Jocuri de cuvinte - veveriță
Geografie lingvistică
Veveriță
Moto: „Lui nu-i place Mioriţa/ Ştie oi cu mult mai breze,/ Ce-i arată veveriţa/ Şi cu el vor să voteze!” (ORBAN ŞI PROGRAMA ŞCOLARĂ de Valentin Ursu)
Copil crescut la 700 m de pădure, despre care am scris (https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/12/jocuri-de-cuvinte-padure.html) de mic am știut de veverițe, care alergau prin arbori în comuna mea, Stâlpeni, dar nu se apropiau de om. Însă în anul 1972, după practica de astronomie făcută pe vârful Giumalău, în drum spre București, din Dorna Arini am purces în parcul din Vatra Dornei, unde veverițele obraznice s-au apropiat mai mult de noi când ciocneam alunele cumpărate la chioșcurile din parc. Veverițe scrisei?
Pe „ulița gâștei”, acum strada Primăriei, unde am învățat practic, cu toate simțurile, ce sunt alunul și veverița
Este vorba de mamiferul ăla rozător arboricol, de talie mică, cu blană roșcată sau neagră pe spate și albă pe piept, cu coada lungă și stufoasă (Sciurus vulgaris). Românii zic veveriță și ca epitet dat unei fete zglobii, fără astâmpăr, dar și altei părți secrete a ei!
DEX '09 (2009) prezintă sec etimologia: „din sl. vĕverica”. Mergând noi pe fir, l-am moștenit din proto-slavicul *věverica, acesta moștenit din proto-indo-europeanul *wer-, „veveriță”, aromânii zicându-i viviritsã.
Mihai Vinereanu scrie despre veveriță: «veveriță (ar. virviriță, mgl. ververiță) – mamifer din ordinul rozătoarelor de talie mică cu blana roșcată sau neagră pe spate și albă pe piept, cu coadă lungă și stufoasă (Sciurus vulgaris).
V.sl. veverica „veveriță” (Cihac, II, 454; Ciorănescu, 9229); cf. bg. ververica, sb. vjeverica, slov. veverica, rus. veverica. Forma apare doar în cuvinte slave de sud și în rusă care este probabil un împrumut din slava veche bisericească.
În sprijinul acestei idei, vine și forma rusă belka „veveriță”, formă mult mai uzuală în limba rusă decât veverica. Pe de altă parte, această formă apare în multe alte limbi IE. PIE *ŭer-ŭer- „veveriță” (IEW, 1166); cf. ngr. βερβειίτσα care provine probabil din ar. virviriță, lituan. veveris „veveriță”, let. vavere, vaveris „veveriță”, v.prus. weware „veveriță”, n.pers. varvarah „veveriță”, cymr. gwiwer, bret. Gwiber „veveriță”.
Veveriță
După IEW, formele celtice ar proveni din lat. viverra. Lingvistul german greșește în acest caz, deoarece radicalul are o largă răspândire în limbile indo-europene. Astfel formele baltice, precum și cea neopersană nu se pot explica prin împrumuturi. Din fondul pre-latin.» [Mihai Vinereanu, Etymological Dictionary of the Romanian Language, Dicționar etimologic al limbii române, Journal of Romanian Linguistics and Culture, nr. 25/2020].
