- Moab, între legendă biblică și istorie
Moto: „Doi evrei au trei păreri contrare.” (aforism de Harry Ross)
Moab (în ebraică Moab - מוֹאָב; în arabă مؤاب - muʾāb; în tiberiană mōʾāḇ; în vechea greacă: Μωάβ - Mōáb; în asiriană Mu'aba, Ma'ba, Ma'ab) este un vechi ţinut situat la nord-estul Mării Moarte (azi în Iordania), într-o zonă muntoasă, unde locuiau (mileniile II-I î.Hr.) triburile de păstori moabite, care aveau aceeaşi origine ca şi triburile lui Israel, şi anume biblicul Terah. Dar mama originară a moabiţilor nu era căsătorită cu Terah. De aceea legea excluderii, principala lege a formării diasporei evreieşti, a funcţionat între semiţii celor două părţi.
Și ca să nu rămânem în ceață, semit este o persoană care face parte din grupul de popoare, apropiate între ele prin limbă și prin aspect fizic, din sud-vestul Asiei, nordul și estul Africii, căruia îi aparțin astăzi arabii, sirienii, evreii ș.a., moștenit din francezul sémite (originar din latinul târziu Sem, din vechiul grec Σημ - Sēm, din ebraicul ciblic שם - šēm, „nume”, din proto-semiticul *šim-).
Moab a fost fiul lui Lot, care, conform rapoartelor biblice, s-a născut din relația incestuoasă a acestuia, la 80 de ani, cu fiica sa cea mare, îmbătat fiind de cele două fiice care nu voiau să li se stingă neamul; nici fiica mai mică nu s-a lăsat mai prejos, prin același procedeu născându-l pe Amon, totul în urma distrugerii Sodomei și Gomorei . Biblia se referă atât la moabiți, cât și la amoniți, ca fii ai lui Lot (Geneza 19: 37-38). Ţara ocupată de urmaşul Moab al lui Lot s-a numit Moab, iar locuitorii ei moabiţi (mo abi).
Moabul a avut bune relaţii mai curând cu Egiptul decât cu cele 12 triburi semitice ale lui Israel. Federaţia moabită se baza atât pe o limbă comună (semitic-canaanită, ca şi amaleciţii, edomiţii, filistinii), cât şi pe interese comerciale comune, dictate de faptul că se aflau pe ruta marelui drum comercial care lega Egiptul de Asiria.
Moabul a fost populat în perioada de dinainte de exod, construindu-se aici aşezări omeneşti, până în 1850 î.Hr. Urmaşii lui Lot au găsit o populaţie care locuia deja acolo, şi s-au căsătorit probabil cu membrii acesteia, devenind grupul dominant după care a fost denumită întreaga populaţie. Cei patru împăraţi de la est au invadat Moabul şi au alungat pe locuitorii din Şave-Chiriataim (Geneza 14:15).
Și ca să ne luminăm, exodul înseamnă un fel de emigrare, adică părăsirea în masă a unei țări sau a unui teritoriu de către populația respectivă, aici fiind vorba de ieșirea evreilor din Egipt, relatată în „Cartea a doua a Vechiului Testament”, atribuită lui Moise. Este și partea finală a unei tragedii grecești (care conține deznodământul și catastrofa), după care urmează ieșirea din scenă, în cortegiu, a actorilor. Provine în română din francezul exode (din latinul târziu exodus, din vechiul grec ἔξοδος - éxodos, „expediție, plecare”, din ἐξ - ex, „afară”) + ὁδός - hodós, „traseu, drum”).
Fie ca rezultat al acestei campanii, fie datorită unor cauze necunoscute, Transiordania a intrat într-o perioadă nesedentară, până chiar înainte de anii 1300 î.Hr., când au apărut simultan mai multe „împărăţii” din Epoca de fier. Moab, ca şi alte împărăţii, a fost foarte bine organizată, cu agricultura şi creşterea vitelor bine dezvoltate, cu clădiri splendide, olărit aparte şi fortificaţii puternice în formă de mici fortăreţe plasate strategic în jurul graniţelor. Moabiţii s-au extins pe întreg platoul principal şi au ocupat zona de la nord de Arnon, nimicindu-i pe locuitorii de pe acolo (Deuteronom 2:10-11,19-21; cf. Geneza 14:5). Aceste ţinuturi au fost ocupate în comun cu amoniţii, rudele apropiate ale moabiţilor (din „bătrânul” Lot!).
Așadar, Moab era o țară, un popor, și o împărăție situată la est de Marea Moartă, în ceea ce este acum Regatul Iordaniei. Moab ca ținut este menționat prima dată în timpul domniei faraonului egiptean Ramses al II-lea (circa 1270 î.Hr.). Împărăția Moabului a apărut în secolul al IX - lea î.Hr. și a dispărut câteva decenii după distrugerea Ierusalimului de către babilonieni sub regele Nabucodonosor al II - lea în 586 î.Hr.
