Jocuri de cuvinte - războiul Ucraina - Rusia (partea întâi)
Geografie lingvistică (pamflet)
Război
Moto: „Trecură peste noi barbarii,/ Cutremur, ape şi război;/ Veniră-acu, la vremuri noi,/ Să ne jupoaie... bişniţarii.” („Istorie veche şi nouă”, de Alexandru Misiuga din „Trei decenii de epigramă”, 1999)
A venit timpul să ne jucăm cu cele două cuvinte (cam) antagoniste, război și pace. Analizăm întâi cuvântul război. De la facerea sa omul a luptat unul împotriva altuia când cei doi nu s-au înțeles. După MDA2 (2010), război semnifică la români o „mașină de lucru cu ajutorul căreia se confecționează țesături din fibre textile” (dar care e folosită de români doar în firme ale italenilor, că ne-am distrus marile fabrici de textile), o „unealtă casnică pentru țesut”, folosită azi, chipurile, doar de câțiva „meseriași” vechi ghidați de etnologi pe la diverse târguri sau în muzee. Este și un „schelet de grinzi care susține și întărește acoperișul unei clădiri”, și tot așa, că doar eram un popor de constructori.
Abia în final arătăm că războiul e un „conflict armat (de durată) între două sau mai multe state, națiuni, grupuri umane, pentru realizarea unor interese economice și politice”. Asta doar atunci când, în acest secol, nu devine „operațiune specială” rusească în Ucraina. Și a ne juca cu istoria războaielor e o glumă, că ne-ar trebui mulți ani să citim măcar, dar să mai și scriem.
Noi am scris despre primul război mondial sau despre al doilea război mondial, cel groaznic. Mai există „război rece”, „război psihologic” continuu împotrivs poporului român din partea imperiilor vecine, „război ideologic”, ale cărui securi liberalii și pesediștii, cu excepția lui Cîțu, le-au cam îngropat, „război meteorologic” (cum îi place generalului Streinu) și ce mai doriți. Vom mai arăta noi câteva!
Și nu puteam să-l luăm decât de la slavi, că doar nu-l puteam lua de la huni, iar yankeii nu existau încă! Ei s-au războit cu indienii americani. Așadar, l-am moștenit din cuvântul slavic comun *orzbojь, „ucidere, jaf”. Comparați cu rusescul razboj – разбой, dar care înseamnă „jaf”! Și sârbo-croații au razboj - ра́збо̄ј, cu o multitudine de semnificații - instrumentul de țesut ca la noi, aparatul de gimnastică bare paralele, cu paralele inegale, și abia apoi, literar, confruntarea de pe teatrul de război, adică bătălii sau lupte, iar în ultimă instanță, regional, efracție! Aromânii îi zic războiului arãzboi.
Americanii și războiul
Să vedem cuvântul „război” în mai multe limbi:
֍ āibāš̍rā - аибашьра în abhază;
֍ anaaʼ în navajo;
֍ bello în interlingua, bellum în latină (din forma mai veche duellum; compară cu modificarea de la duis, de la duo, „doi”, la bis);
֍ brezel în bretonă;
֍ cac - စစ် în burmai;
֍ ceng în kurdă, cenk în turcă, găgăuză și tătară crimeeană (din persanul jang – جنگ, „război”);
֍ ch'axwa în aimara;
֍ châmbăng, jombəng - ចំបាំង, sângkréam, songkrīəm - សង្គ្រាម în kmeră;
֍ chiến tranh în vietnameză;
֍ cogadh în galica scoțiană și în irlandeză (din vechiul irlandez cocad, „conflict, război”);
֍ dagal, xarbi în somaleză;
֍ dajn - дайн în buriată și în mongolă, dään – дәән în calmucă (din proto-mongolicul *dayin);
֍ dmag 'khrug - དམག་འཁྲུག în tibetană;
֍ digmaan în tagalogă;
Cuvântul război în diferite limbi
