Jocuri de cuvinte – sarma
Geografie lingvistică
Moto: „Minciuni electorale - În prag de-alegeri ne vor da/ Sarmale, bere, mici, grătar,/ Iar după, ne mai dau ceva,/ De poţi jura că e muştar.” (Nicolae Bunduri – „Adevărul şi minciuna”, 2011)
Din zeci de definiții aflăm că sarmaua e un preparat culinar din carne tocată (amestecată cu orez și cu alte ingrediente) înfășurată în foaie de varză, de viță etc. în forma unor rulouri. [Var.: sarmálă s. f.]. Vine de la cuvântul turcesc sarma (sursa: DEX '09 2009).
Și wikipedia ne transmite că sarmaua (sarmá sau uneori, regional, sármă, plural nearticulat sarmale) este un preparat culinar din carne tocată (de obicei de porc, dar și de vită, oaie, pasăre sau chiar pește), amestecată cu ceva orez și cu niscaiva ingrediente, învelită în foi de varză (proaspătă sau acră, adică murată), de viță sau de ștevie etc., în formă de rulou.
În România se servește de obicei cu mămăligă și smântână. În Bucovina și în Moldova sarmalele sunt uneori numite găluci („găluști”, „găluște”). Originea felului de mâncare e disputată. Cuvântul românesc „sarma” este un împrumut din limba turcă (verbul sarmak), unde are sensul „a înfășura, a înveli”.
Este posibil și intermediarul sârbesc cарма - sarma: „sarma”. Produsul culinar este cunoscut, cu aceeași denumire, în mai multe țări, din apropierea bazinului răsăritean al Mării Mediterane și bazinului Mării Negre, respectiv Turcia, Ungaria, România, Bulgaria, Serbia, Macedonia, Palestina, Iordania, Siria, Liban, Grecia, precum și în Republica Moldova și chiar Ucraina.
Să vedem cum zic alții sarmalei, întâi cu doar o grupă: sarmë în albaneză, sarma în română, turcă și engleză, sãrmã în aromână, сарма̀ – sarmà în bulgară, сарма – sarma în macedoneană, са̀рма – sа̀rma în sârbo-croată, σαρμάς – sarmás în greacă, sàrma în latină, سارما – sarimaan în arabă (din turcescul otoman صرمه - sarma, acesta din صارمق - sarmak, „a rula, a înfășura”: pentru deralii - سارما، يبرق أو ملفوف (أذربيجاني- - kələm dolmas, تركي – sarma, بلغاري، صربي ومقدوني – сармa, هنغاري – varză murată; https://ar.wikipedia.org/wiki/سارما). În alte limbi termenul nu are echivalent găsit de noi, dar mai săpăm. Bulgarii folosesc și зеле – zele (varză). Multe popoare folosesc pentru felul de mâncare sarmale cuvântul varză (de exemplu catalanii – „col”, cehii „zelí”, folosindu-se kysané zelí, adică varză acră, croații „kupus”, danezii „kål” etc.).
