiectilul M-13, Katiușa)
Aceste sisteme sunt mai vulnerabile decât piesele de artilerie, însă sunt mai ieftine și mai ușor de fabricat. Lansatoarele Katiușa din cel de-al doilea război mondial au fost primele piese de artilerie autopropulsată fabricate în masă de către Uniunea Sovietică, fiind de obicei montate pe camioane.
Aruncătoarele Katiușa din timpul celui de-al doilea război Mondial erau lansatorul BM-13, lansatorul ușor BM-8 și cel greu BM-31. În prezent, denumirea Katiușa este folosită și în cazul lansatoarelor de rachete montate pe șasiu de camion mai noi, precum BM-21 și variantele sale.
Lansare
Lansator Katiușa (foto: Wikimedia)
După ce al treilea Reich a declanșat operațiunea Barbarossa, invazia Uniunii Sovietice, pe 22 iunie 1941, trupele Werhmacht-ului, până atunci invincibile, au fost nevoite să se confrunte cu o armă terifiantă fabricată în masă de ruși, Katiușa. Era un sistem de lansatoare de rachete, căruia soldații germani i-au spus „orga lui Stalin”, făcând aluzie la sunetul șuierător al rachetelor în momentul lansării, precum și la asemănarea lansatorului cu țevile unei orgi muzicale.
Variantele s-au perfecționat, apare modelul BM-13, cel mai utilizat de ruși în timpul războiului, a fost prezentat conducerii și lui Stalin. Erau montate pe camioane obișnuite, mai ales pe camioanele americane Studebaker, eficiente și rapide, pe care URSS le avea de la SUA ca parte a programului Lend-Lease.
Deoarece aceste rachete autopropulsate erau marcate cu litera K, semnul distinctiv al fabricii Voronej Komintern, soldații Armatei Roșii au botezat dispozitivul cu porecla Katiușa, făcând aluzie la popularul cântec de război „Katiușa”, ale cărui versuri (https://www.youtube.com/watch?v=o20iUmHCAIk) vorbeau despre o fată (Katerina, nume diminutivat Katiușa) care tânjea după iubitul ei, un soldat trimis să facă serviciul militar la grăniceri.
Soldații germani, la rândul lor, au botezat Katiușa Stalins Orgel, „orga lui Stalin”, datorită asemănării lansatorului cu țevile unei orgi și sunetului terifiant pe care îl produceau atunci când erau lansate și zburau spre țintă. Rachetele Katiușa au intrat pe câmpul de luptă pe 14 iulie 1941, când șapte unități BM-13, comandate de căpitanul Ivan Fliorov, în cadrul unui contraatac destinat recuperării orașului Vitebsk, au atacat localitatea bielorusă Orșa, situată la 500 de kilometri vest de Moscova, un mare nod de transport care se afla în mâinile Wehrmacht-ului.
Katiușa a depășit toate așteptările, centrul orașului Orșa a fost devastat, iar forțele germane au trebuit să se retragă rapid din zonă. Șeful Statului Major al Wehrmacht-ului, generalul Franz Halder, a notat în jurnalul său: „Rușii au folosit o armă necunoscută până acum. O furtună cu rachete a ars gara din Orșa, toate trupele și echipamentul militar. Metalul se topea și pământul ardea.”
Cum vorba lungă e sărăcia omului, delectați-vă sau, mai bine zis, îngroziți-vă – cu „muzica” pe care o producea cândva „orga lui Stalin”. Pentru aceasta vizualizați „Russia's Artillery Capabilities: On target! BM-30 Smerch 9K58, Tornado-G, TOS1-A, BM-27 Uragan sau „Veterans vs. Historians: Katyusha”. Adică folosiți adresele web:
https://www.youtube.com/watch?v=St1lbeBkTkc&feature=emb_rel_end https://www.youtube.com/watch?v=lkR3URCU5Uo&feature=emb_rel_end
„Stalinorgel“ der Roten Armee beim Feuern (Tragere cu „orga lui Stalin” a Armatei Roșii)
Războiul s-a terminat, Katiușa și-a făcut treaba, armatele multor țări au dezvoltat sisteme similare sau perfecționate, inclusiv lansatorul individual portabil, fie împotriva blindatelor, fie chiar împotriva avioanelor și elicopterelor. Despre dezvoltările ulterioare pentru lansatoare similare sau performanțe în diferite armate aveți acces la informații prin rețeaua web, indicând expresii potrivite metacăutătoarelor. Noi vă mai oferim câteva imagini.