În alte limbi veveriței i se spune:
֎ ācweorna m în engleză veche;
֎ aṇil - அணில் în tamilă;
֎ ardilla f în spaniolă (diminutiv al lui arda, „învechit sau edialectal, veveriță”, variantă a lui harda, „veveriță, învechit”, de origine necunoscută, poate un împrumut din substratul iberic; vezi „harda”, în Diccionario de la lengua españo[Dicționar al limbii spaniole], versiunea online 23.7, Academia Regală Spaniolă[Real Academia Española], 2023, noiebrie 28);
֎ atŭjalman - атъялман în cumükă;
֎ bajing în indoneziană, jawaneză și malaieziană;
Bilka – білка
֎ belka - белка f în rusă, belka f în turcmenă, bilka – білка f în ucraineană (din rusescul бѣла, бѣла вѣверица, „veveriță albă”, după un letopiseț din anul 859 [Лаврентьевск. и Ипатьевск. летоп. Под 859 г.]);
֎ bu-shígwane în svazi;
֎ cikroḍa़ḥ - चिक्रोड़ः în sanscrită;
֎ ciq̇vi – ციყვი, ciq̇visebrni - ციყვისებრნი în gruzină;
֎ dabagaale, tukulush în somaleză;
֎ daramjwi - 다람쥐 în coreeană;
֎ écureuil m în franceză (din medievalele franceze escureul, escuirel, escurel, din vechiul francez escurel, din latinescul tarziu *scūriolus, diminutiv al lui *scūrius, varianta latină clasică a lui sciūrus, din grecescul antic skíouros - σκίουρος), eekhoorn m și eekhoren m în neerlandeză, egern în daneză, Eichhörnchen în germană (din Eichhorn + -chen, diminutiv al lui Eichhorn, etimologie populară bazată pe Eiche și Horn, dar de fapt din medievalul germanic eichurne, din vechiul germanic eihhorno, din proto-vest-germanicul *aikwernō, posibil legat de vechiul englez ācol, „speriat”), eihhorn în germană veche, ekhoring, eekhorinkie în afrikaans, Ekkern m, Eker m în germană de nord, ekorn în norvegiană, ekorre în suedeză, ikorn în norvegiană nynorsk, íkorni m în feroeză și în islandeză;
֎ esquilo m în portugheză (din latinescul vulgar *scuriolus, diminutiv al lui scurius, variantă a latinescului sciurus), esquilu în asturiană, esquío în galiciană, esquirgüelo m în aragoneză, esquirol m în catalană, esquiròl m în occitană, esquiròl și esquiròu în provensală;
֎ feòrag f în galică scoțiană, fiorag în manx (din vechiul irlandez íaru, din proto-celticul *wiweros, din proto-indo-europeanul *h₂i-h₂uer, reduplicare a lui *h₂u(e)r, comparați cu gwiñver în bretonă, gwiwer în galeză și iora în irlandeză);
֎ garaguş în turcmenă;
֎ gilahrī - گلہری în urdu, gilahrī - गिलहरी în hindusă;
֎ grà rôk - กระรอก în thai;
֎ gwiñver în bretonă, gwiwer f velșă și m în corni (din proto-britonicul *gwɨwer, din proto-celticul *wiweros, din proto-indo-europeanul *wer-, „veveriță”);
֎ họ sóc, sóc în vietnameză;
֎ huīshǔ - 松鼠, 灰鼠, lìshǔ - 栗鼠 în chineză;
֎ iikhoarntsje, iikhoarn în frizonă de vest;
֎ iora m în irlandeză;
֎ iscojàttulu în sardă;
֎ jaar ji în volof;
֎ ka chǭn – ກະຈ້ອນ, ka hǭk - ກະຮອກ în laoțiană;
֎ katagorri în bască;
֎ katerica - катерица f în bulgară (la o analiză de suprafață, din katérja - кате́ря, „a urca”, + -ica - -ица, probabil de origine proto-slavă periferică sau împrumutat din tracă, înrudit cu albanezul ketër, „veveriță”);
֎ Katteker (din sau identic cu germanicul popular Katteker, „veveriță”, comparați și cu germanicele populare Eckelkater, Eckelkatt, germanicul Eichkater, dialectalul în engleză cat-swirrel) în germană veche și în germană de nord, Kaweechelchen în luxemburgheză;
֎ kaz-koad în bretonă;
֎ kɑmprok - កំប្រុក în kmeră;
֎ kerketua - কেৰ্কেটুৱা în asameză;
֎ ketër în albaneză (din proto-albanezul *kōk-ter, din proto-indo-europeanul *(s)kok-, „săritură, dans”, comparați cu bulgărescul katerica - катерица, „veveriță”, sârbo-croatul skakati, „a sări”, lituanianul kuokìnė, „dans; adunare”);