Și fiindcă la noi cele mai bune sarmale se fac din varză, mai ales murată, iarna, vom reține și cuvintele străine pentru varză, scriind imediat între paranteze mari unul sau două cuvinte folosite pentru sarmale. Ordonăm cuvintele după alfabet și după originea lor comună sau asemănare. Pot citi doar cei interesați, ceilalți pot sări. Așadar, întâlnim:
aza [aza beteak sau beteak] în bască;
bresych [bresych wedi'i stwffio] în galeză (bresych – varză, moștenit din latinul brassica - varză, acesta din proto-celticele *bresic, *bresych „varză”, dar pot fi și inversate ca moștenire);
cabbage [stuffed cabbage, sarma] în engleză (cabbage - din englezele evului mediu caboche, cabage – „varză”, moștenit din anglo-normandul caboche – „cap”, variantă nordică a francezului caboce, de origine incertă; unii zic că ar veni de la latinul caput – „cap”);
cabáiste [cabáiste líonta] în irlandeză (tot din anglo-normandul caboche – „cap”, vezi mai sus cabbage, din vechiul francez caboce);
càl [càl le stoc] în galica scoțiană (moștenit din vechile engleze cāl, cāul, cāwel, din latinul caulis, acesta din proto-indo-europeanul *keh₂u-l-i; vezi mai jos cognatele - vechiul grec καυλός - kaulós, „tijă”, letonul kauls, irlandezul cál, islandezul kál, germanul Kohl etc.);
cavolo [cavolo ripieno] în italiană (vezi și verza);
Dintr-un dicționar online, cuvinte în italiană pentru varză (vezi AICI)
chou [chou farci] în franceză (din vechiul francez chous, din latinul caulis, acesta akin cu sau derivat din vechiul grec καυλός – kaulós, acestea din proto-indo-Europeanul *keh₂u-l-i);
col [col farcit] în catalană (tit din latineștile caulis, caulem, din vechiul grec καυλός - kaulós, “ tulpina unei plante”);
kål [fyldt kål sau fyldt] în daneză, norvegiană și suedeză (din vechiul danez kaal, acesta din vechiul nordic kál, din vechile engleze cawel, caul, cāl, apoi tot din latinul caulis, din vechiul grec καυλός - kaulós, „tulpină”), din proto-indo-europeanele *kaw(ǝ)l sau *kowos);
kál și hvítkál [fyllt hvítkál] în islandeză (din hvítur, „alb” + kál, „varză”);
kaali [täytetty kaali sau täytetty] în finlandeză (din vechiul suedez kāl, tot din latinul caulis, vezi kål);
koal [stof koals] în frizonă (tot din latinul caulis);
Kohl [Kohlrouladen] în germană (Kohl – din vechiul german kōlo, moștenit tot din latinul caulis);
Varză
kool [gevulde kool] în neerlandeză (din olandezele evului mediu col, cole, din vechile olandeze *kōl, *kōla, tot din latinul caulis);
капуста – kapusta [фаршированная капуста - farshirovannaya kapusta] în rusă (капуста - din vechiul slavic капуста – kapusta, „varză”, posibil o influență sau „contaminare” din forma latină composta sau composita);
капуста – kapusta [голубці – holubtsi] în ucraineamă (idem);
kāposti [pildīti kāposti] în letonă (din rusă);
káposzta [töltöti káposzta „varză umplută”] în maghiară (káposzta – moștenit din slovenă sau slovacă sau din vechea slavă);
kapsas [täidisega kapsas] în estonă (kapsas – din rusescul капу́ста – kapústa, „varză”);
kapusta [nadziewana kapusta] în poloneză (din slavonă);
kapusta [plnená kapusta] în slovacă (din slavonă);
kopūstai [įdaryti kopūstai] în lituaniană (kopūstai - din rusescul капу́ста – kapústa, „varză”);
Butoi cu varză pregătită pentru murat
kələm [doldurulmuş kələm] în azeră (?);
kupus [punjeni kupus, golubtsi] în bosniacă (din vechiul german Kappus – „varză”), comparați cu sârbo-croatele dialectale kapuc, kapus, din venețianul capuzzo și cu vechiul sârbo-croat kupust, acesta din latinul composita, „mixt”);
kupus [punjeni kupus, punjeni] în croată (idem);
купус – kupus [пуњени купус - punjeni kupus] în sârbă;
lahana [sarma, lahana dolması] în turcă (din grecul λάχανο - láchano);
λάχανο – láchano [γεμιστό λάχανο - gemistó láchano] în greacă (λάχανο - din vechiul grec λάχανον - ákhanon, „vegetale, verzicuni”, acesta din λαχαίνω - lakhaínō, „a săpa”);
lakër [i mbushur sau lakër të mbushur] în albaneză (din grecul λάχανο - láchano);