US-amerikanisches M270, in Deutschland als MARS eingesetzt
(US M270 HIMARS, descris mai jos, folosit în Germania ca MARS)
Seltener Panzerwerfer 42 der Wehrmacht im Musée des Blindés (Panzerwerfer 42 rar al Wehrmacht-ului în Muzeul Blindatelor)
Leichtes Artillerieraketensystem LARS 1: Mehrfachraketenwerfer 110 SF auf Magirus-Deutz 178 D 15 A auf dem Nürburgring 1969 (Sistem de rachete de artilerie ușoară LARS 1: lansator de rachete multiple 110 SF pe Magirus-Deutz 178 D 15 A la Nürburgring 1969)
Leichtes Artillerieraketensystem LARS 2: Mehrfachraketenwerfer 110 SF, auf MAN 6×6, 7 to, gl (Sistem de rachete de artilerie ușoară LARS 2: lansator de rachete multiple 110 SF, pe MAN 6×6, 7 to, gl)
Dacă vreți să vă documentați în limba germană despre diferite sisteme similare după Katiușa, amicul Peter Bauer vă invită să folosiți doar un simplu click pe Katjuscha (Raketenwerfer), BM-14, BMD-20 8U33, BM-21 9K51 Grad, BM-22 9P140 Uragan, BM-24, BM-25 2K5 Korschun, BM-27 9P140 Uragan, BM-30 9A52 Smertsch, 9A53 Tornado, RM-70 RM 70 M, TOS-1 Buratino, WS-1 und WS-2 der Volksrepublik China, Landmatratze (britischer Mehrfachraketenwerfer des Zweiten Weltkrieges), Nebelwerfer, Wurfrahmen 40, Panzerwerfer 42, ASTROS-2, MLRS (bei der Bundeswehr MARS, Mittleres Artillerie-Raketen-System, genannt), LARS 1 și LARS 2, Hydra, Lance, Pinaka, PHL03, Sergeant, Honest John, Typ 63, Typ 83, Fadschr-3 Iran, Fadschr-5 Iran, T34 Calliope auf Sherman-Panzer USA, Raketenartilleriebataillon der Bundeswehr și despre ce mai doriți.
Leichtes Artillerieraketensystem LARS 2: Mehrfachraketenwerfer 110 SF, auf MAN 6×6, 7 to, gl (Sistem de rachete de artilerie ușoară LARS 2: lansator de rachete multiple 110 SF, pe MAN 6×6, 7 to, gl)
LARS 1: Mehrfachraketenwerfer 110 SF auf Magirus-Deutz 178 D 15 A (LARS 1: lansator de rachete multiple 110 SF pe Magirus-Deutz 178 D 15 A)
Rachetele HIMARS
Moto: „Este o rachetă, care/ Poate să ajungă-n lună,/ Când drept rampă de lansare,/ Îşi alege-o poantă bună!” (Epigrama, de George Zarafu, din Pledoarie pentru epigramă, aprilie 2007)
Nu e mai bună o epigramă decât racheta? În cadrul propagandei proucrainene, agențiile străine, pe care le folosește și ziaristul Sebastian Jucan, se bucură că până și „bloggerii militari ruși, (sunt) deziluzionați de atacurile ucrainene cu «antidotul» HIMARS”, cum că ei „nu văd nicio soluție”. Scriu ei că „sunt deziluzionați de aruncarea în luptă de către forțele armate ucrainene a lansatoarelor multiple de rachete HIMARS primite din partea Statelor Unite, vorbind în termeni sumbri despre cum va afecta această armă de ultimă generație evoluția conflictului.” Și rușii tot lansează o nmultitudine de rachete!
Analizați imaginea de mai jos, unde un militar pozat pe fundalul jetului rachetei ar fi un dirijor, de parcă ar dirija Simfonia a IX-a cu vreo orchestră. Copii, „dirijorul” este într-un punct de comandă, cu un ecran al calculatorului electronic în fața lui, acest operator a primit coordonatele țintei, a lansat calcularea elementelor de tragere, respectiv distanța lansator – țintă, orientarea direcției de lansare, introducând automat corecții pentru condițiile meteo, variația greutății rachetei față de greutatea teoretică a rachetei, variația accelerației gravitaționale de-a-lungul traiectoriei, corecția pentru variația rotației pământului etc. Dar propaganda e propagandă!
