Jocuri de cuvinte - mătase
Geografie lingvistică
Publicat în culegerea „Istorii, coentarii, miscelanea”, volumul 37, 2021, Editura Armonii Culturale
Mătase
Moto: „Copilului nu aur, nu mătase, nu viaţă bună, ci iubire îi trebuie.” (Mihai Eminescu)
Vizitând eu China în 1980, după ce am scris despre cânepă, trebuie să scriu și despre mătase, acea fibră textilă naturală de borangic prelucrat. Modern este de fapt și o fibră textilă vegetală sau sintetică fabricată prin diverse procedee chimice și având proprietăți asemănătoare cu cele ale firului de borangic. Mătase se numește și țesătura fină, cu desime mare și greutate mică, executată din astfel de fibre. Copil fiind, mama creștea viermi de mătase și producea excelentul borangic.
Studiind harta din fotografii din satelit a Chinei
DEX '09 (2009) scrie etimologia: „lat. metaxa”. Așadar, am moștenit cuvântul din latinul mataxa, acesta moștenit din grecescul antic métaxa - μέταξα. Vedeți și mătasi în aromână, matassa în italiană, madeixa în portugheză, madeja în spaniolă. Borangic este moștenit din turcescul bürüncük.
În diferite limbi mătăsii i se spune:
► abrešumi - აბრეშუმი în gruzină (din medievalul persan abrēšom, „mătase”), abricham - ابریشم în persană, reśam - રેશમ în gudjarati, reśam - ریشم în urdu, resham – रेशम în hindi, reśôm - রেশম în bengali, rexom - ৰেশম în assameză (din persanul abrišam – ابریشم);
► alharru în songhaï koyraboro senni;
► awrîşm - ئاوریشم, herir în kurdă;
► bürüncük în găgăuză (din turcescul arhaic bürüncük am luat și noi borangic);
► cabello de ángel în spaniolă (în Chile);
► cánsī - 蚕丝 (蚕絲), sī - 丝 (絲) în chineză;
► čill - чилл în cecenă, čille - чилле în karatchaï-balkară și în kumycă;
► darij – дарий în karatchaï-balkară (kabardiană);
► ebek - ебәк în bașchiră;
Gogoașă de borangic (construită de viermele de mătase)
► efek - ефәк în tătară;
► gǘdrukh în tsolyani;
► ḥāmūl - حامول în arabă;
► harīr - حرير în arabă, ħarir în malteză, herir în kurdă;
► hedvábí în cehă (probabil din medievalul german gota-webbi, „pânza lui Dumnezeu, pânză pentru uz religios”; vezi Gott, „zeu”, weben, „a țese”), hodváb în slovacă, jedwab în poloneză (din cehul hedvábí);
Cuvântul mătase în diderite limbi
► ipak în uzbecă, ipek în turcă și în găgăuză, ipek, yipek în tătară crimeană, ipǝk în azeră, ýüpek în turcmenă;
► îvrîşim în zazaki;
► jermög - ермӧг în komi;
► jibek - жібек în cazahă și chirghiză , djibek – джибек în karatchaï-balkară, ijbek - йибек în kumycă (probabil din prototurcicul *yip, „fir”);
► kes, phánri, phár în țigănească;
► kinu - 絹 în japoneză;
► koprina - коприна în bulgară și în macedoneană (din protoslavicul *koprina);
► lua în vietnameză;
► mătase în română, mãtasi, mitasi, mãtase, mitase în aromână, madeixa în galiciană și în portugheză, madeja (“madeja” în Diccionario de la lengua española, Vigésima tercera edición, Real Academia Española, 201) în spaniolă, matassa în italiană, mëndafsh în albaneză (toate moștenite în final prin latina vulgară din latinul mataxa, acesta din grecescul antic métaxa – μέταξα), metak's - մետաքս în armeană, metáxi - μετάξι în greacă (ambele din grecescul antic métaxa – μέταξα, nume „pasat la coniac”!);
► meshi - משי în ebraică;
► paṭṭu - பட்டு în tamilă, paṭṭu - పట్టు în telugu;
► pâa măi - ผ้าไหม în thaï;
► předźeno în sorbă;
► purśăn - пурҫӑн în ciuvașă;
► sadin în volapük;
Un tissu de soie (o țesătură de mătase)
