Jocuri de cuvinte – partidă
Geografie lingvistică
Partidă
Moto: „Deşi în şah «rege» se crede,/ Lăudăros precum vă spun,/ Dup-o partidă, cum se vede,/ S-a dovedit abia... «nebun».” („Nebun după şah”, de Vasile Iuşan, din „Fă-mă, Doamne, ce mi-i face!”, 2009)
Cuvântul partidă te pune în încurcătură dacă te întreabă cineva „te fac o partidă?”, deoarece are multe înțelesuri. Poate fi desfășurare completă a unui joc distractiv sau sportiv, cu toate fazele lui succesive, în urma cărora se stabilesc câștigătorii.
Poate fi o petrecere, o distracție în grup, organizată după un anumit program sau o partidă de vânătoare. Poarte fi o căsătorie sau proiect de căsătorie, dar avantajos, dar și persoana vizată pentru un „avantajos” proiect de căsătorie. De partida de sex amânăm discuția...
Așa se numeau în vechime un partid, o grupare sau o tabără. Iar în contabilitate pot exista două metode de lucru, în partidă dublă, când înregistrarea operațiilor se face concomitent în debitul unui cont și în creditul altui cont sau în partidă simplă, când înregistrarea se face fie numai în debitul unor conturi, fie numai în creditul altor conturi.
Poate fi și o parte dintr-o compoziție muzicală executată de unul dintre membrii unui ansamblu, care execută această parte, cu partitura lui.
Cum DEX '09 (2009) arată etimologia multiplă „din ngr. partídha, it. partita, fr. partie”, precizăm că am moștenit cuvântul din cuvântul grecesc partída – παρτίδα.
În diferite limbi, partidei, mai ales celei distractve, de petrecere, de „entertaiment”, i se spune:
cieto, matĉo, ludo în esperanto;
Cuvântul partidă în diferite limbi
cóisir în irlandeză (din vechiul irlandez cóisir, „petrecere; partidă festivă”, posibil din francezul causerie, „discuție, întreținere” sau rudă cu englezul coach, „în drum spre o partidă”);
druzhinka - дружинка în bulgară, druzhyna - дружина în ucraineană, družina – дружина în sârbă, macedoneană, rusă, družina în croată, družyna - дружына în bielorusă (din protoslavicul *družina, „echipă, companie”, din *drugъ, „prieten, companion”, + *-ina);
feest în frizonă, Fest în germană, fest în engleză (din germanul Fest, „festival, partidă”, din germanul medieval fest, din latinul festum), daneză, norvegiană și suedeză, festa în bască, catalană, corsicană, galiciană, italiană, portugheză și spaniolă (toate, pe diferite căi, din latinul festum, „banchet, sărbătoare”);
flokkur în islandeză și în feroeză (din vechiul nordic flokkr);
huĺnia - гульня în bielorusă,
igra - игра în rusă, bulgară, macedoneană, sârbocroată (din vechiul estslavic igra - игра, din protoslavicul *jьgra, „joc, partidă”), gra în poloneză (din vechiul polonez igra, din protoslavicul *jьgra, „joc, partidă”);
juhla în finlandeză, juhlad (dialectal) în estonă (din protofinicul *juhla, din protogermanicul *jehwlą, „festivitate”, probabil din protoindoeuropeanul *yek-, „glumă, joc”, vezi latinul iocus);
mehmâni - مهمانی în persană;
mubara - مباراة în arabă;
ottelu (din otella, „a juca” + -u) în finlandeză;