Soldatul ucrainean „dirijează” rachetele pe un fundal sonor (foto: Captura video)
Rachetele lansate cu sistemul pot fi nedirijate sau autodirijate pentru variantele perfecționate. Dirijarea nu se face de un sistem extern, ci de unul intern. După calcularea elementelor traiectoriei, cum am arătat, cu introducerea corecțiilor despre care am scris mai sus, după lansare, calculatorul de la bord primește coordonatele rachetei de la receptorul GPS interior, recalculează traiectoria, mișcă cele 4 cârme din jetul de gaze (direcție și înclinare), corectând și timpul de oprire a motorului rachetei.
Unde vede ziaristul dirijarea nu știu. Ba mai scrie că analistul militar și jurnalistul Chris Owen îl citează pe un blogger rus, Dimitriev, care analizează pe canalul său de Telegram evoluția luptelor din ultimele săptămâni și impactul sistemelor HIMARS asupra forțelor armate ruse. Ce spun primele săptămâni de utilizare a HIMARS în Ucraina? Faptul că nu se va mai putea scăpa din război cu fața curată. Au existat opțiuni când acest lucru ar fi fost posibil în martie, aprilie, mai”, spune acesta.
Potrivit acestuia, câștigurile teritoriale ale forțelor armate ruse și separatiștilor pro-ruși care luptă alături de acestea în regiunile Donețk și Lugansk ar trebui să fie folosite ca un punct de sprijin timp de câțiva ani, „până la un nou război”. Dimitriev susține că această perioadă ar trebui folosită pentru crearea unor noi structuri militare în contextul marilor probleme de personal pe care le înregistrează forțele armate ale Moscovei dar că ucrainenii „nu vor oferi această posibilitate”.
Și mai scrie omul că „Sistemele HIMARS, sunt «antidotul» ucrainenilor pentru armata rusă”, adică faptul că „Rachetele vor zbura peste linia de demarcație până în adâncime și, de asemenea, spre partea opusă. Ucraina va deveni poligon de artilerie și va fi distrusă în anii de confruntare, partea de vest a Rusiei fiind și ea atacată”, ar mai specula bloggerul militar rus. El ar afirma că în momentul de față rușii nu mai dispun de trupe care să împingă frontul spre vest, amintind de forța de un milion de ucraineni dotați cu arme occidentale pe care Kievul s-ar pregăti să o arunce în luptă. Și tot așa! Ia să vedem noi ce este acest HIMARS.
HIMARS
Moto: „Există numai două forţe în lume: sabia şi spiritul. Pe termen lung, sabia va fi învinsă de spirit.” (Napoleon)
Analizăm sistemul M142 HIMARS. Este un lansator mobil în dotarea trupelor de artilerie și rachete din armata SUA. Racheta lansată este o „rachetă balistică tactică”, americanii ocolind cuvântul „operativ”... Lansatoarele, în serviciu din 2010, au fost folosite în „vizită de lucru prietenească”, „pentru o strângere de mână”, în războiul din Afganistan, în „războiul civil” sirian, în „războiul civil din Irak” (2014–2017), în alte părți, iar din iunie 2022 în „invazia rusă a Ucrainei”. Prietenie curată!
Producătorul instalației de lansare sau lansatorului este Lockheed Martin Missiles & Fire Control. Un lansator costa 5,1 milioane USD (lansator și toate munițiile necesare, o unitate de foc) în 2014, echivalent cu 5,6 milioane USD în 2020. Cu criza asta, prețul urcă! Dolarul crește! După surse, s-au construit 54 lansatoare! Se tot construiesc! Un lansator cântărește 16.250 kg, are dimensiunile - lungime 7 m, lățime 2,4 m, și înălțime 3,2 m.