► saeta, seta în latină, seda (din latinul saeta) în galiciană, portugheză, spaniolă, aragoneză, catalană, estonă, occitană și romanșă, séda în tagalogă, Seid în luxemburgheză, Seide (din medievalul german sīde, din vechiul german sīda, din latinele medievale sīda, sēta, din latinul saeta, „păr de cal; peri; mătase”) în germană, seiz în bretonă, seta în italiană și în interlingua, seta, sètina în corsicană, sidan în galeză și în velșă, side în frizonă, siden în suedeză, Sied în niederdeutsch, siid în estonă, síoda în irlandeză și în galica scoțiană, soie în franceză (toate în final din latinele medievale sīda, sēta, din latinul saeta, „păr de cal; peri; mătase”, din protoitalicul *saitā, din protoindoeuropenele *séh₂ito-, *sh₂éyto-, din *sh₂ey-, *seh₂i-, „a lega”);
► sekrosi în sranan;
► selyem, selyemfonal în maghiară (a görög eredetű latin sericum szóból, [selyem in Bárczi, Géza and László Országh: A magyar nyelv értelmező szótára, „Dicționar explicativ al limbii maghiare”. Budapest: Akadémiai Kiadó, 1959–1962. ediția a cincea, 1992: →ISBN]), sericum în latină (bunuri din China, în special mătase, substantiv din sēricus, „mătăsos”, acesta din Sēres, „poporul chinez din nord”, + -icus, sau direct din grecescul antic sērikós - σηρικός, „seric, mătăsos”);
► sidan - 비단, sa - 사 în coreană;
Rochie de mătase
► siiliki în groenlandeză, silk în engleză, šilkas în lituaniană, silke în daneză, norvegiană, novială și suedeză, silki în islandeză, feroeză și sami de nord, silkki în finlandeză, silko în esperanto și în ido, šolk - шёлк în rusă, solko - солко în iakută, šoŭk - шоўк în bielorusă, šövk - шӧвк în komi, șovk - шовк în ucraineană, zilkaĩ în lituaniană (pentru silk în engleză, din medievalele engleze silk, sylk, selk, selc, din vechile engleze sioloc, seoloc, seolc, „mătase”; sursa imediată e incertă, probabil a ajuns în engleză prin rutele comerciale baltice, fiind cognat cu vechiul nordic silki, rusescul šolk - шёлк, lituanianul zilkaĩ, toate în final din latinul târziu sēricus, din grecescul antic sērikós - σηρικός, în final dintr-o limbă orientală, reprezentată acum, de exemplu, de chinezescul sī - 絲, „mătase”);
► sròl în galică scoțiană;
► svila - свила în sârbocroată, sârbă și macedoneană, svila în croată, bosniacă și slovenă (din protoslavicul *sъvila);
► sy în afrikaans;
► torgy - торғы în hacasă;
► zajd în Wilmesaurisch, zayd – זייַד în idiș;
► zīds în letonă;
► zij, zijde în neerlandeză (din olandezul medieval side, din vechiul olandez *sīda, din protogermanicul *sīdǭ, „parte”);
► žida în sorbă;
► žyźe în sorbă.
Mătasea în viață și în (c)arte
Moto: „Îmbracă şi cu mătase capra, dar tot capră va rămâne.” (proverb irlandez)
Am scris că mama creștea viermi de mătase, hrăniți cu frunze de dud, pe care le culegeam cu plăcere, mama amintindu-mi proverbul românesc „cu vreme şi cu răbdare şi frunza de dud se face mătase”.
Mătasea naturală provine din firul produs în faza de cocon, de fluturele de mătase (Bombyx mori). Mătasea provine din China, fiind una dintre principalele mărfuri aduse din Asia Orientală.
Producția mătăsii apare în China în neolitic, aparținând culturii Yangshao, în mileniul al IV-lea î.Hr. Deși va ajunge mai târziu în alte locuri ale lumii, arta producției mătăsii a rămas limitată în China până când s-a deschis Drumul Mătăsii în ultima parte a mileniului I î.Hr., care lega China, Japonia și India de Europa.
China și-a menținut totuși monopolul asupra producției de mătase pentru încă o mie de ani. Utilizarea mătăsii în China nu a fost limitată doar la îmbrăcăminte, ci și ca suport pentru scriere sau în alte scopuri. La îmbrăcăminte, culoarea mătăsii se alegea după importanța socială, existând chiar un ghid pe timpul dinastiei Tang.