paartee - पार्टी în hindi, pàrtaidh în galica scoțiană, Partei în germană și în luxemburgheză, partey - גייעג în idiș, párti - πάρτι în greacă, pārṭi - পার্টি în bengali, parti în albaneză, galeză și malteză, partida în occitană și în spaniolă, partidă în română, partie în franceză, normandă și poloneză (participiu trecut substantivat al lui partir, cu sensul etimologic de „a repartiza, a partaja”, vezi occitanele partida, partia, spaniolul partida, italianul partita), partij în neerlandeză, partisi în turcă, partita în italiană, parto în ido, party în engleză, afrikaans și franceză (din medievalele engleze party, partye, partie, din anglonormandul partie, din medievalul latin partīta, „o parte, partidă”, din latinul partīta, femininul lui partītus, participiu trecut al verbului partīrī, „a diviza, a împărți), partytjie în afrikaans;
pidu în estonă (din pidama, „a păstra, a întreține”, + -u);
részvénytársaság în maghiară (sensul de companie, de exemplu la vânătoare, joc, din részvény + társaság);
rungtynės, žaidimai în lituaniană;
sanadiro - სანადირო în gruzină;
spel în suedeză, peli în finlandeză (din suedezul spel, „joc, partidă”, din vechiul suedez spil, din vechiul medieval german spil și vechiul saxon spil etc.), spēles în letonă, Spiel în germană (din medievalul german spil, din vechiul german spil, din protovestgermanicul *spil. „dans”);
társaság, társasági în maghiară (companie, din társ, „tovarăș de, companion, partener” + -aság; társ probabil din slavonă, vezi sârbocroatul tovariš, rusescul tovarišč - товарищ);
večírek în cehă;
yerekuyt’ - երեկույթ în armeană;
zábava în slovacă, zabava – забава în macedoneană, bulgară, ucraineană, rusă, sârbocroată, zabava în bosniacă și în slovenă (din protoslavicul *zabava).
Partida în viață și în (c)arte
Moto: „Viața e o partidă de poker!” (Replică din comedia Poker, de Adrial Lustig)
Cuvânt cu multe semnificații în limba română, are mai multe variante de traducere, care nu se reflectă total în cuvintele corespondente în alte limbi. Așa că șefii din fotbal aveau partide repetate de table, că șahul era mai greu, piesele de șah stăteau mai mult în săculeț...
Samuel Reshevsky, de 8 ani, învingând mai mulți maeștri în partide simultane, în 1920, în Franța
Plus că de șah pot spune unii multe, precum Ion Diviza, care scrie „Epitaful unui jucător de şah” în revista „Epigrama", nr. 59, din martie 2012 („El a fost maestru mare -/ Campion, un nume greu;/ Totuşi, ultima mutare/ A făcut-o... Dumnezeu!”), Michael Jackson, prietenul lui Iliescu („O carieră e ca o partidă de şah. Trebuie să te gândeşti înainte la următoarele 5 mutări.”), dar drogat n-a prea respectat deviza sau însuși Garry Kasparov („Este mult mai uşor să câştigi o partidă de şah în cinci minute decât să vorbeşti despre problemele Rusiei în cincisprezece minute.”).
Dar iată că nici nemții nu sunt mai bravi, însoțind explicațiile pentru cuvântul Spiel de o partidă de barbut.
Spiel („o partidă”)
Avem și expresii cu partida asta. „A pierde partida” înseamnă a nu reuși într-o acțiune sau într-o întreprindere, a suferi un eșec, a nu avea nicio șansă, așa cum e cazul lui Crin Antonescu, cel care se bazează pe nevastă, al pierzătorilor Ponta și Tăriceanu în partida de alegeri, al lui Ciolacu, cel care zice că a câștigat partida de alegeri.
Dar ne trezirăm cu alde Cîțu, pierzător de examen de treaptă prin 1988, pierzător de două admiteri la ASE, dar reabilitat contra cost de școala economico-financiară americană, cu taxe exorbitante suportate de nu se știe sau unii știu de cine.
„A fi de partida cuiva” înseamnă a fi partizanul unei grupări, cum făcu președintele meu de bloc cu liberalii și useriștii de la scara 1, cu blamarea sau, de ce nu, poate blatul, cu pesediștii de la scara 2, pentru comitetul de bloc.