֍ gera, gyera în tagalogă, gerra în bască, gherra în sardă, guera în valenciană, guerra în italiană, portugheză, spaniolă, interlingua, asturiană, catalană și galiciană, guèrra în occitană, guerra, uiara, veara, gueara, ghera în romanșă, guerra, verra, uerra în siciliană, guerre în franceză, gwerra în malteză (toate, pe diferite căi, din latinele târzii *werra, *guerra, din cuvântul franc *werra, „revoltă, tulburare, ceartă”, din proto-germanicul *werrō, „confuzie, dezordine ”, din proto-indo-europeanul *wers-, „a se amesteca, a confunda, a bate, a trezi”; achin cu englezul war, vechiul german werra, „confuzie, a combate, ceartă”, germanul verwirren, „a confunda”, vechiul săsesc werran, „a confunda, perplex”, olandezul war, „confuzie, dezordine”, vechile engleze wyrsa, wiersa, „mai rău”);
֍ uerra în napolitană (putea fi scris în grupa de deasupra, dar îl analizăm separat - e moștenit din latinul târziu *werra, *guerra, din cuvântul franc *werra, „revoltă, tulburare, ceartă”, din proto-germanicul *werrō „confuzie, dezordine”; comparați cu sicilienele guerra, verra, uerra, italianul guerra, romanșele guerra, uiara, veara, friulianul vuere), vuere în friuliană;háború în maghiară, háboruvo în țigănească;
֍ war în engleză (putea fi și el în grupă cu guerre, dar îl analizăm separat, fiind moștenit din englezul medieval werre, din vechile engleze(ști) werre, wyrre, „conflict armat”, din vechiul nord-francez werre, comparați cu vechiul francez și noul francez guerre, „război”, din cuvântul franc *werra, „revoltă, tulburare, ceartă”, din proto-germanicul *werrō, „confuzie, dezordine,”, în final din proto-indo-europeanul *wers-, „a amesteca, a confunda, a bate, a trezi”);
֍ hanagurāma - ހަނގުރާމަ în maldivă;
֍ harab în malai, ḥarb - حَرْب în arabă, harb în turcă, uzbecă și azeră, herf în zazachi;
֍ huğïš - һуғыш în bașchiră;
֍ impi în zulu;
֍ jang - جنگ în persană, ja.ng - جنگ în urdu, jang - ҷанг în tadjică, jang - جنګ, jangṙa - جګړه în paștună, jang în uzbecă, jangi - جَنگِ în sindhi;
֍ jeonjaeng 전쟁 () (戰爭 în coreeană;
֍ juddh - যুদ্ধ în bengali, juddhô - ଯୁଦ୍ଧ în odia;
֍ karas în lituaniană, karš în letonă;
֍ Krich în luxemburgheză, Krieg în germană, krig în daneză, norvegiană și suedeză, krig - קריג în idiș, krig, klig în volapuk, kríggj în feroeză, kriich în frizonă, krijg în olandeză;
֍ kṙiv - կռիվ în armeană;
֍ kunat - ኩናት în tigrinya;
֍ luftë în albaneză (prin latina vulgară, din latinescul târziu lucta, „luptă”, din latinescul luctor, „trântă”; înrudit cu românescul luptă, ljuftă în aromână, spaniolul lucha);
֍ milite în novială, milito în esperanto și în ido;
֍ milkhama - מִלְחָמָה în ebraică, mlkhmh, milkhome - מלחמה în idiș;
֍ muharebe în turcă, müharibə în azeră, muhoraba în uzbecă, muhoriba - муҳориба în tadjică, muarebe în tătară crimeeană (din turcicul otoman محاربه, din arabicul muḥāraba – مُحَارَبَة, „bătaie, luptă”);
֍ ñorairõ în guarani;
֍ oarloch kriich în frizonă, oorlog în olandeză și în africană, Orlog în săseasca veche;
֍ ogun, ìjà în ioruba;
֍ omi - ომი în gruzină;
֍ pakanga în maori;
֍ paterazm - պատերազմ în armeană;
֍ perang în indoneziană, perang, peperangan în malai;
֍ pólemos - πόλεμος în greacă, polim în aromână;
֍ pōr - போர், yuttam - யுத்தம் în tamilă;
֍ rata în bosniacă;
֍ război în română;
֍ rhyfel în velșă (din vechea galeză, din latinescul rebellis, „a face războiul din nou”, de la revello, („a duce războiul”);
֍ savaş în azeră și în turcă, söweş în turcmenă (din turcicul otoman savaș – صاواش, „dispută, luptă, război”, din proto-turcicul *saba-, „a bate, a lovi, a lupta”);
֍ sensō - せんそう, ikusa - いくさîn japoneză;
֍ serii - сэрии, seriilehii - сэриилэһии în iacută;
֍ soahti în sami de nord;
֍ sõda în estonă și în voro (din proto-finicul *sota, acesta din proto-uralicul soda; înrudit cu finlandezul sota), sota în finlandeză;
