Jocuri de cuvinte, vinul - podgoriile României, Moldova (4)
(postarea precedentă)
Moto: „Ușa mare de la cramă/ Este scoasă din țîțîni,/ Că-i în toi cules de poamă/ De vreo două săptămîni.” D. BOTEZ, F. S.
Podgoriile României, Moldova
Iată că deja am început să simțim parfumul strugurilor la început de toamnă al viilor din România. Podgoriile și cramele se răsfaţă sub soare, răsfirate pe dealuri, pregătindu-se să dea naştere unei licori pe care „am prea definit-o”, destinate, de peste două milenii, atât trupului, cât şi sufletului, cântată cel mai bine de Păstorel.
Strugurii – bucuria toamnei
Dar cred că nu am explicat, din uitare, cuvintele podgorie și cramă și nu putem trece mai departe. Podgorie, conform dicționarelor, ar fi: „s. f. 1. Zonă, de obicei deluroasă, cultivată cu plantații masive de viță-de-vie (care asigură producerea unui anumit tip de vin); regiune viticolă. 2. (Înv.) Regiune de la poalele unui munte sau ale unui deal. [Acc. și: podgoríe] – Din sl.podugorije. sursa: DEX '09 (2009)”. Wikționarul nu conține cuvântul! Doar rușii și polonezii păstrează azi din vechea slavă podugorije, prin под горами (pod gorami) în rusă și pod górami în poloneză (sub munți), sârbii nu, deoarece au испод планине (ispod planine) în sârbă. Dar sensul este altul, de „submontan”.
Dar să vedem cum zic alții podgoriei: albanezii îi zic vresht (varianta tosc a lui Gheg vnesht, de la proto-albanezul *waines-ta, de la *waina> vin / vena „viță-ramură, vin"), bosniacii slovenii și croații vinograd, catalanii vinya, corsicanii vigna, danezii vingård, englezii vineyard (vine + yard, din engleza evului mediu, circa 1300, urmând vechiului cuvânt din engleza veche wīnġeard – „grădina cu vie”, din vine, provenit din vechiul cuvânt francez vigne – „vin, viță de vie”, din latinul vīnea, care înlocuiește vechiul cuvânt englez nativ wīn – „vin”; târziul wīnġeard poate fi comparat cu germanul Weingarten, provenit din Wingert), francezii vignoble, galicienii viñedo, germanii Weinberg (din grermana evului mediu wīnberc, din Wein - „vin”) + Berg „munte, deal”), grecii αμπελώνας (ampelónas), olandezii wijngaard, polonezii winnica, portughezii vinhedo, spaniolii viñedo, sârbii și rușii виноград (vinograd), slovacii vinice, suedezii vingård, turcii bağ, ucrainenii виноградник, maghiarii szőlőskert, macedonenii лозје (lozje), bulgarii лозе (loze). Dar și sârbii și rușii au лоза́ (loza), din proto-slavicul *lozà, din proto-indo-europeanul *loǵʰ-eh₂, pentru viță de vie!
Și cum naiba doar la noi a rămas „podgorie” de la slavi, iar slavii folosesc acum vinograd (sârbo-croații vìnogrād m, în cirilic вѝногра̄д, cu ortografia tonală vinọ́grad; în rusă виноград - vinograd, moștenit din vechiul bisericesc slavonic виноградъ, vinogradŭ, împrumutat din germană, unde există Wingert, cum arătarăm mai sus).
Acum putem trece de la podgorie la cramă, acest cuvânt fiind explicat ca: „ f. O clădire de la vie, de obicei cu o singură încăpere, în care se fac operațiile de preparare a vinului, se păstrează uneltele vierului și se depozitează produsele viei. Va fi o toamnă grasă... Și butii pîntecoase s-or grămădi la cramă, Și cîntece voioase vor crește din norod. DEȘLIU, G. 49. Ușa mare de la cramă Este scoasă din țîțîni, Că-i în toi cules de poamă De vreo două săptămîni. D. BOTEZ, F. S. 90. Mă răped în cramă s-aduc și un cofăiel de vin. CREANGĂ, P. 10. D-aș mai trăi pîn’ la toamnă... Să mă plimb din cramă-n cramă... Să beau must de poamă coarnă. TEODORESCU, P. P. 332. Cf. scr. krama. surse: DEX '98 (1998), DLRLC (1955-1957). Că de Ioana Radu nu mai amintim, „Leliță, Ioană”, nici de Maria Tănase, nici de unul Stelian Petcu, cel care se declară „etno”!?”.