Fiindcă scrisei de partida de alegeri, găsii pe web cugetarea adâncă din perlele lui Sebastian Bodu cu partidele de sex (Votul efectiv durează maxim 5 minute, adică tot atât cam cât o partidă de sex cu soţia/soţul, fără preludiu/postludiu, adică drumul până şi de la secţia de vot. În ambele cazuri, îţi îndeplineşti o îndatorire: în primul caz, civică, în al doilea, conjugală.). Și amicul nostru de facebook a condus finanțele țării sub umbrela băsesciano-petrovistă...
Și meciurile se numesc partide, chiar și la francezi: „Meciurile s-au jucat pe fondul unui mare zbucium produs de strigătele pariorilor, ca cele de la partidele de chistera din Spania.” (Les matches se disputaient au milieu d’un grand vacarme produit par les cris des parieurs comme les parties de chistera en Espagne. — [Alain Gerbault, À la poursuite du soleil; tome 1 : De New-York à Tahiti, 1929]).
Se pot juca și partide de cărți, tabinet, canastă, pocăr, nu numai de table. Ba cu reclame ingenios făcute suntem îndemnați să jucăm online. Iar dacă ești fraier și ți-ai folosit cardul pentru așa ceva, norocul te cam ocolește, că niciodată n-o să câștigi, că nici primarul de dreapta Lis, expert în păcănele nu avu vreun câștig, poate doar la repartizarea locuințelor de pe lângă Casa Poporului, dumnezeu să îl ierte!
Interesante sunt partidele de pescuit, după care experții în minciunele au coeficienți diferiți de mărire a greutății sau lungimii peștelui prins, scăpat sau, sanchi, „eliberat” sportiv. Despre partidele de pescuit scriau și francezii: „Îi plăceau partidele de pescuit pe malurile râului Cuisance; admira lansările de undiță făcute cu mână viguroasă de Jules Vercel.” (Les partiesde pêche au bord de la Cuisance lui plaisaient; il admirait les coups d’épervier lancés d'une main vigoureuse par Jules Vercel. [René Vallery-Radot, La vie de Pasteur, Viața lui Poasteur, Hachette, 1900, Flammarion, 1941)]).
Dacă nu știți ce e un pescar, întrebați-l pe Mihai Danielescu, cel care a scris epitaful unui pescar în ziarul „Viaţa Buzăului" prin 2 martie 2006 („Sub castani se odihneşte,/ «Un pescar, ajuns fărâme,»/ Nici aici nu prinde peşte,/ Dar măcar adună râme”). George Ceaușu militează în shimb pentru un autoepitaf (Ca pescar de apă dulce,, Când m-or duce... să mă culce/ În ostrovul dintre ape.../ Să-mi fie şi-un somn pe-aproape!)
Partide ratate
(http://lenusa.ning.com/profiles/blogs/nicolae-birceanu-partide-ratate-editura-editgraph-buz))
Fiindcă am amintit de pește, amintesc că am scris și eu despre asemenea făptură, privită și la propriu, dar și la figurat (vezi „Jocuri de cuvinte – Peștele”), accentuând mai ales pe sensul vulgar, că urma imediat după alt articol pe aceeași temă (vezi „Jocuri de cuvinte – curvă”).
Chiar după articolele amintite legate de cea mai veche meserie din lume, despre partidele sexuale o lăsăm pe altă dată, că a scris destule amicul meu Nicu Birceanu, colonel în retragere și scriitor, fără să se teamă de consoarta dumnealui, căruia i-am scris un „cuvânt înainte”, că doar nu puteam să îl contrazic (vezi http://lenusa.ning.com/profiles/blogs/nicolae-birceanu-partide-ratate-editura-editgraph-buz). Atât îi trebuia, să scrie despre partidele neratate!