Lansatorul M142 lansând o rachetă GMLRS la White Sands Missile Range în ianuarie 2005
Echipajul este format din 3 oameni. Raza de tragere sau bătaia efecrivă este de 2–300 km, în fucție de racheta folosită. Cu racheta M30/31 GMLRS este de maxim 84 km, cu racheta ATACMS, de maxim 300 km. Este asigurată o precizie bună doar până la bătaia de 500 de km cu alte rachete descrise mai jos. Unitatea de foc din prețul sistemului lansator – muniție este de 6 rachete din seria M30/M31 de 227 mm, 2 rachete PrSM sau o rachetă ATACMS. Restul cumpără utilizatorul câte îi dă mâna, câte îi dă fabricantul, cu aprobarea guvernului american.
Așadar, sistemul de rachete de artilerie de mare mobilitate M142 (HIMARS) este un lansator de rachete multiple dezvoltat la sfârșitul anilor 1990 pentru armata Statelor Unite și montat pe un cadru standard de camion M1140 al armatei americane. M142 poartă un subsistem-rampă cu șase rachete GMLRS, două rachete PrSM sau o rachetă ATACMS pe noua familie de vehicule tactice medii (FMTV) de cinci tone a armatei SUA și poate lansa întreaga familie de muniții cu sisteme de lansare multiplă de rachete ( MFOM). Subsistemele, rampele sau „podurile” de muniție M142 sunt interschimbabile cu M270 MLRS.
Încărcarea în avionul C 130 pentru transport
Lansatorul poate fi transportat cu aeronava Lockheed C-130 Hercules, care e și în dotarea aematei române. Acum, atât șasiul, cât și subsistemul de lansare sunt produse de Lockheed Martin Missiles & Fire Control din Camden, Arkansas.
Încărcarea pe lansator a unui nou set de rachete
Rachete folosite de lansatorul M142
Moto: „Un soldat va lupta îndelung şi din greu pentru o bucăţică de panglică colorată.” (Napoleon)
MLRS. Rachetele M28 sunt o variantă a rachetelor M26 neghidate ale sistemului M270. Fiecare grupă de rachete conține 6 rachete identice. M28A2 este o rachetă cu rază de acțiune redusă, de doar 9 km.
GMLRS. Rachetele GMLRS au o rază extinsă și adaugă ghidarea asistată de GPS la sistemul lor de navigație inerțială. Rachetele GMLRS au fost introduse în 2005, iar rachetele M30 și M31 sunt identice, cu excepția focoaselor (componentelor de luptă). Începând cu 1 decembrie 2021, au fost produse 50.000 de rachete GMLRS, producția anuală depășind acum 9.000 de rachete. Fiecare grupă de rachete conține 6 rachete identice.
GMLRS
O rachetă M30, cu bătaia 15–84 km, transportă focosul cu 404 submuniții DPICM M101. Au fost produse 3.936 rachete între 2004 și 2009, producția a încetat în favoarea lui M30A1. Așa că trebuie folosite, vândute sau acum donate,nu ținute în depozit! Ca să crească dolarul! Rachetele M30 rămase sunt actualizate fie cu focosul M30A1, fie cu M31A1.
Rachetele M30A1 cu focos alternativ (AW) au bătaia de 15–84 km. Racheta GMLRS care înlocuiește submunițiile M30 cu fragmentare, are aproximativ 182.000 de fragmente de tungsten preformate pentru efecte de zonă fără muniție neexplodată. A intrat în producție în 2015. Acest focos este superior nu doar pentru că nu folosește muniții cu dispersie, ci este și superior unor încărcături normale cu explozie puternică: „O încărcătură cu explozie puternică este foarte impresionantă deoarece produce efectul unei bombe mari. Sunt și bucăți mari de schije, dar focosul are și granule mici și acoperă o suprafață a țintei mult mai mare.”
Rachetele M30A2 cu focos alternativ (AW) au bătaia de 15–84 km. M30A1 a fost îmbunătățită cu sistem de propulsie a muniției insensibile (IMPS). Doar varianta M30 este în producție din 2019. Ni se dau altora noi? Nu, cele vechi trebuie consumate.
Rachetele M31 cu focos unitar puternic exploziv de 200 lb ((cca 100 kg) au bătaia de 15–84 km. Au intrat în producție în 2005. Focosul este produs de General Dynamics și conține 51 de lb de exploziv puternic PBX-109 într-o carcasă din oțel de fragmentare la explozie.