֎ khiskholī - ખિસકોલી în gudjarati;
֎ kindi în swaheli;
֎ kinezumi - 木鼠 (きねずみ) în japoneză;
֎ koati în guarani;
֎ lēnā - ලේනා în singaleză;
֎ madra crainn în irlandeză;
֎ mókus în maghiară (dintr-o rădăcină altfel neatestată + -us, sufix diminutival; szleng férfi, argou, pentru „bărbat”);
֎ mōtohtli în aztecă;
֎ oarri în sami de nord;
֎ olmaxon în uzbecă;
֎ orav în estonă, orava în finlandeză (din proto-finnicul *oraba, „veveriță”);
֎ pakša - пакша în ciuvașă (vezi „пакша”, în Электронлă сăмахсар,lucrare generală în rusă și în ciuvașă, 1996 );
֎ pilûr în kurdă;
֎ risu - 栗鼠 (りす), リス în japoneză;
֎ roddan biljagh în manx;
֎ salali - ᏌᎳᎵ în cheroki;
֎ sanjâb - سنجاب în persană;
֎ schirat în valenciană, schirrittu, schirrimatta în sardă, sciuro în esperanto și în interlingua, sciurus m în latină, scoiattolo m în italiană, scoiattulu în siciliană, scurriolu în corsicană, sghirat m, sghirate f în friuliană;
֎ serelepe în portugheză;
֎ sihorîk în kurdă;
֎ sikuilolo în tongai;
֎ sincab în azeră, sincap în turcă (din turcicul otoman sincab - سنجاب, din persanul sanjâb – سنجاب. a înlocuit cuvântul nativ teyin, încă folosit în dialecte), sinjāb - سِنْجَاب în arabă (din persanul sanjâb – سنجاب);
֎ sîmore - سیمۆره în kurdă;
֎ skíouros - σκίουρος în greacă și în greacă antică (explicat în mod tradițional ca un compus bahuvrihi din skiá - σκιά, „umbră”, + ourá - οὐρά, „coadă”, adică „cel care generează umbră cu coada sa”, dar aceasta ar putea fi o etimologie populară și ar putea fi de fapt pre-greacă, dacă -ouros - -ουρος () este mai degrabă un sufix decât un cuvânt independent);
֎ skojjatlu m în malteză;
֎ skurelo în ido, skwiril în malteză, squirele în novială, squirrel în engleză (din medievalele engleze squirel, squyrelle, din anglo-normandul esquirel și vechiul franțuzesc escurel, din care a derivat franțuzescul écureuil, din vulgarul latin *scūriolus, diminutiv al lui *scūrius, variantă a latinescului sciūrus, din grecescul antic skíouros – σκίουρος, „coadă-umbră”, din skiá σκιά, „umbră”, + ourá - οὐρά, „coadă”);
Cuvântul „veveriță” în câteva limbi
Squirrel
֎ skyuṙ - սկյուռ în armeană (împrumut savant modern din grecescul antic skíouros - σκίουρος);
֎ sna'í - סנאי în ebraică;
֎ spirou în valonă;
֎ stgilat m în romanșă;
֎ teyen - тейен în bașchiră, tiin - тиин în hakasă și în shor, tïin - тиін în cazahă, tiiŋ - тииҥ în iakută, tiyen - тиен în tătară, tiyin - تىيىن în uigură, tıyın çıçkan - тыйын чычкан în kârgâză (din proto-turcicul *tegiŋ, „veveriță”);
֎ tseekʼi nástánii în navajo;
֎ tupai în malaieziană;
֎ uḍuta - ఉడుత în telugu;
֎ ur - ур în erza mari și komi de vest (din proto-mari-ul *ur, din proto-uralicul *ora, „veveriță”);
֎ urtxintxa în bască;
֎ varvare - وروره în persană, vāvere f și vaveris în letonă, vavjórka - вавёрка f în bielorusă, ververica - верверица f în bulgară și în macedoneană, ververiitsa - βερβειίτσα în greacă (probabil din virviriță în aromână), ververiță în megleno-română, veverica - веверица f în rusă (arhaic), sârbă și sârbo-croată, veverica f în slovenă și în vechea slavonă, veverička f în slovacă, veveris în lituaniană, veveriță f în română, veverka f cehă, veverke - וועוורקע, vevrik - וועווריק idiș, viaveritsa în țigănească, virviriță, viviritsã în aromână, vjeverica - вје̏верица în sârbo-croată, vjeverica f în croată, voverė în lituaniană, weware în în vechea prusacă, wiewiórka f în poloneză, wjewjerčka f în sorabă de sus;
֎ waywashi în quechua.
continuare la:
https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-veverita-2
Fișierul în format pdf: Jocuri de cuvinte - veveriță.pdf
CN
-->
Comentarii