֍ soğısm - соғыс în cazahă, soguş - согуш în kirghiză, sogïš - согыш în altaică de sud, соғуш în shor, suğış - сугыш în tătară, huğïš - һуғыш în bașchiră(din proto-turcicul *sok-, „a lovi, a bate”);
֍ song khām - ສົງຄາມ în laoțiană, sŏng-kraam - สงคราม în thai;
֍ stríð, styrjöld în islandeză (din proto-germanicul *strīdaz, „luptă, bătălie”);
֍ şerr în kurdă;
֍ thiyō - थियो în nepaleză, tjurema - тюрема în erza;
֍ ṭom - тӏом în avară și în cecenă;
֍ ṭornät - ጦርነት în amhară;
֍ urush - ئۇرۇش în uigură, urush în uzbecă, uruş – уруш în altaică de sud și în chirghiză, uruş în turcmenă;
֍ vajna - вайна în belarusă, vijna - війна în ucraineană, voina - воина, војна în vechea slavă, vojna - война în bulgară, vechea rusă, erza, udmurtă, vójna - војна în macedoneană vojna - војна în sârbo-croată, vojna în cehă, slovacă și slovenă, wòjna în casubă, poloneză, vechea sorabă și sorabă (toate din proto-slavicul *vojьna, din vojь, „soldat”, din proto-indo-europeanul *woyh₁-o-s, din *weyh₁-. „a vâna”);
֍ válka în cehă (comparați cu polonezul walka, „luptă”, vezi Wielki słownik języka polskiego, Instytut Języka Polskiego PAN);
֍ vărśă - вӑрҫӑ în ciuvașă;
֍ vita în swahili;
֍ wīġ în engleza veche, wigan - ̹̲̰̽ͅ în gotică;
֍ xæst - хӕст în oset(ian)ă;
֍ xare, geer în wolof;
֍ yaƙi în hausa;
֍ yuddh - یدھ în urdu, yuddh - युद्ध, jaṅg, ja.ng - जंग în hindi, yuddh - યુદ્ધ în gujarati, yuddha - युद्ध în marathi, yuddha - ಯುದ್ಧ în kannada, yuddham - युद्धम् în sanscrită, yuddhaṃ - యుద్ధం în telugu, yuddhaṃ - യുദ്ധം în malaieziană, yuddhaya - යුද්ධය în singaleză (din persanul jang – جنگ, „război”);
֍ zāo – зао în adige;
֍ zhànzhēng - 战争în chineză;
֍ zuddho - যুদ্ধ în assami (asameză).
Războiul în (c)arte
Moto: „Din câte nave-au fost în Ţară,/ Mai pleacă una la război,/ Fiindcă din câţi au fost aseară/ Au mai rămas numai ei doi.” (Băsescu şi Fregata” – [Traian Băsescu: „România va trimite o fregată să lupte împotriva piraţilor somalezi", de Dumitru Râpanu, 2011])
Dacă războiul a fost mereu prezent pe pământ, imediat a devenit prezent în liteeratură, pictură, sculptură, muzică și în ce mai doriți și mai știți. Nu ne vom referi la scrierile strategilor, tacticienilor, specialiștilor în „artă” militară, în lupte, asalturi, atacuri, apărări, ambuscade, că ni le explică pe la televiziunile libere, libertine sau nașpa analiștii cât pe ce militari, în fiecare seară. Ne luăm de altele...
Expresiile s-au multiplicat cu prezența cuvântului război în destule ziceri, cu sau fără voia analistului militar Radu Tudor. „După război mulți viteji s-arată”, se zice despre cei care se arată curajoși după ce a trecut primejdia. Așa e de viteaz Cîțu, care vrea să dea arme ucrainenilor, când ăia au ce e mai bun în SUA, ca să testeze în poligonul Ucraina, unde se fac aplicații cu trageri de luptă.
„La plăcinte înainte, la război înapoi”, se zice despre cei mâncăcioși, dar leneși la treabă, cam ca Drulă, precum și despre cei care fug de primejdii, de greutăți, dar se îmbulzesc la beneficii, cam ca președintele meu de bloc, care ori e în vacanță pe meleaguri străine, ori e dat dispărut în neant, precum Ciolacu la fasole.
„A fi pe picior de război” înseamnă a fi gata de scandal sau de luptă cu oricine, indiferent ce-ți comunică mușchii tăi și dotarea trupelor subordonate. E cam cum e Dâncu față de Putin. Înlocuirea lui Dâncu cu Ciolacu nu supără pe nimeni, nici nu se bagă de seamă. „A pune pe picior de război” înseamnă a hotărî tu, președinte de bloc, pentru tot blocul, fără să întrebi comitetul de bloc.