Sericicultura (din francezul sériciculture), creșterea și înmulțirea viermilor de mătase în vederea obținerii gogoșilor destinate prelucrării, s-a răspândit în Japonia în jurul anului 300 d.Hr. Până în 552 d.Hr., Imperiul Bizantin a reușit să obțină ouă de viermi de mătase și a putut începe cultivarea acestor viermi. Cam în același timp au început să producă mătase arabii.
Pe măsură ce sericicultura s-a răspândit, exporturile chinezești de mătase au devenit mai puțin importante, deși au păstrat încă o poziție dominantă asupra pieței de mătase de lux. Cruciadele, despre care vom scrie separat, au adus producția de mătase în Europa de Vest, în special în multe state italiene, care au descoperit un boom economic exportând mătase în restul Europei (ăștia sunt mereu cu moda, „fashion, taică!”).
A început să se dezvolte și industria mătăsii, în special în Italia. În secolul al XVI-lea, Franța s-a alăturat Italiei în dezvoltarea comerțului cu mătase. Revoluția industrială a chimbat drastic industria textilă prin apariția bumbacului extrem de util pentru „cei mulți”, cei care folosiseră înainte și cânepa (vezi „Jocuri de cuvinte – cânepă”).
În secolul al XX-lea China și Japonia și-au recâștigat rolul dominant anterior în producția de mătase. China este acum din nou cel mai mare producător de mătase din lume. Apariția noilor țesături care imită mătasea, cum ar fi nailonul și poliesterul, a redus prevalența mătăsii în întreaga lume, fiind o alternativă mai ieftină și mai ușor de procurat. Mătasea este acum considerată din nou bun de lux, cu o importanță foarte redusă în comparație cu perioada sa de glorie din istorie.
Despre România, „numai de bine”! Dintr-un fost mare jucător pe piața mătăsii în hulitul ăla de comunism sau ceaușism, România a ajuns să cumpere numai din China orice, inclusiv mătase, dar observând că în ultimii 8 ani s-a triplat prețul mătăsii. Iar la electronice, după tratatul nașpa cu SUA, vom vedea ce se va întâmpla cu „alde rețeaua 5G”.
Acum în România abia mai găsești „cu lupa” un crescător de viermi de mătase. Cifrele de la export arată că din fabricile noastre pleacă acest material splendid, doar că este produs din fire aduse din China. Așadar suntem doar niște intermediari.
Într-o fabrică din Bihor sunt prelucrate lunar 15 tone de mătase. Dacă în trecut materia primă era asigurată de fermele de viermi de mătase, care existau peste tot in România, pentru că acestea au dispărut, ca toată industria și fermele specializate, acum este adusă din China, in stare brută. Mai poți controla calitatea? Cât de „naturală” e?
Calitatea materiei prime importate lasă uneori de dorit. Lucrătorii, uneori la firme deschise de habarniști, atâția câți mai sunt, transformă mătasea brută în fire de diferite grosimi, fire care ulterior sunt înfășurate pe bobine și trimise la export. Că dispăru ca prin minune industria textilă românească!
Cum trimitem buștenii în Austria, așa trimitem bobinele cu fire de mătase în Italia, țara modei, țara creatiei de modă, care absoarbe in totalitate produsul nostru finit. Tot pe acolo pleacă, de exemplu, și mătasea prelucrată în Buhusi, județul Bacău.
Ce industrie texrilă aveam înainte de 1989, precis știți, măcar de la lecțiile de geografie, că de asta vor să scoată ăștia geografia din școli. Mai știți de UTA, Apaca, Tricodava și alte branduri? Care Apaca? Aia ale căror muncitoare țipau la îngrămădeala din decembrie 1989 redenumiută revoluție „nu vrem kent, cafea, valtă,/ vrem pe Roman să ne... bată”! N-am găsit altă rimă! S-or mai fabrica perdele la Pașcani?
Acum în România există doar 3 firme (le puteți ghici sau căutați-le pe web cu Eba și Vanghele) care au ca obiect de activitate fabricarea și „bobinarea” firului de mătase, care în primele două luni ale anului 2021 au trimis la export marfă de peste 7 milioane de euro. Industria s-ar putea dezvolta și mai mult dacă fermele de viermi de mătase ar fi reînființate. Unde? De către cine? Cumva scrie așa ceva în programul ăla de reziliență? Vreo cooperativă sericicolă se poate înființa pentru cei ce iau ajutor social?