Las alți experți să se manifeste în domeniu, precum Ekrem Macic, în traducerea lui Cristinel Mortici („După fiecare partidă de sex, nevastă-mea îmi spune: Se vede că eşti aforist.”), Ion Diviza („După fiecare partidă de sex, soţia dresorului primeşte o bucăţică de zahăr.”), Constantin Ardeleanu („După fotbal, a încins o partidă de sex. Iar a fost prins în offsaid...”) sau Marius Zaharia, în „Taxa de protecţie şi alte tentative de umor”, prin 2016 („După o partidă de sex, prietena mea obişnuia să fumeze o ţigară; cum eu tocmai mă lăsasem, îmi puneam un plasture cu nicotină.”).
Noi rămânem, totuși, romantici, amintindu-ne doar o „Propunere” a lui Mihail Mătărîngă, de prin 14 iulie 1985 („Îmi închipui c-ar ploua/ Ce-am face amândoi acasă?/ O partidă de şah după masă,/ O ceaşcă de cafea?// Vino să trecem în doi/ Cocleala asta de-afară/ Vom bea o ceaşcă amară/ Şi vom vedea apoi.”)....
Mai zicem partidă, familiar, noi și francezii, unei ramuri, unui domeniu, unei specialități, unei voci sau unui instrument (aici numind partitură „cartea cu bobițe” a partidei), unei sărbători, unei recepții interzise în pandemie și tot așa...
Ia să ne ocupăm noi de oarece partide de tenis, de hochei, de vânătoare și de afaceri, în care expert, zic unii „demagog suprem”, este un erou fost mare sportiv, pe care eu îl admir și închei asigurările doar la firma lui. Bine, expert e și Toma Caragiu, cu lecțiile despre tenis, valabile pentru federația de încălzire centrală și nu pentru Federația de tenis (https://www.youtube.com/watch?v=ruJABTkX8To), că de, aşa e în tenis!
Brașoveanul, cu tată român și mamă de altă etnie, cu o soră, a cunoscut mizeriile războiului și ale perioadei grele de după război, cu tatăl decedat în 1950 și cu mama muncind pentru hrana celor doi copii, pentru o bucată de pâine sau de mămăligă.
Băiat inteligent, s-a luat de sport, a practicat tenisul de masă și hocheiul. A văzut că dacă faci sport poți să fii respectat în societate. Făcea totul din plăcere și cu o ambiție ieșită din comun, cu dorința de a-și depăși limitele și de a fi numărul unu.
Intr-o zi a văzut ceea ce lui i se păreau a fi doi intelectuali subțiri pe un teren de tenis de câmp, de fapt doi doctori cu hainele lor albe imaculate de tenis când jucau o partidă, cărora a început să le aducă mingile. Experiența lui de la tenisul de masă l-a făcut să îl învingă pe unul dintre ei atunci când partenerul său lipsise și asta i-a dat o încredere mare că poate să se apuce de acest sport domnesc. Avantaj Ion!
A crescut omul și a ajuns să fie competitiv și în hochei și în tenis. A jucat o finală de tenis de câmp și a fost luat la ochi de protipendadă. Li s-a părut că e modelul perfect pentru noua societate, fiind foarte ambițios și cu o origine sănătoasă. Joc Țiriac! Dar să știți că nu e el de vină, dracul l-a pus pe acest Mefisto (https://www.youtube.com/watch?v=_c4DzjEG6hY), că dracul știe!
Șansa cea mare pentru el a fost că un influent politician l-a simpatizat și l-a luat sub aripa-i. A avut șansa să plece la concursuri în afara țării pe la 19 ani și înainte de a pleca la un turneu a avut parte de o mare surpriză. Protectorul lui, al doilea om în stat la acel moment, i-a spus că nu dă bine să nu aibă și o oarece diplomă, așa că l-a ajutat ca în numai 4 luni să facă doi ani de liceu și să își ia și bacul, atunci numit maturitate! Joc și meci Țiriac!