Scriitorii au scris destule poezii, povestiri, romane etc., referitoare la război. Nu are rost să pomenim de Eminescu, Coșbuc, Goga și pe alții. Făcând rușii excursii prin Europa, poate cei citiți vă amintiți de romanul „Război și pace” (Voina i mir - Война и миръ în rusă), scris de Lev Nikolaevici Tolstoi, publicat pentru prima dată între anii 1865-1869.
Concentrându-se asupra membrilor a două familii importante, Bolkonski și Rostov, romanul folosește istoriile lor individuale pentru a portretiza Rusia în pragul unui conflict apocaliptic cu Franța lui Napoleon Bonaparte.
Niciun alt scriitor nu se compară cu Tolstoi în amploarea viziunii epice, ce cuprinde stările sufletești prin care trec orașe întregi, mișcările armatelor, prevestirile de rău augur ce planează asupra întregii societăți. Cum noi, doar cititori, nu povestim sau nu facem critica literară a romanului, vă invităm la lectură. Dacă timpul la dispoziție e scurt, puteți apela la un audiobook.
Dar, na, drăcie, de la sublim până la ridicol nu-i decât un pas, tot un Tolstoi, Aleksei, nepot, avea să scrie: „Moscovia - Taiga ruso-mongolă, sălbatică, întinsoare a jafului”. E vorba de Aleksei Nikolaevici Tolstoi (1882-1945), scriitor rus născut în regiunea Saratov, în familia unuia dintre membrii sărăciți ai familiei conților Tolstoi.
Dacă vreți „acțiune”, romanul a fost și ecranizat, în 1956 cu titlul Război și pace (War and Peace), în regia lui King Vidor, cu Adam Roche (https://www.youtube.com/watch?v=yOPcabrwzoY), iar în 1967, ca Война и миръ - Război și pace (film în patru serii) în regia marelui Serghei Bondarciuk (https://www.youtube.com/watch?v=V-SAh4jdssA, Сергей Бондарчук).
Poate ați citit Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, roman scris de Camil Petrescu și publicat în 1930. Autorul surprinde drama intelectualului lucid, însetat de absolutul sentimentului de iubire, dominat de incertitudini, care se salvează prin conștientizarea unei drame mai puternice, aceea a omenirii ce trăiește tragismul unui război absurd, văzut ca iminență a morții.
Acțiunea se petrece în timpul primului război mmondial. Eroul Ștefan Gheorghidiu, student sărac la filosofie, căsătorit cu o studentă la română și franceză, Ela, se simte măgulit de devotamentul fetei. Situația se schimbă odată cu moartea unchiului său foarte bogat. Testamentul îi lasă acestuia o mare parte din avere...
Se rescrie romanul?
Gata, cititor fiind, nu povestesc romanul și nici nu mă amestec cu criticii. Poate iar stați prost cu timpul și preferați adaptarea cinematografică a romanului, numită „Ultima noapte de dragoste”, cu premiera în 1979, cu Joanna Pacula și Vladimir Găitan în rolurile principale, în regia lui Sergiu Nicolaescu (vezi filmul la adresa https://www.youtube.com/watch?v=wSiWtG-urg0).
Înainte de primul război mondial, Wells (1866-1946) ne amintea că „Ultimul mare război pe care l-a susținut Anglia, războiul contra boerilor, a fost uitat, iar publicul devenise neobișnuit cu criticile militare de specialitate.” (H. G. Wells, Războiul în aer, 1908)
Tot el este cel ce a scris romanul fantastic Războiul lumilor (The War of the Worlds), publicat în 1898. Romanul descrie experiențele unui narator anonim, care călătorește prin suburbiile din Londra, Anglia în timp ce orașul este invadat de marțieni. Este una dintre cele mai bune povestiri care descrie întâlnirea dintre omenire și o rasă extraterestră. dar și cel care, profetic, nu vedea rolul avioanelor și submarinelor.
Pe monumentul eroilor din Gy-l'Évêque (Yonne, France, regiunea Bourgogne-Franche-Comté): Guerre à la guerre (război războiului)
Și francezii au scris despre război. Jean Giraudoux, descria întoarcerea din Alsacia, în 1916: „Dulce seară când se mai putea crede - dacă era nevoie, cu rigoarea calculului probabilităților ce cedează unui noroc incredibil - că nu vor exista morți în timpul războiului.” (Douce soirée où l’on pouvait encore croire - à la rigueur, le calcul des probabilités cédant à une chance inouïe - qu’il n'y aurait pas de morts pendant la guerre. [Jean Giraudoux, Retour d’Alsace - Août 1914, 1916]).