Se cam știe că România a fost pe locul 6 în lume la producția sericicolă si pe locul 2 in Europa, cu o producție de 1800 de tone pe an. Încă din școlile profesionale și liceele de profil elevii erau instruiți în această ramură a zootehniei, privind creșterea viermilor de mătase. Și în zona școlilor generale la nivel rural, la mine în comună, copiii aveau o mare contribuție aducând de acasă frunze de dud. Descoperii eu că în acest moment, în România, doar localnicii din Stoenești, județul Vâlcea mai cresc viermi de mătase și tot ei fac borangic!
Noroc cu limba noastră română vie că mai pomenim de mătase! Așa că folosim locuțiunea adjectivală „de mătase” pentru ceva mătăsos, lucios, moale. Tot „de mătase” zicem și țiganilor fini, care se ocupă cu lăutăria, cum e dirijorul Mădălin Voicu, fiul marelui violonist la nivel mondial Ion Voicu.
Există și un taraf, „Lăutarii de mătase”, ăștia „halind bobițe” (știu notele muzicale). Vă invit să vizionați acest taraf interpretând „Afară plouă și varsă”, unde de „samulastră” (https://www.youtube.com/watch?v=V2YcAdsJax) aflăm din DEX că e o plantă răsărită de la sine din semințele scuturate la strângerea recoltei sau din bulbii rămași nescoși din pământ (din slavonul samoraslŭ).
Cu „Lăutarii de Mătase” se laudă pe la un post de radio și Simion Bogdan-Mihai (cu Miu Haiducul), cel care e într-un juriu (https://www.youtube.com/watch?v=XclkFwH6QIY) la Vedeta populară, emisiunea concurs a Iulianei Tudor de la TVR 1.
Expresia „crescut în mătase” se referă la unul crescut în avuție, în belșug, adică răsfățat, cocoloșit, ca unul care a început liceul în 1986, nu a reușit la examenul de treaptă din liceu în 1988, intră la profesională, dar cu oarece mizilic fu trecut de la profesională la un liceu forestier, care a ratat de două ori intrarea la ASE, dar și-a plătit școlarizarea și un oarece doctorat început, dar nefinalizat, în niciun caz la Yale sau la Oxford ci în Iowa. „Advantage out” (CIA)! Ca în tenis!
Scriitorii au fost pe fază la pomenirea mătăsii, ca de exemplu Ibrăileanu, care iartă moșierii și critică arendașii («burghezia»... dă grîul țăranului pe mătăsurile franțuzești), Creangă (moș Nichifor avea o biciușcă cu șfichiul de mătasă), Goga metaforic (La noi sînt codri verzi de brad/ Și cîmpuri de mătasă), Delavrancea (se tolănesc alene, pe mătasa troscotului) sau chiar romanticul Eminescu (Părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde).
La mătasea de porumb se referă Sadoveanu (își arată dinții prin mustăcioara de coloarea mătăsii uscate de porumb), iar la mătasea-broaștei Eusebiu Camilar (Sub pod, printre firele verzi de mătasa-broaștei, se legănau două mîini albe cu degetele desfăcute).
Poet, scriitor și politician francez, Alphonse de Lamartine (1790-1869), membru al Academiei franceze, în Jacquard a scris despre mătase: „Iustinian a trimis doi călugări persani ai religiei lui Hristos în China, sub pretextul răspândirii noii credințe acolo: adevărata lor misiune a fost de a descoperi și a readuce în Europa secretul mătăsii și mătasea ca atare.” (Justinien envoya en Chine deux moines persans de la religion du Christ, sous prétexte d’y répandre la nouvelle foi : leur véritable mission avait pour objet de découvrir et de rapporter en Europe le secret et la matière de la soie [Alphonse de Lamartine, Jacquard]).
Terrier mătăsos australian (Silky terrier)
Mai aflăm noi că există și un arbore de mătase (de Senegal), ciorapi de mătase, nuntă de mătase (la 12 ani de la căsătorie), hârtie de mătase, chiar și păduchi de mătase, mătase artificială, mătase de mare, mătase brută (așa cum este atunci când este scoasă din coconi), mătăsos (moale, fin), o rasă de câine terrier (Silky Terrier), că despre viermele de mătase (ailanthus) am amintit.