A înțeles semigagiul de 19 ani că dacă are pe cineva sus i se deschid multe uși și se pot rezolva destule probleme. Dinamovist, un an mai târziu a devenit campion național la tenis de câmp și a primit încă un cadou din partea prietenului sus pus în nomenclatură: a fost luat la o partidă de vânătoare. Avantaj (cat)Ion! Cationul e ionul ăla pozitiv, care mai târziu se mira de partida făcută de Toma Caragiu cu Mircea Diaconu, cel care nu prea mai găsea alte rime bune la diferite chestii (https://www.youtube.com/watch?v=TYQMN0aHwgs&t=83s).
A înțeles Ionul pozitiv că există și o altă viață decât cea a oamenilor neutri, obișnuiți (neutroni), cu oameni care își permiteau să facă vânători precum lorzii, cu mese pe cinste, udate corespunzător. Meci Ion!
Dar a învățat mintenaș tânărul la 20 de ani o altă lecție, că poți avea tot timpul două vieți sau două tipuri de partide, una în exterior, în care poți să plângi de mila săracului, alta în interior, cu mese îmbelșugate după vânători spectaculoase. Acum Irina Păcurariu, de pe la canalul TVR2 îl introduce în „reţeaua de idoli” ai României, din care fac parte mulți alții (https://www.youtube.com/watch?v=j4IVZ7Z3R7w).
A învățat și că vânătoarea poate reprezenta un club select unde poți să cunoști oameni importanți. A simțit senzația de forță și de stăpân al lumii când a văzut că o caprioară sau un urs cad secerați și însângerați când tot ce face el este să ia bine linia ochi-țel-cătare și să apese pe trăgaci. Avantaj Ion!
A căpătat semigagiul sentimentul că face parte din nomenclatură, iar faptul că avea acces la călătorii externe a început să îi deschidă ochii cum să facă bani cu produse care la noi nu se găseau. Începuse să simtă că face parte din elita noii societăți, cu toate că pe la TV se lăuda că pentru economii dorm doi într-un pat, economisind diurna. Avantaj Ion!
Următoarea șansă mare pe care a avut-o dinamovistul Ion a fost că pe la Steaua a apărut un geniu al tenisului, unul Ilie și a făcut alături de acesta o echipă care a câștigat meciuri de tenis în Cupa Davis. Care Ilie? Vă spune el! E cel care a trecut de la fotbal las tenis, urmăriți răspunsurile la vreo 40 de întrebări (https://www.youtube.com/watch?v=5EVs0gkB-5Y), cam haioase, ale Denisei Rifai.
Referitor la Ion senior, în momentul acela era deja prieten la cataramă cu elita nomenclaturistă, iar partidele de vânătoare alături de nenea Jean Maurer, protectorul lui, deveniseră o obișnuință.
Când treaba s-a împuțit în anii `80 ai secolului „ics-ics” (XX), că Ceaușescu strânsese cureaua, Ion senior o tuli din țară și se apucă de antrenorat. Maurer însă nu l-a uitat și ca să îl ajute să își facă un cheag i-a dat permisiunea să se ocupe de o linie de export textile a statului român. Avantaj Ion!
Așa a învățat Ion că e mult mai bine să fii barosan șef de contract și de afacere, decât să fii antrenor. A început să investească, să cumpere o benzinărie și să strângă fiecare firfirea ca să o înmulțească, dar s-a ținut și de antrenorat, că orice para(i) în plus consolidează.
Următoarea mare partidă șansă a baciului Ion a venit când Gunther Bosch, un fost brașovean, i-a spus ca a văzut un puști neamț de 16 ani, Boris al lui Becker, care pălește mingea năpraznic și obraznic, tip lovitură de osândă. Avu instinct și făcu un contract cu părinții neamțului, punându-și în valoare calitățile de bun antrenor și manager. Joc Ion!