Și alții îi zic cramei în multe feluri: albanezii bodrum vere, armenii գինու մառան (ginu marran), azerbaijenii şərab anbarı, ucrainenii винний льох (vynnyy lʹokh), bascii upategi, belorușii вінны склеп (vinny skliep), cehii vinný sklep, slovacii vínna pivnica, slovenii vinska klet, croații vinski podrum, sârbii вински подрум (), bulgarii винарска изба (vinarska izba), rușii винный погреб (vinnyy pogreb), macedonenii винарска визба (vinarska vizba), polonezii piwnica na wino, danezii vinkælder, corsicanii cantina vini, englezii wine cellar, finlandezii viinikellari, germanii Weinkeller, olandezii wijnkelder, francezii cave à vin, cazahii шарап жертөле (şarap jertöle), turcii şarap mahzeni, ungurii borospince, așadar două cuvinte sau un cuvânt compus din două cuvinte, un cuvânt folosind doar noi, cramă, catalanii celler, grecii κάβα (káva), gruzinii მარანი (marani), vechii romani vinariam, portughezii adega, spaniolii bodega. Păi să nu te miri? Adică slavii au avut cramă? Nu e geto-dac?
Că wikționarul zice că sârbo-croații ar avea krama (кра́ма), dar care înseamnă „gunoi, vechituri (lucruri vechi, uzate sau folosite)”! Păi ce facem, dragii noștri lingviști? Protestați în piață și lăsați etimologia? Croații au cuvântul în portalul lor (“крама” in Hrvatski jezični portal: Definicija: reg. stare, iznošene, rabljene stvari [stara krama, pleon.]; kramarija, adică „Portalul limbii croate: Definiție: lucru vechi, folosit, vechitură [vechiul krama, pleon.]; kramarija”).
A, am uitat! Trebuie să învățăm și să folosim un nou cuvânt, „oenolog”! Ce să facem, ne conformăm și aflăm din dicționare: „OENOLÓG s.m. și f. v. enolog. sursa: DN (1986)”; „ENOLÓG, enologi, s. m. Specialist în enologie. [Var.: oenológ s. m.] – Din fr. oenologue. sursa: DEX '09 (2009)”; „ENOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu vinificația și cu studiul produselor derivate ale viei și ale vinului. [Var.: oenologíe s. f.] – Din fr. oenologie. sursa: DEX '09 (2009)”.
Iar din wikționar aflăm că: provine din oeno- + -logy. Cuvântul oeno-provine din vechiul cuvânt grec οἶνος (oînos, „vin”), iar cuvântul -logy provine din vechiul cuvânt grec -λογία (-logía). În greacă, sufixul este -ία (-ía) abstras din vechiul cuvânt grec λόγος (lógos, „explicație, narațiune”), el însuși substantiv provenit din verbul λέγω (légō, „spun, vorbesc, povestesc”).
Și, de-ai naibii, traducem și oenolog în diferite limbi: bascii îi zic enologoa, olandezii oenoloog, catalanii enòleg, corsicanii enulogu, bosniacii, cehii, slovenii și croații enolog, bulgarii, sârbii și rușii енолог (enolog), slovacii enológ, danezii ønolog, englezii, albanezii, azerbaidjenii, armenii, polonezii, indienii, mongolii, norvegienii și gruzinii oenologist, macedonenii енолог (enolog), finlandezii enologin, francezii œnologue, germanii Önologe, portughezii și spaniolii enólogo, estonienii önoloogi, turcii Önolog, grecii οινολόγος (oinológos), japonezii エノロジスト (Enorojisuto); se încăpățânează doar letonii cu vīndaris, lituanienii cu vynininkystės, maghiarii cu borász („as în vin”), ucrainenii cu ферментології (fermentolohiyi). Uf! Greu!
Dar noi să intrăm în podgorii și în crame, nu doar să vorbim despre ele! Spunem dintru început că țara noastră, a președinților Iliescu, Constantinescu, Băsescu și Johannis are aproximativ 190.000 de hectare de culturi de viţă de vie, deşi acum 30 de ani, sub președintele hulit Ceaușescu, suprafaţa viticolă înregistra aproape 300.000 de hectare. Avantaj socialismul, capitalismul fiind doar de operetă! Așteptăm lozinca „Cuie PSD”, adoptată și de președinte!