Moab, ținutul moabiților
Ca religie erau politeişti, o moşteneau pe Astarte, zeiţa fertilităţii de la mesopotamieni, având clare apropieri de perioada amorită a Babilonului (zeul Nebo, Cerul, nu vă mirați, nebo e cer și în rusă, cel care a şi dat numele muntelui unde şi-a găsit sfârşitul Moise). Regele Solomon, care avusese un străbunic moabit, a permis edificarea unui templu moabit în Ierusalim, dedicat zeului Chemosh, un zeu crud, care cerea sacrificii umane.
Moabul a dispărut din istorie o dată cu trecerea perşilor şi, mai târziu, când triburi arabe au ocupat zona. De la venirea nabateenilor se poate vorbi din nou de o locuire continuă a ținutului. Imperiile Roman şi Bizantin, apoi cruciaţii au fost interesaţi de stăpânirea acestei rute muntoase care asigura comerţul transcontinental în lumea veche.
Moab în Iordania
Regret că aici, la țărmul Mării Moarte, avea să moară în aprilie 2017, într-o excursie, colegul meu de la Facultatea de Geografie a Universității din București, fost decan, profesorul universitar doctor Mihai Ielenicz (http://geo.unibuc.ro/2015/cv_ielenicz_m.html), fost președinte al Societății de Geografie (http://geo-sgr.ro/). Îmi amintesc cu plăcere discuțiile cu domnia sa și cu profesorul Nicolae Popescu, începând din 1995, despre relația istorie – geografie, despre rutele comerciale în decursul istoriei.
Profesorul Ielenicz
- Orașul Moab
Moto: „Toate necazurile omenirii vin de la doi evrei: Adam şi Eva.” (aforism de Valeriu Butulescu din Noroi aurifer)
Moab este un oraș de granița de sud a lui Grand County, în estul statului Utah, în vestul Statelor Unite. Populația era de 5.046 locuitori la recensământul 2010. Este reședința de județ și cel mai mare oraș din Grand County. Moab atrage un număr mare de turiști în fiecare an, cea mai mare parte de vizitatori ai parcurilor naționale Arches și Canyonlands, din apropiere . Orașul este o bază populară pentru amatorii de ciclism montan și pentru concursul anual Moab Jeep Safari, pentru teren accidentat.
Orașul Moab din Utah, USA (maplandia.com)
Unii istorici cred că orașul a dorit să aibă acest nume din cauza lui William Pierce, primul primar, crezând că numele biblic Moab i se potrivește, ca „țară de departe“. Alții cred că numele are origini paiute, cu referire la cuvântul moapa, însemnând „țânțar". O parte din primii locuitorii a zonei a încercat să schimbe numele orașului, pentru că în Biblia creștină, moabiții sunt injosiți ca „incestuoși”. O petiție în 1890 cu 59 de semnături a solicitat schimbarea umelui. Un alt efort a încercat să schimbe numele în „Uvadalia“. Ambele tentative au eșuat.
Primăria orașului a protestat atunci când numele său a fost dat celei mai mari bombe până la acel moment (2003)! Oare ce reprezenta această cea mai mare bombă?
- Bomba MOAB
Moto: „America este o greşeală, o greşeală imensă.” (Sigmund Freud)
MOAB sau GBU-43/B Massive Ordnance Air Blast, numită și mother of all bombs, „mama tuturor bombelor“, pentru care s-a supărat în mai 2017 și Papa Francisc, este cea mai mare bombă nenucleară, cu exploziv clasic, folosită vreodată de către armata SUA pe câmpul de luptă. Bomba de 11 tone a fost testată pentru prima dată în 2003, dar nu a fost niciodată folosită în luptă înainte de joi 13.04.2017, când un avion american MC-130 a „aruncat-o” asupra unui tunel din rețeaua de tuneluri ISIS din Afganistan. Conform unui comunicat al guvernului afgan, 36 luptători ISIS au fost uciși, dar armata SUA nu a găsit nicio dovadă privind victimele din rândul civililor.
Bomba MOAB
Întrebarea evidentă este semnificația acestui eveniment. Oare jihadiștii sunt o amenințare mai mare în Afganistan decât s-a crezut anterior? Oare administrația Trump încearcă să trimită un semnal către țări precum Coreea de Nord și Iran? Cred că în prezența armamentului nuclear amenințarea asta e o glumă!
Potrivit experților în armamente și în politica externă, se pare că aceasta a fost o decizie militară, nu una politică, bazată pe realitățile din Afganistan. Nu există niciun motiv de asumare a acestui eveniment ca ceva ieșit din comun, chiar dacă bomba a fost cea mai mare din cele folosite de obicei de armata SUA.