repolho [repolho recheado] în portugheză (repolho – moștenit din spaniolul repollo);
repollo [repollo relleno] în spaniolă (repollo - din re- + latinul pullus, „răsadul unei plante” sau poate din verbul repollar, din latinul repullulō, repullulāre, din re- + pullulō);
repolo [repolo recheo] în galiciană (vezi mai sus);
u carbusgiu [cavulu di peluche] în corsicană (?);
varză [sarma] în română (vezi verza);
verça în portugheză, berza în spaniolă (din vechiul portughez verça, apoi vezi verza);
Cuvintele „varză” și „sarma” în câteva limbi
verdzu în aromână (vezi verza);
verge în friuliană (vezi verza);
verza în italiană și galiciană (din latinul vulgar *virdia – „rădăcină”, din sincopa latinului viridia, neutru plural al lui viridis – „verde”);
zelí [plněné zelí, golubtsi] în cehă (din proto-slavicul *zele);
zelje [zelje] în slovenă (din proto-slavicul *zele);
зеле – zele [пълнено зеле - pŭlneno zele, пълнено - pŭlneno] în bulgară (din proto-slavicul *zele);
зелка – zelka [полнета зелка – polnets zelka] în macedoneană (din proto-slavicul *zele);
կաղամբ – kaghamb [լցոնած կաղամբ - lts’vonats kaghamb] în armeană (կաղամբ – moștenit din vechiul armean կաղամբ - kałamb, acesta din iranianul evului mediu *kalamb, „varză”; de comparat cu persanele کرنب - karamb), کلم - kalam, „varză”; ultimul din vechiul grec κράμβη - krámbē);
კომბოსტო - k’ombost’o [კომბოსტოს ფუნქციონირებს - k’ombost’os punktsionirebs] în gruzină;
קרויט – kroyt [סטאַפט קרויט - staft kroyt] în idiș (קרויט - din vechiul german krūt, acesta din proto-germanicul *krūdą, „plantă”; cognat cu germanul Kraut, „varză”);
کم سم پیچ [کلم پر شده] în persană, כרוב, כרוב ממולא în ebraică;
ملفوف – malfuf [ملفوف محشي - malfuf mahshi sau محشو – mahshu] în arabă;
गोभी – gobhee [भरवां गोभी - bharavaan gobhee] în hindi;
বাঁধাকপি - Bām̐dhākapi [স্টাফ কোবিল - Sṭāpha kōbila, স্টাফ করা - Sṭāpha karā] în bengali;
ਗੋਭੀ – Gōbhī [ਭਰੀ ਗੋਭੀ - Bharī gōbhī] în punjabi.
Пісні гречані голубці з опеньками із квашеної капусти (sarmale de hrișcă cu varză acră)
Sarmalele pentru literați și politicieni
Moto: „Fără sarmale. Antreuri, friptură, băutură și atât. E destul.” (Citat din filmul „Astă seară dansăm în familie”, 1972 - 1h47m52s)
„A luat-o de soţie/ crezând că-i dă ciorbă şi piftie/ sau plăcinte şi sarmale,/ nu stafide cu migdale./ Cuconiţa e artistă,/ doamnă bună de revistă!/” este un aforism de Michelle Rosenberg. Ce-o fi vrut să spună intuim ușor, dar nu ne băgăm, ca să nu zică oarecine că suntem misogini. Dar noi știm că femeia căsătorită, conform Convenției de la Geneva privind comportarea față de prizonieri, e obligată să asigure soțului cel puțin o masă caldă pe zi...
Și cum sarmalele se fac într-o oală bună, la foc ca lumea, nu intuim cum vor acționa noii europarlamentari, precum Rareș, care a ținut să țină un discurs sub Tâmpa în aprilie 2019, dar nu ne-a spus la ce tâmpă s-a referit, că nu cred că e cea de pe la Sibiu, la care se referea în 2017 (vezi AICI). Pe la Bruxelles vor ține noii europarlamentari Rareș, Carmen, Terheș ș.a. de calamburul aforistic al lui Constantin Ardeleanu, cum că „oala minune a globalizării e acoperită cu e-mail”? Vor acuza România? Eu îl votez pe Terheș...
Eu nu prea voi ține seama de aforismul lui Victor Martin din „Ţara lui Travian” („uneori, ceea ce nu facem e mai important decât ceea ce facem; eu, de exemplu, nu ştiu să fac sarmale”), asta deoarece știu teoretic rețeta, adică ingredientele și operațiunile, dar nu m-ar lăsa ardeleanca Viorica, zicând cu glas tare că în bucătărie am două mâini stângi și mai bine să mă duc la scris...
Ce nu știe Viorica, cea care folosește des oala sub presiune doar în bucătărie, e că eu o citii pe Michelle Rosenberg și reținui aforismul „omul cuminte (cu minte) stă departe de a conflictului oală sub presiune, fierbinte”. Știu de la nunțile care se făceau la țară, fie în Muntenia, fie în Transilvania, că cele mai bune sarmale se făceau la foc afară, în oale mari de pământ. Și se mai spărgeau și oalele.