România are mai multe regiuni viticole, în Moldova, Muntenia, Transilvania, Dobrogea, Banat, dar şi 39 de podgorii, dintre care cele mai cunoscute sunt cele de pe Târnave, de la Cotnari, Huşi, Panciu, Odobeşti, Dealu Mare, Murfatlar, Recaş.
Începem cu Moldova măritului Ștefan cel Mare, bun degustător de vinuri, cu nordul Moldovei. Vinurile de soi, de obicei se împletesc cu legenda şi frumuseţea locurilor pe dealurile de aici, unde vinul de calitate a curs din belşug în boloboace şi a alimentat curţile domneşti de la Fălticeni, Botoşani, Iaşi sau Suceava.
Crame și vii în România
Ca o prelungire a viilor domneşti de la Cotnari, într-un cot de deal, ascuns privirilor dar nu şi cunoscătorilor de soiuri bune, se întinde mitica podgorie a Rădenilor. Învelită în aura vremurilor trecute, localnicii povestesc că au auzit de la moşi strămoşi că vinul alb al Rădenilor se face tocmai din vremea lui Burebista.
Chiar la intrarea în judeţul Botoşani, pe şoseaua ce vine din fostul târg al Iaşilor prin Târgu Frumos şi Hârlău, se află localtiatea Frumuşica. Întemeiată din secolul al XV-lea, nașterea satului şi a localităţilor din jur se leagă de o legendă şi de numele marelui voievod moldovean Ştefan cel Mare. Legenda spune că venea Ştefan la mănăstirea Popăuţi, că el o ridicat-o la Botoşani. Şi s-a oprit aici la un han care era în calea negustorilor și a cunoscut o fată, o hangiţă, că măritului Ștefan îi plăceau fetele, ca oricărui român cinstit (cu vin roșu)! Şi a întrebat-o cum o cheamă. Ea nu s-a lăsat şi nu a vrut să-i spună. Ştefan a plecat, dar a spus zonei Frumuşica, după fata de la han! Că doar era moldoveancă.... Și vinul de Rădeni, în principal Fetească Albă şi Grasă de Cotnari, din viile care se întind pe o suprafaţă de 47 de hectare, este căutat de cunoscători. Și să nu vă mirați, viile aparțin Cooperativei Agricole de Fructe şi Legume-Frumuşica!
Localitatea Frumușica, vestită pentru vinul său (maplandia.com)
Localizată în județele Iași și Botoșani, Podgoria Cotnari este situată pe Coasta Cotnari-Hârlău, un important segment din marea „Coastă Moldavă" care face tranziția între Podișul Sucevei de la vest și Câmpia Moldovei de la est. Cotnari este unul dintre cele mai influente branduri româneşti la ora actuală, iar succesul financiar este asigurat de soiurile de vinuri păstrate şi produse lângă Iaşi vreme de sute de ani. Vinul produs în arealul Cotnari este pomenit din cele mai vechi timpuri şi se crede că podgorii ar fi existat în această zonă încă din vremea celebrei culturi Cucuteni, cu mii de ani în urmă.
Prima atestare clară a vinului de Cotnari se regăseşte într-un document intern moldovenesc din 5 octombrie 1448, în care se pomeneşte despre prezenţa cernoziomului levigat, un pământ care se preta în special la cultura viţei de vie.
Cotnari (maplandia.com)
Dimitrie Cantemir, în „Descriptio Moldaviae", descria admirabil vinul de la Cotnari: „Cel mai nobil vin se face la Cotnari, care este un târg din ţinutul Hârlăului. Străinilor le este necunoscut, căci, fiind transportat fără grija cuvenită, fie pe mare, fie pe uscat, el îşi pierde puterea, dar eu aş îndrăzni să afirm că este cel mai de soi şi mai nobil decât toate vinurile din Europa, socotind printre ele chiar şi pe cel de Tokai. Într-adevăr, dacă este păstrat într-un beci adânc de piatră, aşa cum se face la noi, în al patrulea an capătă atâta tărie încât ia foc ca rachiul ars. Omul cel mai rezistent la vin de-abia poate duce la trei pahare de vin şi se cufundă pe loc într-o beţie pe care n-o însoţesc niciun fel de dureri de cap. Vinul are o culoare ciudată, nemaiîntâlnită la alte vinuri, anume verzuie şi cu cât este mai vechi, cu atât este mai verzui". Și să nu uităm că pe la Iași vinul era degustat, integrat, descris și cântat și de Eminescu și prietenul său Creangă!