Puștiul Boris a explodat la Wimbledon și în momentul acela Țiriac a avut uși deschise în toată Germania. Și-a dat seama atunci că partidele de vânătoare pot fi un mijloc și mai mare de îmbogățire, că la fiecare asemenea partidă putea realiza contacte și discuții importante. Joc și meci Ion!
Meciul de dublu al finalei cupei Davis România – SUA, București, 1972, Năstase (st.) și Țiriac (dr.)
A făcut din partida de antrenorat și manageriat cu Boris Becker aproape 25 de milioane de dolari. Ion tocmai făcuse ceva capital, avea imagine de patriot, leul scădea, Roman desființa capitalismul popular dându-ne banii pe acțiuni, ceapeurile bazate pe proprietatea privată se distrugeau, România era pământ nedesțelenit pentru orice investiție, iar el avea intrare și la capitalul mare din Germania. Meci Ion!
Și-a dat seama că România, ieșind din ceaușism spre iliescianism gorbaciovist, avea nevoie de lucrurile care lipsiseră până atunci. Așa că a investit în comerțul cu mașini străine, în asigurări, potol, parcele comerciale și sector bancar. Mașini scrisei? Despre automobile urmăriți o discuție cu Ion Țiriac, care a făcut doar cam ce a vrut, dar cu foarte multă muncă (https://www.youtube.com/watch?v=fOYWZMp92DM), un om, cum se descrie el, „cu mai puțin talent”!
Și averea catIONului, adică a Ionului încărcat electric pozitiv (+), a început să crească exponențial cu noi sarcini electrice și financiare, că România era pământ virgin, leul slăbea intenționat, planificat de Isărescu, totul se lua pe mai nimic. Știau BNR-Isărescu și primele guverne FSN și CDR ce să facă! Avantaj Ion, BNR și guvernanții!
Când a fost intrebat dacă vrea să intre în politică, motanul Ion (cat Ion) al nostru a refuzat, lăsându-ne să intuim că o face din modestie. Era cam dubios faptul că Ion plătea o chirie de 100 de dolari pentru cea mai luxoasă vilă din Primăverii, cât plătea un student de-al nostru din universitate, de la geografie, pentru un loc într-o cameră cu patru locuri din cămin. Avantaj tot Ion! Că așa e în tenis!
S-a prins de mult timp că știa că influența politicianului nu durează mult, iar el avea un plan mult mai nașpa, să folosească influența politicianului umbrelă Petre Roman pentru a-și mări averea. Omul lucra și la imaginea lui de patriot român, chipurile să credem noi că „a venit acasă” să-și ajute patria cu mult devotament. Avantaj dublul Ion – Petre!
În numai 10 ani a ajuns de la 25-30 de milioane de dolari la un miliard de euro! Acum avea și capital, avea deja investiții importante și în tenisul european, iar foamea de parai creștea proporțional. După alți 10 ani apare o altă oportunitate uriașă, ascensiunea lui Adrian Nastase, Hadri anus, zis și patru case. Se formeză un nou dublu, Ion – Hadrianus!
Alte partide de vânătoare, alți mistreți și căpriori proprii sau urși Romsilva sacrificați și noul prim sinistru fu „achiziționat”, ahtiat și ăsta de verzișori și case. Și apărură noi oportunități. Realiză duetul, pardon, dublul, fără repetiție cu partitură, că spațiul daco-pontic mai are o bogăție nespeculată, industria petroliferă, țițeiul și gazele. Avantaj ei!
Prin 2002 cei doi s-au pus pe treabă, cu partide de vânătoare pe coclauri ardelene (pe unde umblă și Iosif) și partide de lucru la un separeu de restaurant în Primăverii, că nu era pandemie, unde au stabilit tactica, arta operativă și strategia.
România avea atunci un miliard de barili de petrol deja identificați în locuri de exploatare (cum barilul de petrol era cam 10 dolari, 10 miliarde făcea doar petrolul deja identificat), plus prospecțiuni în lucru.