Chiar și fabuliștii se referă la război. Jean de la Fontaine se referă la veșnicul război dintre lupi și oi (traducere liberă): „Incontinuu e război/ Împotriva celor răi!/ Bună este pacea-n sine,/ De acord, dar pentru cine?” (Il faut faire aux méchants guerre continuelle./ La paix est fort bonne de soi;/ J’en conviens: mais de quoi sert-elle/ Avec des ennemis sans foi? [Jean de la Fontaine, Fables, Les Loups et les Brebis]).
De la cuvântul război, au apărut combinații interesante, luate-așa la întâmplare, ca: războinic, antirăzboinic, armă de război, „arta” războiului, cal de război, câine de război, consiliu de război, contribuție de război, crimă de război, criminal de război, Crucea de Război (decorație), război cibernetic, război corect.
Nu mereu se începe cu o declaraţie de război, botezându-se evenimentul, eufemistic, „operație specială”, de exemplu de „denazificare”. Am mai întâlnit războiul celor două roze (pentru tronul Angliei), război amuzant, elefant de război (prin India).
Atacul de la Smârdan, de Nicolae Grigorescu, comandată de Primăria București în anul 1878
Au existat și război fulger (Blitzkrieg), Marele Război Patriotic (Великая Отечественная Война), victoria căruia e serbată de Putin la 9 mai printr-o paradă militară și nu se mai știe cu ce, ziceau unii cu o „declarație de război”, dar Putin i-a dezamăgit.
Ba mai există și război total, război asimetric, război bacteriologic, război biologic, război chimic, război nuclear, război civil, război convențional, război subteran, război de agresiune, război de uzură, război de exterminare.
Unii știm de Războiul de o sută de ani, războiul opiului, război informaţional (prezent mereu), război cibernetic (permanent), război de propagandă (permanent), război religios, Războiul de șapte ani, Războiul de treizeci de ani, Războiul Septuagintei (Războiul franco-german din 1870), războiul de independență (1977-1978), botezat așa doar de noi, istoria consemnându-l ca războiul ruso-turc, neamintind de noi, război contra boerilor (țărani din sudul Africii, nu confundați cu boier, vezi guerre des Boers).
Mai există și războiul făinii (Guere de la Flour, val de revolte din aprilie-mai 1775, Franța), război al nervilor, război al prețurilor (pe care îl trăim ca proștii, în care unii dau vina pe Putin), strâns legat de războiul economic, războiul sexelor (e și un serial), război rece, război hibrid (despre care scrie excelent un coleg ”Asistăm la un război hibrid”…, la adresa http://in-cuiul-catarii.info/2022/05/23/asistam-la-un-razboi-hibrid-19164?utm_source=feedburner&utm_medium=email, Neacșu Marin), război sfânt, război secret (între servicii de informații), razboi total (Doamne, ferește!), jocuri de război, muniție de război (folosită acum în „poligonul” Ucraina), pâine de război, hrană de război (pachet ce costă 220 lei pe zi, ca să cumpărăm de la unchiul Sam, de-ai dracului), prizonier de război, văduvă de război.
Vă propun o melodie de suflet, Tăticul meu e la război (https://www.youtube.com/watch?v=50txyyCYGi8). Fiindcă am scris trei articole succesive despre Transnistria și despre „cal de război”, vă propun melodia Sus pe malul Nistrului, interpretată cu talent de grupul etnofolcloric Plăieșii (https://www.youtube.com/watch?v=uQxRU2a0-PA). Sunt destule melodii dragi, dar mă opresc la Treceți batalioane române, Carpații (https://www.youtube.com/watch?v=ky5iWPbTJBU).
Și morți sunt cei muriți!
Despre monumentele ridicate în cinstea eroilor după războaie nu mai scriu, că se ridică statui, se doboară statrui, suntem într-o schimbare globalistă continuă, că auzii că se introduce o nouă disciplină, revoluția română din 1989, maestru în stabilirea programei fiind poate viitorii judecați Roman Petrică, Iliescu și Voican Voiculescu, asta deoarece Stănculescu, cel se a predat armata „la cheie” lui Iliescu nu mai e!
Războiul Ucraina – Rusia sau SUA – Rusia?