Farfurie cu sarmale și mămăligă
Și scriitorii s-au orientat rapid, precum Dorel Schor, cel care ne comunică scurt că „vremurile s-au schimbat, ciobul râde şi de oală întreagă”, ca Ponta de PSD, pe când eu știam că „râde ciob de oală spartă” sau Rareș de popa PSD. David Boia ne îmbia în 2018 „să mai spargem câte o oală, să aibă şi ciobul de ce să râdă”, dar eu ca muscelean îi recomand „nu îţi băga nasul, unde... îţi fierbe oala”, așa cum m-a instruit Tudor Muşatescu.
Revenind la Michelle Rosenberg, aflu de vechimea gătirii sarmalelor, având certitudinea că „Adam a dat primul şi anume: o coastă. Până i-a făcut Eva plăcinte de dovleac şi sarmale în foi de viţă, cred că nu mai umbla de mult în costumul său personalizat (adică nud) pe aleile parfumate din paradis.”
Luați, luați, că mai avem!
Nu știm dacă Eva asta avea oale, că trebuia să le inventeze cineva, dacă avea oale cu o toartă sau cu două toarte, dacă raționa, așa cum știe Michel de Montaigne, scriitor francez al Renașterii, care a evoluat și compară, de unde până unde, deja rațiunea cu oala („raţiunea e o oală cu două toarte, pe care o poţi apuca şi din stânga şi din dreapta”). S-o fi referit la PSD și PNL?
Nedespărțindu-ne de Eve ne amintim preferințele noastre indicate clar de Dumitru Grigoraş prin 2007 („Nu de vin, fripturi, sarmale/ Este ispitit acum/ Ci de una, ştii matale,/ Învelită cu... parfum.”). Nu prea înțeleg unde greșim. Că noi suntem normali! Ar trebui să procedăm cum ne cam îndeamnă unii de prin vestul Europei sau cea de pe la USR care se pronunță împotriva familiei și pentru viața „în grup”?
Asta dacă ne lasă și guvernanții, care au cam uitat stabilirea „coșului zilnic”, de care ne amintea mai demult Ion Romanescu, în Viaţa Buzăului, prin 2005 („Pentru coş, când n-ai parale,/ Renunţi la carnea de vită,/ La friptură sau sarmale/ Şi găteşti... varză călită!”). Eu nu pot uita gustul verzei călite din copilăria musceleană, lângă care iarna asorta mama ceva untură cu jumări și carne din garniță... Și după masă fuga iar la sanie (târlie pe la noi).
Să nu ziceți că nu merge un vin după sarmale!
Înainte de varza asta călită tata bea o ceașcă de țuică, deși nu a ghicit ce avea să scrie, chiar după ce el s-a dus în lut, poeta olteancă Rodica Nicoleta Ion în „La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame”, prietenă cu prazul (De-ale prazului: „Cu toţii ştim că prazu-i bun/ În scopuri imorale,/ Precum cafeaua cu tutun/ Şi ţuica cu sarmale.). La ce scopuri imorale s-o fi referit poeta nu știm. Rețin doar că prin iulie 2018 se zvonea că vrea să își vândă cărțile ca să își cumpere un aparat auditiv (vezi AICI). O fi de la praz?
Îmi amintesc versurile unui cântec popular „Paștele-o să vină/ C-a trecut Crăciunul/ Și-uite cum ne ducem/ Unul câte unul” (vezi AICI). Dar „să trăiți bine!”, așa cum ne ura marinarul Petrov, nu cum ne amintea Alexandru Truţă de Crăciunul pensionarului („Caltaboşi, salată, carne grasă,/ Sarmale, cârnaţi şi piftie,/ Toate vor fi pe masă/ Desenate pe hârtie.”). E ceva diferit de ce ne spune George Ceauşu în postul mare („Ca să nu miros a urdă,/ Carne friptă sau sarmale/ Bag la meniu trufandale.../ Câte-o frunză de leurdă.”). Că fac unii reclamă acestei leurde.... de care am scris și noi la falnicul usturoi.