Astăzi, podgoria se întinde pe o suprafaţă de peste 1.750 de hectare, aflate în proprietatea producătorului de vinuri Cornari (?), care a reuşit printr-o politică managerială foarte serioasă să facă cunoscut în toată lumea vinurile de calitate de aici.
Mare parte din producţie pleacă la export, în Europa, dar şi în SUA, Canada, Japonia, Rusia sau China. Pe lângă soiurile clasice, Grasa de Cotnari, Frâncuşa, Tămâioasa Românească şi Feteasca Albă, Cotnari are în podgorie 105 hectare cu Fetească Neagră şi 40 de hectare cu Busuioacă de Bohotin.
Cel puțin o sticlă cu Busuioacă de Bohotin și o sticlă cu Grasă de Cotnari sunt uneori nelipsite în vinoteca mea (pardon, a Vioricăi). Așadar, vinul de Cotnari este unul dintre cele mai vândute licori ale lui Bachus, iar acest secret stă în soiurile deosebite care se cultivă în podgoria de lângă Iaşi. Celebrul epigramist, dar şi oenolog Păstorel Teodoreanu a elogiat cel mai bine vinul de Cotnari, licean fiind, referindu-se la profesorul să de limba română, Fântânaru: „Dacă apa din fântână/ S-ar preface-n vin Cotnar,/ Aş lăsa limba română/ Şi m-aş face... fântânar!”
Și nu putem sări peste podgoriile Huși. Cele mai interesante lucruri despre aceste podgorii le-am citit în lucrarea de curs la disciplina „baze de date geografice”, prin 2005, la Facultatea de Geografie a Universității din București (prima serie de specializare SIG sau GIS), a fostei studente Andreea G. din Huși, propunându-i tema particularizată, că la disciplinele mele fiecare student avea altă temă, amintindu-mi de vinul Busuioacă de Bohotin, „vinul popilor”, degustat într-un avion pe traseul Varșovia – București în 1988, cu colonelul David Ionel (fie-i țărâna ușoară!) și cu colonelul Ionescu Constantin, la propunerea frumoasei stewardese Laura, soție de ofițer, care recunoscându-mă, ne-a făcut favorul să ne invite la clasa VIP, „să fie și ofițerii domni!”.
În 1988, cu colonelul David (cu ochelari) și cu colonelul Ionescu în Polonia
Am amintit de Andreea, deoarece, excelent specialist și instructor în ArcGIS, dar și suflet sensibil, poetic, pe discul cu tema rezolvată a completat cu destule poezii ale poeților clasici și contemporani și mai târziu i-am urmărit splendidele scrieri poetice în română sau mai ales în engleză, până ce, la un moment dat, mi-a comunicat că s-a călugărit, dar peste un timp a revenit în București, la cele lumești. Copia discului este și acum pe suportul de memorie externă al computerului meu! Că eu păstrez totul....
În 1415 Alexandru Voievod dăruiește lui Nichita şi Dobre două sate la Draslavița…(Huşul de azi), menţionându-se în 1436 într-un alt document „…Iezerul şi via…” de pe aceleaşi locuri. Documentele vremii ne mai dau de ştire că între anii 1600-1662 s-au plantat vii întinse pe plaiurile Saca şi Ochi, la Huşi înfiinţându-se „viile domneşti”.
Despre calitatea excelentă a vinurilor de Huşi există consemnări chiar şi mai vechi, aparţinând unor călători străini care au străbătut Moldova medievală, semnificative fiind, în acest sens, fie şi numai cuvintele scrise de Marco Bandinus, pe la 1646: „Hușul, străveche aşezare a podgoriilor Moldovei, produce un vin gustos, aromat şi f oarte mult căutat”. ….
Podgoria oraşului Huşi cuprinde circa 3.000 ha de vie cu producție medie de 10.000 Kg/ha. Vinul de mare marcă, glorioasa Busuioacă de Bohotin – Huşi, are blazonul de vin muscat-aromat, trandafiriu colorat şi organoleptic, pe deplin optimizat. I se mai poate, doar poetic şi filozofic, „reproșa” ceva, cum scria un poet: „Busuioaca-Bohotină,/ Cu aroma ta divină/ şi culoarea ce lumină,/ Viața noastră prea puțină/ Ce se duce să nu vină./ Ești sublimă!/Dar puțină!”. Eu aș completa că „dacă era și grats”... să fie!