Stați liniștiți, că nici rușii nu se lasă mai prejos! La 11 septembrie 2007, armata rusă a anunțat că a testat ceea ce a numit „Tatăl tuturor bombelor". Descrisă de armata rusă ca cea mai puternică muniție non-nucleară din lume, s-a afirmat că a fost de patru ori mai puternică decât cea a „Mamei tuturor bombelor" americană. În timp ce bomba rusă ar conține 7,8 tone de exploziv „termobaric”, comparativ cu peste 8 tone de exploziv din bombe americane, se spune că bomba rusă folosește exploziv mai eficient, cu un randament echivalent cu 44 tone TNT. Se spune că bomba ar avea o rază de explozie de 300 de metri, dublu față de bomba americană, în timp ce temperatura la epicentru ar fi de două ori mai mare.
Și se spune că și rușii ar fi folosit „tatăl tuturor bombelor", în rusă „Папа всех бомб" („Пвб"), pe larg în engleză Aviation Thermobaric Bomb of Increased Power (ATBIP), în rusă Авиационная вакуумная бомба повышенной мощности (АВБПМ), lângă orașul sirian Deir ez-Zor în 7 septembrie 2017, dar nimeni nu confirmă. Ar fi murit mulți conducători ai ISIS.
Un anunț banal: „<tatăl tuturor bombelor> a salutat luptătorii din Siria”
De ce ar folosi armata SUA MOAB?
Moto: „Columb ar fi ajuns în India. Dar a intervenit, ca de obicei, America.” (Valeriu Butulescu din Frunze fără ram, Bucuria naufragiatului)
Moab este nu doar puternică, dar imensă în sensul fizic, încât nu încape într-un bombardier normal. Trebuie depusă într-un avion de marfă, cum ar fi MC-130 (dezvoltat în mai multe variante și folosit încă din războiul din Vietnam, unde au cam luat cafteală) pentru a fi transportată la o eventuală țintă. Dar avioanele de transport marfă sunt mai ușor de lovit cu rachete antiaeriene decât bombardierele, ceea ce înseamnă că în cazul folosirii MOAB riscul ar fi mai mare decât la folosirea bombelor mai mici. Gândiți-vă la sistemul rusesc de apărare aeriană S-400 Triumf (C-400 „Триумф”), cu codul de identificare NATO SA-21 Growler, pe care îl achiziționează și Turcia.
Avionul de transport în luptă Lockheed Martin MC-130H (Combat Talon II US Air Force 81-0803 C/N 382/5173)
Moab este proiectată pentru a distruge mai multe ținte pe o suprafață anume, spre deosebire de Massive Ordnance Penetrator (MOP, care nu a fost încă utilizată în luptă), singura bombă conventională din SUA mai mare decât Moab. MOP este proiectată pentru a distruge tuneluri și buncăre, în timp ce Moab este proiectată pentru a distruge clădiri și anumite obiective subterane, de exemplu peșteri. Raza de explozie este de până la o milă (1852 m).
Având în vedere că arma a fost pregătită pentru utilizare în 2003, Pentagonul a gândit o mulțime de misiuni în zonele urbane dens populate și/sau vizează în mod specific desfășurări mai mici ale trupelor inamice.
Zona lovită din Afganistan pare a fi unul dintre puținele obiective care se potrivesc profilului utilizării bombei. Bomba a lovit un loc din districtul Achin, o zonă agricolă în apropiere de granița pakistaneză. Achin este și un centru de activitate al jihadiștilor (Khorasan este numele unor provincii din Afganistan, un nume istoric folosit și pentru jihadiștii de pe acolo). Armata SUA crede că un grup semnificativ de teroriști este ascuns într-o mare rețea de peșteri și tuneluri pe o zonă relativ mare a Afganistanului. Este cazul rar în care folosirea MOAB s-ar justifica. Dar Trump se gândește la retragerea americanilor de pe acolo, deoarece eficiența nu prea se vede. Și rușii au fost pe acolo și s-au retras. Noi furnizăm eroi pe acolo, dar nu-i declarăm eroi pe bieții pădurari uciși care apără, vorba actorului Diaconu, candidat la președinție, pădurile patriei, nu praful din Afganistan...
Achin, Afganistan (maplandia.com)
Să fiți iubiți și la votare gândiți!
Că STS veghează, vă scanează actul de identitate și dacă sunteți în diaspora nu mai semnați pe nicio listă la vot, adică, vorba lui Mușatescu din Titanic Vals, „bagi în urnă ce vrei și iese cine trebuie!”, chiar pe vremea când încă nu existau STS și tablete!
(continuare)
Constantin NIŢU
1) „Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți." Jean Paul Richte;
2) „Dacă-ți ștergi amintirile, e lege: praful se alege!...” Ananie Gagniuc
http://webdidacticanova.blogspot.ro/
http://geo.unibuc.ro/cv_nitu_c.html
http://lenusa.ning.com/profiles/blog/list?user=2xbgg4a2kinp8
-->
Comentarii
RESPECT!
Mulțumim mult.
FELICITĂRI!
Mulțumesc!
Interesant...Felicitări!