Indiferent de ce ne-a urat marinarul, Cornel Bălică, un oficiant de statistică constată că „pe” medie trăim bine („Eu varză mănânc, murată,/ Dânsul carne măcinată,/ După calculele tale,/ Amândoi mâncăm sarmale!”). Interesantă devine și statistica asta, în orice regim, politic sau alimentar, asta deoarece pe medie, ținem fiecare câteva zile de post.
Revenim la strămoșul, zice-se unic, Adam, după ce Valentin Ursu ne întindea prin 2007 o capcană biblică („A văzut Adam femeia/ Printre multe vegetale.../ Se schimba povestea ceea,/ De-ar fi fost în pom sarmale!”). Problema se cam complică deoarece nu face nicio aluzie la martorul șarpe.
Adam și Eva (Albrecht Dürer, de pe web)
De la capcana biblică a lui Valentin Ursu se trece ușor la tentaţiile lui Alexandru Hanganu cel sincer cu sine și cu noi („Oricât de rău m-ar nuanţa,/ Sunt sclav plăcerilor carnale,/ De-aceea nu pot renunţa/ La drob, friptură şi sarmale...”). Înțeleagă fiecare ce-și dorește!
Iar de la capcana biblică și tentații vă puteți remedia cultural cu sprijinul dezinteresat al lui Eugen Ilişiu („Cârnaţi, sarmale, piftiuţă,/ Ţi-e rău cu greaţă și sughiţ.../ Ascultă o manea cu Guţă,/ Şi-n cinci minute-o... să vomiţ'...”). Cum când? Acum câtva timp, în prag de alegeri europarlamentare, la care erați îndemnați pas cu pas prin EU.ro prin șmecheria referendum de către președinte, care încep cu euro, că în euro vor lua ei stipendiile mult prea grase. Și vrea să repete referendumul la viitoarele alegeri.
Așa că de la remediul cultural, Nicolae Bunduri ne trece în 2011, în „Adevărul şi minciuna”, la minciuni electorale („În prag de-alegeri ne vor da/ Sarmale, bere, mici, grătar,/ Iar după, ne mai dau ceva,/ De poţi jura că e muştar.”). Nu prea mai dau ăștia nici așa ceva. Dacă era Vanghelie primar, fugeam în parcul Izvor de lângă parlament... Păi să nu-ți sară muștarul?
De fotbal nu zicem nimic, că noi ne limităm la scorul de 0-0 făcut de FCSB cu CFR Cluj-Napoca, în 14.04.2019. Ce-or fi mâncat miticii și clujenii, nu știm, așa cum știa Paul Constantin în 2008, când urma meciul cu Italia („De vremurile vor fi normale,/ Le-om pune-n aţe trei baloane,/ C-ai noştri au mâncat sarmale,/ Iar ei sărmanii macaroane.”). Vise! Nu prea le-am băgat în ațe obiectul (ne)muncii!
Nici de bucătarii ăia numiți modern șefi (la cuțite) nu ne luăm și nici de ingredientele din sarmale, așa cum s-a luat prin 2011 Constantin Enescu, tot amic de facebook, cu hexagrama sa gastronomică („Într-o oală cu sarmale/ Un piper a fost şocat.../ Dorea urgent <osanale>/ Pentru <gustul> ce l-a dat.../ Sarmaua fiind decor,/ Cerea... <drept de autor>...”). Cu ritmul trebuie să mai exerseze...
Și de la moda gastronomică putem trece ușor, cu ajutorul lui Nicolae Dărăbanţ, la moda feminină, ajungând tot la Eva („Pe timpuri <imemoriale>/ Femeia nu purta rochiţă,/ Se-acoperea cu foi de viţă,/ Din care azi se fac sarmale.”; din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi, 2005).
Cu cele scrise mai sus mă poate acuza de bârfă doar Gheorghe Buleteanu, care în 1979, în Orizont, se declara împotriva noastră, a criticilor bârfitori („Fiindcă să bârfeşti îţi place/ C-aşa-i felul dumitale/ Gura care nu-ţi mai tace/ O s-o umplem cu sarmale.”). Așa pedeapsă mai zic și eu! Cu o palincă înainte, cu o mămăliguță lângă și cu o Busuioacă de Bohotin după..., grea pedeapsă ar fi!