Petrom avea industrie de prospectare, extracție și prelucrare a petrolului, industrie petrochimică, dar și 800 de benzinării, conducte de transport și spații de depozitare, plus gaze naturale. Doar o benzinărie valora un milion bucata, 800 de benzinări, deci un total de vreo 800 de milioane.
Amintim că ungurii au primit pe atunci o ofertă de vreo 4 miliarde de dolari pentru pachetul majoritar de la compania lor de petrol și au refuzat-o. Iar ungurii nu aveau ce avem noi, infrastructură petroliferă, rezerve de petrol sau gaze.
După socotelile astea, Năstase, consiliat, oare gratis, de (cat)Ion a vândut Petromul unei firme austriece obscure, cu doar 1,5 miliarde de dolari! Și exact în timpul partidei de vânzare averea Ionului pozitiv a crescut la vedere cu 400 de milioane de dolari. La vânătoare găsiră soluția minune de a trece vânzarea prin parlament, că învățaseră de la cei cu flota, fiind scutiți de orice cercetare de DNA. Parlamentarii votară cam cum semnează primarii!
Privind Petrom, Ion a intermediat contacte cu Victor Cernomârdin și cu neamțul Gerhard Shroeder, fost cancelar german. Rușii aveau un pachet important de acțiuni la OMV, iar șogorul Shroeder era ștab mare la o companie rusească de petrol.
Chiar în locuința Ionului pozitiv Adrian Năstase a discutat cu Gerhard Schroeder despre Petrom. La întrebarea unui jurnalist despre aceste tratative, Ion senior a răspuns evaziv: „- Nu știu, domn`e, ce discutau Năstase și Schroeder în sufragerie, că eu eram pe balcoon, în cămară sau în bucătărie!” Avantaj dublul!
Mai făcu Ion o partidă, la acea dată cu justiția. Cam tot pe atunci, Ionul negativ, juniorul, a fost prins cu droguri. Pentru că Ion senior nu era sigur de decizia vreunui judecător, avu loc un macromiracol. În doar un semestru România și-a schimbat legislația privind posesia de stupefiante! Avantaj ăla micu!
A urmat partida României cu Bechtel, intermediată tot de Ion senior. La partidele prânzuri sau dineuri de lucru din 2002-2004 cu Hadri anus, moștenitorul mătușii Tamara, tot a vreo 400.000 de dolari, ce coincidență, s-a aranjat treaba cu Bechtel, firmă de pe lângă liderii yankei.
După lucrările bune făcute prin Croația și Albania, părea o firmă serioasă, până a întâlnit fraierul duet Ion-Hadrianus. Și cum la orice afacere participă cel puțin două părți, un șmecher și un fraier, a rezultat cel mai nasol contract făcut cu o țară, prin fraierul duet, încât a trebuit să fie ascuns după ceva timp, că umbla Șova după contract ca descreieratul! Și am plătit ulterior lucrarea „nefăcută”, pe care o cârpim mereu, pe alți bani, la autostrada asta neterminată! Dezavantaj România!
Pe ce ne bazăm cu implicarea Ionului pozitiv? Păi era prieten cu partenerul de tenis și fost lider al senatului american Robert Mitchell, căsătorit cu Heather MacLachlan, ce coincidență, fosta iubită și angajată a lui Ion senior, partea din dublu a cărui avere a crescut la peste două miliarde de dolari.
Specialist în partide bune, și-a îmbunătățit imaginea prin expunerea alături de zeița surprizelor, atunci pe val sau pe cai mari, Andreea Marin. Cum România mai avea ceva sportivi de talie internațională, cu gimnastica, sporturile acvatice, halterele și alte ramuri în top, fu și în partida cu COR, ba și în partidele de conducător al delegației olimpice prin Australia și pe aiurea.