Rachetele M31A1, M31 îmbunătățite, cu focos unitar puternic exploziv de 200 lb au bătaia de 15–84 km. Racheta M31A2 cu focos unitar puternic exploziv de 200 lb are bătaia 15–84 km. M31A1 este îmbunătățit cu sistem insensibil de propulsie a muniției (IMPS). Doar varianta M31 este în producție din 2019.
Rachetele ER GMLRS au rază extinsă de până la 150 km. Rachetele folosesc o dimensiune ușor crescută a motorului rachetei, o carcasă nou proiectată și ghidare condusă, conținând încă șase per suport (pod, rampă). Prima lansare de testare cu succes al unei rachete ER GMLRS a avut loc în martie 2021. Lockheed Martin anticipează să scoată ER din linia sa de producție în anul fiscal 2023 și intenționează să producă noile rachete la unitatea sa din Camden (Highland Industrial Park in Camden, Arkansas). Capacitatea operațională completă este planificată pentru 2025. În 2022, Finlanda a devenit primul client străin care a comandat ER GMLRS.
ATACMS
Sistemul de rachete tactice ale armatei (ATACMS, Army Tactical Missile System) cuprinde o serie de rachete sol-sol (SSM) de 610 mm cu o rază de acțiune de până la 300 km. Fiecare suport (pod, rampă) de rachetă conține o singură rachetă ATACMS. Din 2022, doar M48, M57 și M57E1 rămân în arsenalul armatei americane.
Racheta M39 (ATACMS BLOCK I) este cu ghidare inerțială. Racheta transportă focosul cu 950 de bombe M74 antipersonal și antimaterial (APAM). Bătaia este de 25–165 km (ca rachetele rusești SCUD 8 K11). Au fost produse 1.650 rachete M39 între 1990 și 1997, când producția a încetat în favoarea lui M39A1. În timpul furtunii în deșert, au fost trase, cu „prietenie”, 32 rachete M39 asupra țintelor irakiene, iar în timpul operațiunii Iraqi Freedom au fost lansate alte 379 rachete M39.
Rachetă ATACMS lansată de lansatorul M270
Sisteme lansatoare și rachete au fost livrate în Bahrein, Grecia (varianta 165 km), Coreea de Sud, România (trupele terestre, varianta 310 km, din iunie 2022) [„Armata română a efectuat în premieră trageri cu sistemul HIMARS”. defenseromania.ro. 10 iunie 2022], [„FOTO/VIDEO România a executat primele trageri reale cu sistemul de rachete HIMARS: A simulat atacarea unor nave în Marea Neagră". HotNews. 10 iunie 2022], [De la LAROM la HIMARS, https://www.youtube.com/watch?v=L8C_Iiiht6Y], Turcia, Emiratele Arabe Unite, SUA. Brigada 8 Rachete Operativ Tactice „Alexandru Ioan Cuza” din Focșani posedă instalațiile de lansare ale forțelor terestre române.
Rachetele M39 rămase sunt actualizate la rachete M57E1. M39 este singura variantă ATACMS, care poate fi lansată de toate variantele de lansatoare M270 și M142.
Racheta M39A1 (ATACMS BLOCK IA) este cu ghidare asistată cu GPS (de fapt folosind datele din măsurarea permanentă cu receptorul GPS montat pe rachetă). Racheta poartă focosul cu 300 de bombe M74 APAM și are o bătaie de 20–300 km. Au fost produse 610 rachete M39A1 între 1997 și 2003. În timpul operațiunii Iraqi Freedom, au fost lansate 74 rachete M39A1 asupra țintelor irakiene. Rachetele M39A1 rămase sunt actualizate la rachete M57E1. M39A1 și toate rachetele ATACMS introduse ulterior pot fi utilizate numai cu lansatoarele M270A1 (sau variante ale acestuia) și M142.
Racheta M48 (ATACMS Quick Reaction Unitary «QRU») este cu ghidare asistată prin GPS. Racheta poartă focosul antinavă WDU-18/B de 500 lb WDU-18/B penetrant cu explozie puternică a rachetei antinavă Harpoon a Marinei SUA. Are bătaie de 70–300 km. Au fost produse 176 bucăți M48 între 2001 și 2004, când producția a încetat în favoarea lui M57. Trebuie date și vechiturile astea cuiva! În timpul operațiunii Iraqi Freedom (Libertate Irakului; «fusese ocupat de irakieni?»), au fost trase 16 bucăți M48 asupra țintelor irakiene. Încă 42 rachete M48 au fost lansate în timpul Operațiunii Enduring Freedom (Libertate Durabilă; «curat durabilă, coane Fănică!»). Rachetele M48 nelansate rămân în arsenalul Armatei SUA și al Corpului Marin al SUA (până se găsesc niște fraieri de cumpărători).