Până și epigramiștii știu că există site de mătase, demonstrându-ne asta Ion Diviza (Constatarea de la urnă: „În urnă-i ziua cea de mâine,/ Cu perspective luminoase:/ Băgăm, pe listă, cozi de câine/ Şi scoatem site de mătase!). A analizat omul proverbul românesc „din coadă de câine sită de mătase nu faci”. Dar precum latinii, tot la păr de câine ajungem, ei la „păr de cal”, vezi etimologia. Ca australienii!
Valeriu Ene definește „uitucenia", termen rar, fiind de fapt o uituceală (În patul dragostei focoase,/ Mândra răsucea la vise
Uită a dragostei mătase/ Şi se gândea d'acum... la pase). Care-o fi mătasea dragostei, ce vise avea, cui dădea pase, numai fata știe!
Viermele de mătase
Legătura mătăsii cu prostia o știe doar Dimitrie Jega, povestinindu-ne în 1981 într-un „Dicţionar de epigrame” o întâmplare divină pentru domnia sa şi aleasa inimii (Prostia e un văl lucios/ Ţesut dintr-o mătase fină,/ Ce-acoperă un cap ceţos/ Să-l ocrotească de... lumină).
Cum lumea e într-o continuă mișcare, când modernismul damelor „bine” și „sexy” nu mai poate fi oprit, Cătălina Orşivschi se adresează unei femei moderne (Cu rochii din mătase, din cotton,/ Cu buze mari, nas cârn, ochi negri, adânci,/ Frumoasă e, de-ţi vine s-o mănânci,/ Dar cred că are gust de silicon...). Fie la ea!
Chiar dacă nu vă place să citiți despre viermii din parcuri care proliferează când primarul care nu și-a dat jos „cânepa-dracului” (vezi „Jocuri de cuvinte – cânepă”), George Ranetti cugeta despre aceste ființe (Sunt şi-ntre viermi, în viaţă/ Deosebiri de clase:/ Sunt viermi ce fac... doar greaţă/ Şi viermi ce fac mătase!).
Vrem sau nu vrem, văzând cam ce e prin țară și laudele care se fac programului ăla de reziliență și oarece redresare, că de la „mătasea” de 80 de miliarde de euro promise de inspectorul școlar s-a ajuns la „cânepa” de vreo 29, vreo 15 împrumutate, îmi amintesc proverbul irlandez „îmbracă şi cu mătase capra, dar tot capră va rămâne”. Și cică UE ne-a recomandat să cheltuim 29 de milioane de euro pe reclame, să înțeleagă lumea ce vor ei. Filmată Raluca, plătită, difuzată!
Drumul mătăsii
Moto: „Drumul mătăsii trece prin livada de duzi.” (aforism de David Boia, 26 iunie 2019)
Ar fi păcat să nu rescriu despre acest drum (din „Jocuri de cuvinte – drum”), deoarece am avut onoarea să fac parte dintr-o echipă internațională care a măsurat distanța Pământ – Lună la observatorul astronomic militar de la Cheng Ciu, din Republica Populară Chineză. Din echipă au făcut parte specialiști americani, ruși, chinezi și subsemnatul. Am și scris despre China când am aflat că voi pleca în misiune și în acest mileniu am publicat în blogurile mele [vezi „Călătorii geodezice, China, 1980 (I)” și „Dor de acasă”].
Vizitat de generalul Dragomir la Observatorul Astronomic Militar de la Cheng-Chow (lângă aparatul cu laser de măsurat distanțe Pământ-Lună)
Drumul mătăsii (絲綢之路 în chineză tradițională, 丝绸之路 în chineză simplificată, sī chóu zhī lù în pinyin) a reunit câteva rute interconectate care au trecut prin Asia de Sud, între Chang'an (astăzi Xi'an, unde am fost în 1980), China de azi, înspre Turcia, Siria și alte destinații ale Asiei Mici. „Drumul Mătăsii” este de fapt o împletitură de foste drumuri de caravană, ruta principală legând bazinul Mării Mediterane cu estul Asiei, denumirea aceasta fiind deja folosită în perioda bizantină.