Dar să-l lăsăm pe Ion să se autocaracterizeze cu talent, omul care la întrebarea lui Ioanițoaia „- Domnule Țiriac sunteți zgârcit?", zise că are o fundație, e făcător de case (https://www.youtube.com/watch?v=TQ7jmvXHlIk) și care a trăit prost când fu mic!
Fost în dublul Ion-Hadrianus, nu s-a putut manifesta cu duetele Băsescu-Tăriceanu de după lacrimogenul eveniment „dragă Stolo”, apoi cu Băsescu-Boc. Ion spusese revoltat într-o emisiune televizată că „guvernu` ăsta al lui Boc nu are talent la afaceri”. Amu vrea colaborare cu primăria lui Boc!
Ion îi propusese un contract public-privat în care el să construiască blocuri pe terenurile lui, iar guvernul să îi garanteze vânzarea. Bună afacere, nu? El să fie șmecherul, iar guvernul fraierul, adică noi!
Dar Boc se retrase în munți, pardon, la primărie. A urmat USL, apoi PSD cu Dragnea la guvernare, cu trei prim-miniștri schimbați, cu #rezist, demonstrații, președintele meu de bloc în roșu în stradă, alte partide de vânătoare cu afaceriști mari din lume, Ion declarând că prietenii lui importanți din Europa sunt siderați de ce se întâmplă la București și că nu înțelege cum de societatea civilă nu vrea să lase guvernul să lucreze. Adică apăra guvernul Dăncilă. Ce partide mai jucă omul precis știți!
A semnat Ion un contract public-privat cu guvernul Dăncilă, de un miliard de dolari, că guvernul îi dă 500 de milioane cash, Ion senior obligându-se să facă 1000 de grădinițe, fără concurență și fără a fi stabilite standarde comune pentru toate grădinițele, prețul de construcție și clauzele nefiind publice. Restul știți despre omul Ion senior sau găsiți cu metacăutătorul Google!
Nu pot să nu închei decât cu replica „Viaţa e o partidă de poker”, din comedia Poker scrisă de fostul meu colaborator în ale computerelor și ale graficii cu calculatorul, pe când lucra la ITC, doctor în așa ceva, Adrian Lustig, scriitor și scenarist, soțul inegalabilei Eugenia Vodă, expertul cu care am fost pe la Stirin, în Cehoslovacia și în alte locuri. Și ce om de știință era Adrian!
Fostul meu colaborator Adrian Lustig
Piesa a fost și ecranizată în 2010, în regia lui Sergiu Nicolaescu, după scenariul autorului, având în distribuţie pe Horaţiu Mălăele, Valentin Teodosiu, Vladimir Găitan ș.a. (aici o secvență https://www.youtube.com/watch?v=eT8SVSNVnOk).
Iată altă secvență din comedia regizată de Alexandru Tocilescu (https://www.youtube.com/watch?v=ZhA-SHZjsbQ). Dar fiind ascultători cuminți de teatru, puteți doar auzi piesa la https://www.youtube.com/watch?v=WElhIhJwjxU.
Sunt sigur că din partide de-astea n-o să aud niciodată vorbe ca în sportul alb, precum „Avantaj România!”, „Joc România!” sau „Joc și meci România!”
Să fiți iubiți!
NC
-->
Comentarii
Mulțumesc, domnule Adrian. Prietenii mă ajută......
O adevărată arhivă a acestei însemnătăți. Cu mari oameni ați colaborat, mari monștri sacri. Aprecieri pentru semnificativa muncă depusă!
Sol sau capră?
https://www.litera.ro/kama-sutra-o-pozi-ie-pe-zi-365-de-zile-pe-an
... merge şi-o partidă de gimnastică...
... că veni vorba de partidă (partide): cea de mai jos e dorită şi de noi, femeile, dar mai ales de voi, bărbaţii, nu?
şi asta e totuşi cu perdea!