Moto: „Secretul succesului planetei noastre este spaţiul. Spaţiul vast, liber.” (Paul Davies, în Ultimele trei minute)
Războiul resetării mondiale
În esența lui, războiul din Ucraina se poartă pentru reorganizarea sau resetarea geopolitică a lumii. Invazia rusă, despre care noi am scris (în „Jocuri de cuvinte – invazie posibilă”) cauzează suferințe de nedescris populației, dar ceea ce se vede este doar vârful aisbergului. Ucraina e doar „poligonul de încercare” a celor mai moderne armamente ruse, americane etc.
Suntem pe mâna unor nebuni
Are loc o luptă pe viață și pe moarte între capitalismul globalist occidental condus de SUA și național-socialismul rusesc. Occidentul modern, în care triumfă Rothschild, Soros, Schwab, Bill Gates și Zuckerberg, este cel mai dezgustător lucru din istoria lumii, cu Marea Resetare. Noua viziune a Moscovei reprezintă un hibrid deocamdată neclar între un trecut ambiguu, dar cu un viitor incert.
Acum bătălia „cu trageri reale” are loc în „poligonul” Ucraina, dar obiectivele sunt globale. E vorba de reîmpărțirea și dominarea lumii, crearea unipolarității. Încleștarea e letală. Ambele tabere și-au pus în joc toate armele de care dispun.
Rusia face aluzii la evrei, la antisemitism, ba și la antinazism, și încearcă să stârnească lumea împotriva occidentului. America și globaliștii au mobilizat mass-media cu apeluri emoționale. Niciuna din părți nu-și poate permite să piardă. În cel mai fericit caz, conflictul se va încheia prin remiză, dar soluționarea de durată se lasă așteptată.
Viziunea occidentală a noii lumii a început spre sfârșitul celui de al doilea război mondial, a continuat în anii următori, a creat organisme, l-a lămurit pr Gorbaciov să dezerteze de la conducerea URSS și să înceteze războiul rece, promițându-i ceva, dar numai verbal, documente scrise nu există sau au dispărut în neant. Uniunea Sovietică s-a evaporat, bipolaritatea a dispărut, Tratatul de la Varșovia nu se simțea nici el prea bine, a rămas doar NATO (nothing after two o`clock, nimic după ora 2, cum m-a învățat francezul Boileau în 1978 la cursul din Hamburg).
S-a creat Uniunea Europeană. Și apăru noua ordine mondială, care a favorizat doar țările dezvoltate și marile corporațîi. Se vede clar că și guvernul român, ca și alte guverne, și-a pierdut din prerogative, a cam distrus tot ce fu românesc, național (vezi „Jocuri de cuvinte – setea”, la adresa https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-setea?edited=1). Marile companii au preluat economia mondială, inclusiv cea românească. Iar prin economie și prin profituri s-a trecut ulterior la manipulări politice și geopolitice. Gândiți-vă câți bani ies din Românoa! Și îi ajutăm și cu noua lege offshore! Le dăm multe, o să vedeți...
Noua realitate a dus la frământări sociale, cu expcepția molaticilor români, care de 1 Mai fură prezenți la Vama Veche și pe tot litoralul sau pe DN 1 pe Valea Prahovei, bară la bară (dacă era Bivolaru măcar se făcea și spirala cu Cioloș), la confuzii politice generate de polarizarea economică a lumii.
Superclass
Și uite-așa s-a ajuns ca în SUA, de exemplu, 1% din populația țării să dețină cea mai mare parte a avuției naționale și să controleze întreaga societate. În cartea Superclass, David Rothkopf scrie că în prezent toată lumea e controlată de câteva mii de miliardari care au tot ce vor și care vor și mai mult.
Elita asta globalistă, materialistă și ateistă se bazează pe forțele militare ale SUA, pregătite să se lupte împotriva întregii lumi. În ce scop aceste pregătiri? se întreabă David Rothkopf. Așa au făcut în Vietnam, Somalia, Irak, Libia, Siria, Afganistan, despre care am scris (în „Jocuri de cuvinte – taliban”) etc. Resurse și mai ales petrol!
La nivel global ideea de democație este o glumă. Elitele financiare mondiale, care trag sforile și plătesc, nu se aleg. Ele se autoimpun și nu sunt răspunzătoare în fața nimănui. Se cred atotputernice și tind să-l inlocuiasca pe Dumnezeu. Vor dispariția cuvintelor Maria, Ioan, Hristos, Paște, Crăciun, familie, mamă, tată, femeie etc., fericindu-ne cu părinte 1, părinte 2, unisex sau fără sex declarat. Chiar acum se votă în parlamentul UE o lege de nefolosire a acestor cuvinte, dintre (n)europarlamentarii români vitând „da” doar Cioloș și ai lui.