Bohotin, în medalion poziția în județ (maplandia.com)
Sărim acum în sud, spre Galați, că autostrăzile lipsesc și pe aici! Tradiţia vinurilor „Dealul Bujorului” începe undeva la 1775, atunci când au fost atestate primele vii în zona localităţii Târgu Bujor. Atestările istorice spun că în 1873, podgoriile aveau 152 de proprietari. Reforma agrară a transformat aceste vii în GAS (Gospodărie Agricolă de Stat), care s-a transformat în IAS, în 1960.
Podgoria Dealul Bujorului, din Podișul Covurluiului, este în regiunea de silvostepă a Moldovei, făcând legătura între zona viticolă Dealurile Fălciului la nord și podgoria Covurluiului la sud. Deși zona are vechi tradiții în cultura viței de vie, podgoria Dealul Bujorului s-a dezvoltat o dată cu înființarea, printr-un decret de stat, în 1977, a Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare Viti-Vinicole Bujoru, situată la jumătatea distanței dintre Bârlad și Galați, aflată în prezent în subordinea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice.
Această zonă prezintă particularități mai rar întâlnite în altă parte a țării (zona fiind foarte secetoasă). Aranjate pe terase, plantațiile cultivate cu viță de vie se extind an de an. În prezent podgoria are aproape 4.000 ha., cu patru centre viticole - Bujoru, Smulti, Oancea și Berești. Aici se obțin vinuri roșii de calitate superioară (Merlot, Cabernet Sauvignon, Fetească neagră) și vinuri de consum curent.
Târgu Bujor (maplandia.com); în medalion poziția în județul Galați
Staţiunea de la Târgu Bujor este dependentă de alocaţiile bugetare, care, în ultimii ani, sunt din ce în ce mai mici pentru cercetare. Pe de altă parte, oamenii de acolo nu pot să înţeleagă de ce o staţiune care are peste 4.000 de ha de viţă de vie pe rod nu poate să se folosească de acest lucru şi să aibă venituri mai mari pentru cercetare. Unde-s banii de pe struguri, must și vin? Ce păzește Academia de Științe Agricole și Silvice?
Și deoarece Focșanii sunt între Moldova și Muntenia, ne permitem să ne ocupăm de Podgoriile Focșanilor, aici, unde există acum Crama 5 Coline, Domeniile Panciu, Domeniile Stănescu, Senator Wine, Daniels Wine – Crama Cârligele și Crama Gîrboiu ș.a. Că am degustat și pe aici oarece vin, unde l-am și cunoscut pe Oprișan. Eram profesor la Universitatea din București, unde secretara facultății de Geografie era doamna Iordana Socobeanu. Avea și o firmă care făcea cursuri de secretariat, ce se țineau sâmbăta și duminica în clădirea facultății. M-a solicitat să predau disciplina informatică și am acceptat cu plăcere. Am cunoscut fete minunate, dornice a se perfecționa, unele chiar fiind secretare în facultăți sau în instituții publice.
Deoarece în Focșani se dorea creșterea nivelului profesional al muncii de secretariat, Oprișan a cerut ca pregătirea să aibă loc în Focșani, în clădirea consiliului județean. Participau toate secretarele consiliului județean, primăriei municipiului, prefecturii, direcțiilor județene, liceelor, primăriei din Odobești ș.a., toate moldovence frumoase! Pentru cursul de informatică, în sala de conferințe, erau aduse calculatoarele din birouri și cursurile au avut un caracter practic accentuat. Foloseam ecranul mare de pe perete, proiectam reprezentări grafice, spuneam ce să se execute și fetele executau și se lămureau pe loc. Și chiar de la început, deși era anul 2006, toate fetele și-au creat adrese email și își trimiteau, obligatoriu, câte o strofă dintr-o poezie sau un banc. și atunci am auzit cele mai bune bancuri cu Oprișan chiar de la secretarele consiliului județean. Și când am făcut cunoștință cu el știa despre mine multe de la doamna Socobeanu. Mie mi-a făcut o impresie bună, de om normal! Și ultimele ședințe se desfășurau online, fetele fiind în birouri diferite. Mă ducea acolo chiar doamna Socobeanu, cu Dacia sa sau trimitea după mine un taximetru care mă aștepta până terninam cursul, iar pe drum, la întoarcere, august și septembrie fiind, cumpăram struguri de calitate. Și după examen, prin octombrie, am făcut banchetul de numai 3 ore în crama consiliului județean, cu degustări pe măsură, că doar era crama fostei județene comuniste! Cea mai isteață și cea mai muncitoare, cu toate temele „perfecte”, a fost secretara Direcției Agricole, care la finalizarea cursurilor mi-a dăruit o sticlă de vin din anul 1962. Avea doi copii minunați și soțul ofițer la brigada de artilerie. Nu îi scriu numele...