Racheta M57 (ATACMS TACMS 2000) este cu ghidare asistată prin GPS. Racheta poartă același focos WDU-18/B ca și M48 și are bătaia de 70–300 km. Au fost produse 513 bucăți M57 între 2004 și 2013 și trebuie vândute unora. Ghiciți-i!
M57E1 (ATACMS Modification, MOD) este o rachetă cu ghidare asistată de GPS. M57E1 este denumirea pentru M39 și M39A1 modernizate cu motor modificat, software și hardware de navigație și ghidare actualizate și un focos unitar WDU-18/B în locul bombelor M74 APAM.
Racheta M57E1 ATACMS are și un sensor de proximitate pentru detonarea exploziei la o distanță fixată rachetă – țintă, de exemplu 100 m. Producția a început în 2017 cu o comandă inițială pentru 220 bucăți M57E1 modernizate. Programul este planificat să se încheie în 2024, odată cu introducerea rachetei Precision Strike (PrSM), care va înlocui rachetele ATACMS din arsenalul SUA.
Precision Strike Missile (PrSM, rachetă de lovitură de precizie) este o nouă serie de rachete ghidate prin GPS, care vor înlocui rachetele ATACMS în 2024. PrSM are un focos nou proiectat cu efecte de zonă și are o bătaie de 60–499 km. Rachetele PrSM pot fi lansate de pe lansatoarele M270A2 și M142, cu poduri (rampe tip «păstaie») de rachete care conțin 2 rachete. Începând cu 2022, PrSM are o producție inițială scăzută, 110 rachete fiind livrate armatei americane pe parcursul anului. PrSM va intra în serviciul operațional în 2023.
HIMARS a devenit ucrainean în regiunea Zaporizhzhia, la începutul lunii iulie 2022
Lockheed Martin UK și INSYS au dezvoltat împreună un sistem demonstrativ de artilerie (lansator) cu rachete similar cu M142 pentru programul „Lightweight Mobile Artillery Weapon System/Rocket” [LIMAWS(R)] al armatei britanice. Sistemul a constat dintr-o singură rampă MLRS, montată pe un șasiu Supacat SPV600. Programul LIMAWS(R) a fost anulat în septembrie 2007. Ar fi păcat să nu arătăm ce rachete sol-sol au fost în armata română.
Istoria rachetelor sol-sol în armata română
Moto: „Ca militar de carieră,/ Trăiesc în mediul cel mai bun,/ Că soacra-i tanc şi socru-i tun,/ Iar fata lor... mitralieră!” (De ziua artileriei, de Petru Ioan Gârda)
În anul 1961 s-au cumpărat 12 complexe R-11 M, după R-11 Zemlya (cu 26 rachete, dezvoltate de Korolyev OKB) pentru înzestrarea Brigăzilor 32 şi 37 Rachete Operativ-Tactice de la Tecuci (înfiinţată în 1961) şi Ineu (1962), iar un complex R-11 a fost achiziţionat pentru a fi folosit ca material didactic la Centrul de Instrucţie pentru Rachete de la Ploieşti. Acesta utiliza o rachetă de tipul 8 K11, care avea o bătaie maximă de 170 km şi un focos (rușii îl numesc componentă de luptă) cu diferite tipuri de încărcătură: explozivă (950 kg), nucleară (echivalentă cu 50 de kilotone TNT) sau chimică (950 kg). Codul NATO al rachetei operativ-tactice R-11 M era SCUD-A. În anul 1962, devenit locotenet, am fost repartizat la Ineu când se înființa unitatea.