Avem și noi neomarxiștii noștri!
Să revenim totuși la „poligonul” Ucraina. Ajutăm oamenii izgoniți din casele lor și rămași pe drumuri, dar care e finalul? Ucraina e doar un poligon de tragere! Pentru elita financiară occidentală scopul războiului din Ucraina este extinderea sferei de infuență spre est, acapararea de noi resurse (că doar am scris ce resurse are Ucraina) și de viitoare profituri (în „Jocuri de cuvinte - Ucraina”).
Să analizăm aspectul vânzării terenurilor în Ucraina. Ucraina a fost cumpărată de America! Știți de ce SUA trimit atât de multe arme în Ucraina? Nu pentru caritatea creștină, fiți siguri, ci pur și simplu pentru că 3 mari multinaționale americane au cumpărat 17 milioane de hectare de teren excelent de la Zelensky.
Acestea sunt Cargill, Du Pont și Monsanto (care este formal germano-australiană, dar cu capital american). Pentru a înțelege ce sunt 17 milioane de hectare, gândiți-vă că toată România are 14,8 milioane de hectare de teren agricol.
Trei companii americane au cumpărat o suprafață agricolă utilă, în Ucraina, mai mare decât întregul teren agricol al României. Deasupra acestor trei companii sunt Vanguard, Blackrock, Blackstone, adică aceiași trei coloși financiari care controlează toate băncile din lume și toate industriile de război majore de peste tot.
Iată de ce furajele (Cargill și Du Pont) și îngrășămintele (Monsanto-Bayer) au suferit creșteri senzaționale încă de dinainte de război. Pentru că știau deja totul, erau informați de toate. Și știți când se va termina războiul? Când marile companii financiare își vor fi înlăturat stocul de arme plătit tot de noi, europeni idioți, deja storși de aceeași bandă care, între timp, speculează grâu, orez, furaje, îngrășăminte. V-ați prins al cui e grâul din Ucraina?
Mass-media, desigur că promovează războiul, pentru că este deținută de aceleași Vanguard, Blackrock și Blackstone. Și Biden vrea război, desigur, pentru ca a fost ales de aceiași trei magnifici! Deși Ucraina produce doar 4% din cantitatea anuală de grâu, tot ei amenință cu foametea dacă grâul nu iese din Ucraina!
Dacă elita globalistă reușește să bage și Ucraina la buzunaru-i internațional, că România și restul statelor foste socialiste din est s-au predat fără luptă, cu comisioane potrivite cui trebuia, următoarea țară vizată va fi... Rusia. Da, Rusia va fi marea ofrandă!
Vă imaginați imensele bogății ale Siberiei, la care năzuiau Napoleon și Hitler! Cu tehnologia modernă americană, germană, franceză și ceva engleză, cu oarece invesții globaliste, zbâști la profituri de trilioane de dolari pentru elita financiară a lumii. De aia bogații ruși patrioți erau oligarhi! Multora din ei, nu întâmplător, li s-au dat proprietăți în vest. Și care par că țin cu Rusia sunt persecutați! Ba se mai și sinucid, zice-se...
Iată că Moscova, acum a lui Putin, respinge ideea unei Rusii supusă elitei globale, iar populația țării e divizată. Doar puțini din tinerii educați par atrași de libertățile și posibilitățile oferite de Occident. Noii oligarhi ezită și sunt neliniștiți.Unii se sinucid..., poate la ordin... Noii oligarhi ar accepta noua ordine dacă Occidentul le-ar garanta bogățiile pe care le-au obținut prin jaf. Altfel, majoritatea rușilor sunt luați prin suprindere de evenimente și occidentalii vor să fie puși într-o mare dilemă. Dar mulți țin cu naționalismul rus.
Rușii sunt patrioți și sunt mândri de importanța și misiunea țării lor. Puțini resping tendințele autoritare ale lui Putin și noile restricții economice, cu toate că toată istoria Rusiei, ca și a altor țări, e plină de regimuri abuzive. Asemenea regimuri le-au asigurat rușilor stabilitate și mândria de a stăpâni un imperiu care se întinde de la Marea Baltică până la Oceanul Pacific. De aici dilema: vor accepta rușii democrația altora sau vor prefera vechea Rusie
Partea a doua la:
https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-razboiul-ucraina-rusia-partea-a-doua
Întregul articol în format pdf este la adresa:
Jocuri de cuvinte - războiul Ucraina - Rusia.pdf
NC
-->
Comentarii
General Mircea CHELARU: Primiți cu Anonimul! Ia citiți,
“Voi, ăștia care trăiți cu impresia că învingerea Ucrainei va însemna că ne trezim cu rușii la ușă! Am o veste foarte proastă pentru voi! Rușii au fost întotdeauna la ușa noastră! Am trăit cu ei în coaste și vom trăi cu ei în coaste cât timp vom mai exista ca țară!