Nică Janet vede sarmalele doar în caricaturi, rugându-l pe Dumnezeu să nu îl facă mare poet ajuns în manuale („Doamne, Doamne, milă fă-ţi!/ Dac-ajung în manuale,/ Toţi copiii-mi fac mustăţi/ Şi, în loc de ochi, sarmale!”). De parcă autorii de manuale ar milita pentru introducerea în manuale a poeților români! „Canci!” ar zice Mădălin Voicu....
Noroc chior de sarmale are și Valentin David, de la soția personală („Nevasta mea îmi dă la gioale,/ Mi-e viaţa plină de nevoi,/ Dar am noroc că-mi dă sarmale.../ Doar în trifoi cu patru foi!”). Mare noroc pe `mnealui!
Cu sarmalele n-a prea avut noroc în alegerile din 2012 de pe la Huși și recalcitrantul PDL-ist Cristian Boureanu, cel pe care l-a părăsit Valentina Pelinel în favoarea lui Borcea, după cum îl dă de gol sau îl dă în gât George Budoi în „Politică şi politicieni, Alegeri, alegători şi aleşi” („Moldovenii sunt <ingraţi>:/ Postul de la deputaţi,/ Nu l-ai luat, vedem, matale,/ În zadar le-ai dat sarmale!...”). Avea să se răzbune Boureanu pe polițiștii care l-au oprit când era la volan cu alcoolemia cam săltată...
Poftă bună!
Nu putem să nu amintim de Păstorel (pseudonimul lui Alexandru Osvald Teodoreanu, 1894- 1964), avocat și scriitor și iubitor de vinuri, membru de seamă al boemei ieșene și bucureștene, rămas în literatura română mai ales prin epigramele sale, dar care închină, ca bun gastronom, o odă sarmalei, pe care o reproducem și noi.
Odă sarmalei
Al. O. Teodoreanu
Cum s-ar defini sarmaua?
Vis înaripat al verzei ce-l avu cât a durat
Somnul lung metamorfozic în butoiul de murat...
Potpuriu de porc și vacă, simfonia tocăturii,
Imn de lăudă mâncării, înălțat în cerul gurii.
O cochetă care-și scaldă trupu-n sos și în smântână
Și se înfășoară-n varză ca în valuri de cadână.
O abilă diplomată ce-a-ncheiat o strânsă ligă
C-o bărdacă de vin roșu și-un ceaun de mămăligă.
Oponentă din principiu și un strașnic adversar
Pentru tot ce e dietă sau regim alimentar.
Un buchet de mirodenii, o frivolă parfumată
Ce te-mbie cu mirosuri de slănină afumată.
Locatara principală ține-n spațiu tolerate
Perle de piper picante, boabe de orez umflate.
O prozaică'nnăscută, cum s-o prinzi în prozodie
Că de când e lumea, porcul n-a citit o poezie.
Un aducător de sete, de bei vinul cu ocaua.
Iată-n câteva cuvinte cum s-ar defini... sarmaua!!!
Câteva de-ale gurii, românești, puteți vedea AICI! Dacă vreți să vedeți cum se fac sarmalele cu varză murată urmăriți AICI. Ca să apreciați niște sarmale țărănești in foi de varză murată, rețeta bunicii prezentatoarei, urmăriți AICI. Și e bine să mâncați sarmalele cu mămăliguță, calde, iar dacă vreți să ascultați „Sarmalele Reci”, o face fiecare după urechea sa (urmăriți AICI – „Țara te vrea prost”). Iar dacă nu vă pricepeți să faceți sarmale, le puteți încerca pe cele de la Hanu lui Manuc, Caru cu Bere, Hanu Berarilor, Zexe, Casa Jienilor sau Vatra (vezi AICI). Să nu ziceți că nu v-am făcut poftă! Așadar, „Poftă bună!”
Să fiți iubiți!
C.N.
1) „Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți." Jean Paul Richte;
2) „Dacă-ți ștergi amintirile, e lege: praful se alege!...” Ananie Gagniuc
http://webdidacticanova.blogspot.ro/
-->
Comentarii
Mulțumesc! Îmbrățișări!
E prea matinal, bădie,
Pentru sarme și răchie,
Însă te îmbrățișez, cu drag,
Că mi-ai pus zâmbetu-n prag.