În anul 1962 s-au înfiinţat Divizioanele 113, 115 şi 180 Rachete Tactice (primele având sediul la Ploieşti, iar al treilea, la Craiova) şi s-au cumpărat şase instalaţii de lansare 2 P-16 şi două tipuri de rachete pentru acestea: 3R9 „LUNA 1” şi 3R9 „LUNA 2” („FROG-3”, în codul NATO). S-a decis ca până în anul 1965 să se creeze în total cinci divizioane de rachete tactice, dotate cu complexul tactic 2 K-6 „LUNA” („FROG”, în codul NATO). Ambele modele de rachete primite de armata română aveau o rază maximă de acţiune de 44 km, o eroare calculată de lovire a ţintei de 450-620 m şi puteau fi echipate cu focoase pentru două tipuri de încărcătură: explozivă (450 kg) sau de instrucţie. În cazul montării unor focoase nucleare sau chimice (pe care România nu le-a avut niciodată pe teritoriul său), specialiştii militari sovietici considerau că eroarea calculată a rachetei 3R9 nu avea o influenţă majoră asupra obiectivelor pe care urma să le distrugă.
Lansatorul 2P16 TEL cu racheta 3R9 Luna (Muzeul din Leningrad)
În anul 1967 s-au mai înfiinţat trei divizioane de rachete tactice, la Lugoj, Oradea şi Corbu (judeţul Constanţa) şi au fost cumpărate pentru acestea şase complexe 2 K-6, dotate cu rachete 3R10 „LUNA” („FROG-5”, în codul NATO), care aveau o bătaie maximă de 30 km.
Deoarece tehnica de rachete era extrem de scumpă (astăzi e și mai scumpă), preşedintele României a hotărât la mijlocul anilor ’70 fabricarea acesteia în România. S-a decis atunci că „se va elabora un program pentru însuşirea în fabricaţie, în paralel cu rachetele tactice, şi a rachetelor cu bătaie de până la 500 km. Pentru asigurarea încercărilor prin trageri a rachetelor tactice se va propune un poligon cu folosinţă periodică care să permită atât utilizarea normală a terenului, cât şi măsurile de securitate necesare în perioadele de utilizare” [fond C.C. al P.C.R. Secţia Administrativ-Politică, dosar nr. 3/1976, f. 201.].
În acelaşi plan, nu se mai amintea despre indicaţiile din octombrie 1976 şi mai 1977 ale liderului suprem al P.C.R., referitoare la fabricarea în România a unor rachete tactice şi operativ-tactice, probabil din cauza cunoaşterii insuficiente de inginerii români a tehnologiei de realizare în producţie de serie a unor rachete balistice cu rază de acţiune de 70-500 kilometri şi a focoaselor pentru acestea. Un alt motiv posibil ar putea fi faptul că, în luna august 1977, autorităţile de la Moscova au respins solicitarea guvernului de la Bucureşti referitoare la acordarea licenţei de fabricaţie a rachetei tactice 9 M 21 „LUNA-M”.
Lansatorul MAZ-543 (9P117) cu racheta 8K14 din complexul 9K72 „Elbrus" (Scud B)
În anul 1978 s-au importat din URSS şase complexe de rachete operativ-tactice 9 K-72 (cu 14 rachete 8 K14 pentru acestea), 28 de instalaţii 9 P 133 de lansare a rachetelor antitanc dirijate 9 M 14 „Maliutka”, nouă instalaţii portabile 9 P 135 (împreună cu 300 de rachete antitanc dirijate „Fagot”), o staţie de radiolocaţie pentru artilerie SNAR-10, două staţii meteorologice ARMS 3 şi două staţii de radiolocaţie RMS 1M (pentru plutoanele meteo din organica unităţilor de rachete).
Până la sfârşitul anului 1978 s-a finalizat operaţiunea de înlocuire a celor 13 complexe de rachete operativ-tactice R-11 M (uzate moral) cu noile complexe sovietice 9 K-72 (R-17 „Elbrus”) în unităţile de la Tecuci, Ineu şi Ploieşti. În acelaşi scop, cele 12 complexe de rachete tactice 2 K-6 „LUNA”, achiziţionate în anii 1962 şi 1967, au fost înlocuite cu complexe de rachete 9 K-52 „LUNA M” („FROG-7”) până în anul 1982, inclusiv. Șase divizii mecanizate româneşti au avut în organica lor câte un divizion dotat cu opt complexe de rachete 9 K-52 „LUNA M”. Unităţile erau la Oradea, Lugoj, Craiova, Ploieşti, Brăila şi Basarabi (judeţul Constanţa). Complexul utiliza o rachetă de tipul 9 M 21 „LUNA-M”, care avea cu rază maximă de acţiune de 70 km şi putea transporta o încărcătură explozivă (modelul 9 M 21 F), nucleară (9 M 21 B), chimică (9 M 21 G) sau de instrucţie. Fratele Nițu Cornel a făcut parte din divizionul de la Ploiești, undr era și colegul de școală militară Trandafir Nicolae.