Voi, ăștia care visați ca Ucraina să câștige războiul și rușii să se retragă cu coada între picioare și să își ceară scuze! Voi ați terminat vreo școală pe bune?! Ați făcut istorie?! Rușii nu s-au retras cu adevărat niciodată, de nicăieri! Când a fost vreodată Rusia judecată, când a plătit Rusia daune cuiva?! Când vreodată Rusia a fost
pusă în genunchi?! Când?!
Nu și-au cerut scuze niciodată pentru ce au facut! Dimpotrivă, au primit și despăgubiri pentru nenorocirile pe care le-au lăsat în urmă pe unde au fost! Pe ruși nu îi injuri, nu îi calci în picioare și după aia beți împreună, vă pupați la primărie, dansați, vă faceți frați de cruce și rămâneți prieteni pe vecie! Cu rușii trebuie să fii atent. Să păstrezi relații de bună vecinătate.
Nu spune nimeni să îi pupăm în fund. Ci că trebuie să avem o politică deșteaptă și relații diplomatice cordiale! Să arătăm că îi respectăm și că merităm să fim respectați. Relații cordiale, mă, istericilor! Că războiul se termină, dar Rusia rămâne lângă noi! Ce, nu v-a mai vândut Vestul rușilor?! Pactul Ribbentrop-Molotov vă spune ceva?!
Expresia "sferă de influență" nu vă pare cunoscută, tolomacilor?! Credeți că s-ar da înapoi să ne facă cadou rușilor acum dacă ar avea vreun avantaj promis și garantat de Kremlin din asta?! Rusia nu a jucat bambilici niciodată în istorie! Asta am făcut-o noi! Noi ne-am furat și ne furăm singuri căciulile!
Pe planeta noastră Rusia este, totuși, o superputere. Și o superputere nucleară, cu resurse naturale pentru care Vestul ar da nu doar o mână și un picior să se înfrupte, ci ar sacrifica țări întregi. Cum face acum cu Ucraina. Visul cu înfrângerea Rusiei este foarte, foarte frumos, dar în prezent este o utopie - ca să nu spun că e pură demagogie politică occidentală, care vă aruncă praf în ochi!
Cât timp Putin trăiește, va fi tătucul lor. Lăsați naibii gogorițele și truismele sforăitoare și priviți realitatea în față: nu există șanse ca Rusia să fie îngenunchiată decât prin declanșarea unui al treilea război mondial și sacrificarea întregii planete pentru un rezultat incert. Pentru că un al treilea razboi mondial va fi un război cu arme neconvenționale, cu arme chimice, biologice, nucleare.
Și cum Putin e dement, cum spuneți chiar voi, nu se va sfii să le folosească. Iar răspunsurile NATO vor fi în oglindă. Chiar și așa, nu e sigur că va exista o Rusie înfrântă! Mai bine vă gândiți foarte bine ce faceți cu politicienii țării asteia și cât îi mai lăsați să își bată joc de noi! Mai bine îi întrebati pe guvernanți, parlamentari și președinte ce poziție ar trebui să aibă România în contextul actual.
Pentru că războiul se va încheia la un moment dat și rușii vor rămâne ca un cui în talpa noastră, că așa au fost mereu. Și să vă gândiți și la care ar trebui să fie poziția noastră în fața unei posibile alianțe a Rusiei cu China. Și amintiți-le tuturor demagogilor și visatorilor ca NATO nu va veni să ne apere pe noi dacă va avea ținte mai importante de apărat! Și va avea!
Între apărarea peninsulei Alaska și a României, ce credeți că va apăra NATO?! Spuneți-le idioților noștri de politicieni că BRIC se poate transforma oricând și într-o alianță militară pe față! Și România va fi așa cum a fost cu adevărat mereu: pe cont propriu! Pentru că indiferent de alianțele semnate, mereu am fost SINGURI!
Nimeni nu ne-a susținut interesele pentru că așa era corect! Totul a avut și are un preț! Un preț extrem de greu pentru națiunea română care acum doarme în papuci și care a lasat și lasă toți hoții, lingăii, corupții, incompetenții, scârnăviile, trădătorii de neam și de țară să o conducă!"
Mircea Chelaru