O legătură comercială între China și Europa a existat din cele mai vechi timpuri. Specialistul în preistorie, André Leroi-Gourhan consideră acest drum ca fiind un spațiu de schimburi încă din paleolitic, însă care n-a fost evocat în cronicile chinezești decât începând din secolul al II-lea î.Hr. Această necesitate de schimburi a dus treptat la crearea unui drum comercial.
Drumul mătăsii
Grecii, apoi romanii, au început să vorbească despre o țară îndepărtată pe care o denumeau Țara serilor, pentru a desemna ceea ce denumim astăzi China. Romanii au devenit mari amatori de mătase, după ce ei o achiziționaseră, pe la începutul erei creștine, de la parți, care deja organizaseră comerțul cu mătase. Și alte produse erau transportate pe aceleași rute, ca pietre prețioase și semiprețioase, porțelanuri, stofe de lână sau de in, ambră, fildeș, lac, mirodenii, sticlă, coral, metale prețioase și arme etc.
Comerțul se dezvoltă pe traseul Drumului Mătăsii. În timp ce în răsărit drumul comercial este relativ sigur, în vest siguranța este amenințată prin conflictul dintre romani și parți și numai prin iscusința diplomatică a lui Augustus pacea este asigurată pentru o anumită perioadă. Și în timpul dinastiei Tang a înflorit comerțul, preluând de la perși controlul asupra drumului comercial. Al doilea împărat din dinastia Tang, Tang Taizong a reușit să controleze cea mai mare parte a Asiei centrale, ca Tarim.
Detaliu al rutelor Drumului Mătăsii, din nordul și din sudul Deșertului Taklamakan
Mai târziu, Imperiul Bizantin a reușit să recucerească o parte din teritorii în Asia și să-și asigure contactul cu Drumul Mătăsii. După dinastia Tang, drumul comercial devine nesigur datorită atacurilor repetate și prădării caravanelor.
Un rol important în extinderea acestui drum comercial a fost asigurat de Imperiul Mongol, care în secolul al XIII-lea (dinastia Yuan) a asigurat ordinea și siguranța caravanelor. Din 1368, dinastia Ming duce o politică agresivă împotriva triburilor mongole, recucerind teritoriile pierdute. În timpul dinastiei Song comerțul atinge un nivel scăzut, datorită dezvoltării comerțului maritim în sud-estul Asiei, pe de o parte, și apariției a noi rute comerciale create de arabi, pe de altă parte.
Când au apărut în Europa puterile maritime Portugalia și Spania, Drumul Mătăsii și-a pierdut aproape complet importanța. În 1514 portughezii ajung în China, iar mai târziu spaniolii în Asia. Interesul Europei din timpul marilor descoperiri geografice se îndreaptă înspre Lumea Nouă (America de Nord și de Sud) dar și spre alte zone ale lumii, cum ar fi Oceania, Australia și Noua Zeelandă. În prezent Drumul Mătăsii devine din nou reactivat prin zăcămintele de țiței, gaze naturale și datorită turismului.
Un posibil drum al mătăsii acum
În ultimul deceniu China a reinițiat ideea restabilirii drumului mătăsii, drum care să conecteze Europa de China. Există și un drum maritim al mătăsii, plecând de la Șanhai, de fapt portul maritim Yangshan din Golful Hangzhou legat de Shanghai de Podul Donghai.
Portul e punctul de plecare al Drumului Maritim al Mătăsii al secolului al XXI-lea, care merge de pe coasta chineză până la Singapore, spre capul sudic al Indiei până la Mombasa, de acolo prin Marea Roșie prin Canalul Suez până la Marea Mediterană, continuând până în regiunea Adriatică Superioară până la hub-ul Trieste din nordul Italiei, cu conexiunile sale cu Europa Centrală și Marea Nordului.
Pe vapor, pe canal (1980), de la portul interior Șanhai la portul maritim Yangshan
Mătasea rămâne, totuși, un produs natural de lux, din care sexul frumos, „un pisc de munte scorburos,/ pe care-l urci de sus în jos,/ când faci pe alpinistul caraghios...” (Minulescu), trebuie să aibă cel puțin o rochie de seară. Străduiți-vă, băieți!
Iubitori sau nu de mătase, să fiți iubiți!
NC
-->
Comentarii