Lansatorul 9 K-52 „LUNA M” („FROG-7”, https://en.wikipedia.org/wiki/9K52_Luna-M)
Specialiştii militari români au reuşit să menţină în stare de funcţionare normală rachetele tactice şi operativ-tactice importate din URSS începând din anul 1961. La acestea se puteau monta inclusiv focoase chimice sau nucleare, însă componentele de luptă s-au aflat permanent în posesia Uniunii Sovietice, în afara graniţelor României.
Iubitori sau nu de rachete HIMARS sau de alt tip, să fiți iubiți! Luptă să fie! Despre rachetele rusești actuale urmează...
Fișierul în format PDF este aici: Jocuri de cuvinte - lansator.pdf
NC
-->
Comentarii
Tare!
şi acum o variantă studenţească cu perdea!
Katiuşa - Folk Studenție
1. toamna când se scutură salcâmii
au plecat cazacii la război
plâng toți rușii, plânge și Katiușa
că nu vin cazacii înapoi (ultimele 2 versuri se repetă la fiecare strofă)
2. sunt soldat în armata rusă
în 100 și unu regiment
și am plecat s-o fu..răm pe Katiușa
să ne umplem toți de ...armament
3. pe Katiuşa o fu..ră generalul
pe Katiuşa o fu..ră un regiment
și așa se împlinește anul
de când ne-am umplut de ...armament
4. tu Katiuşa, dac-ai fi o fată
toți bărbații te-ar îmbrățișa
dar tu ești o armă automată
ce distruge tot în calea sa
5. se fu..mă Katiuşa în tranșee
Alioşa era la război
se fu..mă să-și facă casă nouă
că să-avem unde s-o fu..măm noi
6. hai Katiuşa, vino la culcare
hai Katiuşa, nu mai pregeta
căci noi știm că ai o pi..erna mare
și în ea noi toți ne vom scapa
7. a fătat cățeaua laica-n ploaie
dragi tovarăși, nu ne-a fost ușor
5 căței cu 3 perechi de coa..rne
spre mândria întregului popor
8. a fătat cățeaua Laica-n şură,
dragi tovarăși, nu ne-a fost ușor
5 căței cu o juma' de pu..şcă
spre rușinea întregului popor.
Aruncătoarele de proiectile reactive Katiușa (rusă Катюша) sunt un tip de artilerie reactivă construite și folosite pentru prima dată de Uniunea Sovietică începând cu al Doilea Război Mondial.
În comparație cu alte piese de artilerie, aceste lansatoare multiple de rachete pot satura rapid o țintă cu o cantitate mare de explozivi, însă au o precizie mai redusă și necesită un timp mai mare de reîncărcare. Aceste sisteme sunt mai vulnerabile decât piesele de artilerie, însă sunt mai ieftine și mai ușor de fabricat. Lansatoarele Katiușa din cel de-al Doilea Război Mondial au fost primele piese de artilerie autopropulsată fabricate în masă de către Uniunea Sovietică, fiind de obicei montate pe camioane.
Această mobilitate le-a conferit aruncătoarelor de proiectile reactive Katiușa (și altor sisteme de artilerie autopropulsată) un alt avantaj: capacitatea de a da o lovitură masivă dintr-o dată și de a se sustrage înainte de a fi descoperite și lovite de focul contrabaterie.
Aruncătoarele Katiușa din timpul celui de-al Doilea Război Mondial erau lansatorul BM-13, lansatorul ușor BM-8 și cel greu BM-31. În prezent, denumirea Katiușa este folosită și în cazul lansatoarelor de rachete montate pe șasiu de camion mai noi, precum BM-21 și variantele sale.
...
...
Despre artileria rusă de acum citiți la:
Jocuri de cuvinte – tun
https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-tun
Jocuri de cuvinte – tun (1)
https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-tun-1
Jocuri de cuvinte – tun (2)
https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-tun-2