- Să i-o dau azi, să nu i-o dau... profesorului...
Zona Vrancei, situată în partea de sud-est a României, la răscruce de drumuri intre provinciile istorice Moldova, Tara Romaneasca și Transilvania, are prima atestare documentară din 1431. Aici este vatra baladei Miorița, culeasă de Alecu Russo, în satul montan Soveja, în anul 1853.
Zona a contribuit din plin la completarea manualului de istorie al României, începând de la luptele lui Ștefan cel Mare, sprijinit de fiii Vrâncioaiei, până la bătăliile aprige care s-au dat aici în cele două războaie mondiale.
Municipiul Focșani, situat pe malul râului Milcov, este locul unde frații români despărțiți de acest râu și-au dat mâna jucând Hora Unirii. In amintirea acestui eveniment istoric petrecut aici în 1859, ziua de 24 ianuarie se sărbătorește în fiecare an, în prezența celor mai înalte oficialități ale României (Băsescu a suportat AICI al treilea rând de huiduieli DE LA OFIȚERII REZERVIȘTI, după Constanța și Iași).
Vrancea, unde se întâlnesc plăci tectonice care se hârjonesc între ele și ne cam cutremură, e bogată în culturi de viță de vie, de recolte de struguri și de licori bahice. Vrancea este judeţul cu cea mai mare suprafaţă cultivată cu viţă de vie, dar şi cu cei mai mulţi oameni ocupaţi în acest domeniu. Aici sunt cultivate 22.000 de hectare cu viţă de vie nobilă, ceea ce înseamnă mai mult de 10% din suprafaţa viticolă a ţării, aproape 80.000 de vrânceni fiind ocupaţi în acest sector. Dar tot în centrul municipiului e o stradă unde poți cumpăra prafuri pentru a fabrica vin fals!
Odobești
Podgoria Odobeşti, cea mai mare din România, se întinde pe raza localităţilor Boloteşti, Jariştea şi Odobeşti, arealul viticol fiind de aproximativ 7.000 hectare, primele menţiuni documentare datând din secolul al XVII-lea. Soiul de vin care a făcut cunoscută Vrancea în toată lumea este Galbena de Odobeşti, adorată de marii boieri pe timpuri. Întrucât este un soi pretenţios, vulnerabil la boli şi greu de întreţinut, producătorii viticoli vrânceni au renunţat puţin câte puţin la Galbena de Odobeşti. Astăzi, doar 150 ha mai sunt cultivate cu Galbenă de Odobeşti, din care 12 sunt ale Staţiunii de Cercetare Vitivinicolă din Odobeşti.
Și Podgoria Panciu este cunoscută în ţară şi în lume, cu o întindere de aproximativ 10.000 de hectare. Vinurile din Podgoria Panciu mai pot fi catalogate drept vinuri cu un caracter vioi obţinut atât din soiuri de struguri autohtoni, precum Plăvaie, Galbenă, Băbească Neagră, Fetească Albă şi Fetească Neagră, dar şi din alte soiuri de struguri de vin, precum Feteasca Regală, Rieslingul Italian, Aligoté, Sauvignon, Muscat Otonel, Pinot Noir şi Merlot, care au devenit la fel de renumite în podgorie.
Panciu
Azi se găsesc greu culegătorii
Despre podgoriile din alte provincii vom scrie în curând!
Constantin NIŢU
„Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi Izgoniți." Jean Paul Richter
http://webdidacticanova.blogspot.ro/
http://lenusa.ning.com/profiles/blog/list?user=2xbgg4a2kinp8
http://geo.unibuc.ro/cv_nitu_c.html
-->
Comentarii
Mulțumesc de trecere,
Că nu-s în întrecere!
Când mă-mbie-n hrubă vinul pişicher
Când mă-mbie-n hrubă vinul pişicher,
Stare-aş la taclale cu Apollinaire!
Ci de-ar fi pe lume fluvii de palincă,
Le-aş lăsa în seamă lui Ivan Turbincă.
epigramă de Gheorghe Azap