Jocuri de cuvinte – vinul, Podgoriile României, Transilvania și Banat (5)

 

(postarea precedentă)

 

Podgoriile României, Transilvania și Banat

 

Moto 1:

„E vinul de-azi mai rău ca cel de ieri, amicii mei?
Mai bun ca orice vin băut e cel pe care-l bei!”

 MIHAI EMINESCU

 

Moto 2: „Trebuie să te împrieteneşti cu vinul şi să-l alegi
pe acela care merită să-i spui <<dumneavoastră>>!”  

 FĂNUS NEAGU

 

Moto 3: „Grigore Lese. Cântă cucu-n Bucovina! Imnul Românilor din întreaga lume!

 

Am (prea)definit vinul, alte ustensile care se folosesc în viticultură. Am scris despre podgoriile și cramele din Moldova. Trecem acum în Transilvania și Banat și o luăm aleator, să nu se supere prietenii mei de pe acolo. Ne oprim întâi pe meleaguri bistrițene. Printre vinurile care iau naştere din strugurii cultivaţi la Lechinţa se numără Feteasca Regală sau Galbena de Ardeal, Riesling, Merlot sau Muscat Ottonel. Potrivit istoricilor, vinul de Lechinţa a început să fie cunoscut şi apreciat încă din secolele XII-XIII. 

 1979400777?profile=RESIZE_1024x1024

Lechința (maplandia.com)

 

(Piero Ciampi - Il Vino)

 

Cultura viţei de vie are o lungă tradiţie în această zonă. Ea era practicată de către daci şi s-a dezvoltat, ulterior, sub stăpânirea romană, îndeosebi în perioada în care s-au cam construit drumuri, care serveau atât scopurilor militare, cât şi negoţului (nu ca acum când e nevoie de autostrăzi), una dintre căi fiind descoperită la Teaca, important centru viticol. Că drumurile și apeductele erau specialitatea romanilor!

 

1979402829?profile=RESIZE_1024x1024

Teaca, fost ventru viticol

 

(Szatmári Dáridó - Vörös bort ittam)

 

În anul 1361, localitatea era menţionată ca vamă.. În Evul Mediu, Teaca (comună, în maghiară Teke, în germană Tekendorf, Teckendorf, dn județul Bistrița-Năsăud) devenise deja un important centru viticol, fapt susţinut de Robert Fronius (1989), care afirma că „din orice direcţie veneai spre Teaca te întâmpinau viile în pantă''. Istoricul Liviu Botezan (1971) susţinea că '„Podgoria Lechinţa s-a conturat la actualele dimensiuni în perioada de înflorire a feudalismului, impunându-se, ca şi podgoria Târnave, în producerea de vinuri de calitate superioară”.

Ca istorie oenologică, ca să vedeți cum prezentau germanii vinurile,  Robert Fronius, în lucrarea „Monografia localității Tekendorf din Transilvania de Nord” („Tekendorf in Nordsiebenbürgen-Ortsmonographie''), arăta că înainte de apariţia filoxerei, renumele vinului de Teaca se datora soiului Fetească albă, dar din acesta nu se obţineau cantităţi mari. Prin urmare, în ultimii ani i-au luat locul soiurile Neuburger şi Konigsast (Fetească regală). Pe lângă acestea, s-au mai cultivat soiurile: Welshriesling (Riesling italian), Rulander (Pinot gris), Traminer, Muscat Ottonel; Gutedel (Chasselas dore, adică Ceaslă), pentru struguri de masă; Perla de Csaba, ca strugure timpuriu; Gornescher şi Honiger, ca producător de larg consum, în mică măsură, iar ca soi pentru vin roşu - Oporto.

Așadar, împăratul Austriei, acaparând Transilvania, nu putea să nu deguste sau să „preaguste” licoarea care s-a numărat printre preferatele casei imperiale austriece, motiv pentru care şi-a primit numele de „vinul împăraţilor”. Cea mai mare producţie de vin a fost înregistrată în anul 1976. Atunci, pe vremea hulitului de către unii, Ceaușescu, 170 de vagoane încărcate cu butoaie cu vin au luat drumul tot al Vienei, dar pe bani, nu pe de-a moaca! În acest moment viţa de vie se mai întinde în comuna Lechinţa pe maxim 150 de hectare, după ce înainte de `90 aceasta ocupa şi 600 de hectare. Păi să îl regretăm iar pe împușcat? Că multe „bunuri”, fabrici, vii, livezi ș.a. au cam dispărut sau au cam „intrat la apă”. O spun ca naționalist în sensul musceleanului meu Țuțea, nu ca ceaușist!

Podgoria Lechinţa este situată în regiunea deluroasă a Someşului Mare şi a Mureşului. Este formată din vii dispuse destul de răzleţ pe suprafaţa judeţului Bistriţa-Năsăud (centrele Lechinţa, Teaca și Bistriţa), cu o mică pătrundere în nordul judeţului Mureş (cu centrul Batoş).

Din strugurii cultivaţi la Lechinţa se produc vinurile Feteasca Regală sau Galbena de Ardeal, Riesling, Merlot sau Muscat Ottonel. Vinul şi-a primit recunoaşterea şi în 1960, 1984, dar şi 2006, când a fost medaliat la diferite saloane internaţionale. Acum singurul vin îmbuteliat şi comercializat la scară largă aici este Liliac, îmbuteliat de nişte austrieci la Botoş (tot austriecii!), fiind produs pentru prima dată în anul 2011. Vinul, care a atras deja atenţia specialiştilor de la London Internaţional Wine Fair şi Vivnium Viena, are drept inspiraţie, nu se putea altfel, mitul lui Dracula (de fapt al „specialistului în acupunctură” Vlad Țepeș).

 

1979402956?profile=RESIZE_1024x1024

Viişoara (Beșeneu, Beșâneu, Beșineu, în germană Heidendorf, în maghiară Besenyő) pe harta iosefină (1769-1773)

 

(Schubert ‐ Wein und Liebe 4‐Part Men's Chorus, D901)

1979403384?profile=RESIZE_1024x1024Bistrița (maplandia.com)

 

(Miwata - Wein Und Musik [Akustik Session Album])

 

Fosta podgorie de la Viişoara, acum unul dintre cartierele Bistriţei, a murit încet, încet după „îngrămădeala din decembrie 1989”, numele localităţii Viişoara venind de la îndeletnicirea saşilor care o populau (mai demult Beșeneu, Beșâneu, Beșineu, în dialectul săsesc Heendref, Hendraf, Hěndref, în germană Heidendorf, în maghiară Besenyő). Sașii au plecat, viile au dispărut! Dealul care găzduia odată viţa de vie este în acest moment invadat de vegetaţie, iar strugurii „nein!”, vinul Steininger „nein”! Adică un „NU” hotărât!

Sărind în Banat, în județele Timiș, deja legat de occident prin autostradă, respectiv Caraş-Severin, mii de hectare sunt cultivate cu viţă de vie, iar o parte din vinurile produse aici sunt apreciate de degustători din toată lumea. Organizaţia Somelierilor din România descrie în 2011 zona Banatului drept cea mai restrânsă regiune viticolă din România, situată în partea de sud-vest a ţării.

Dacă până în anul 1995 în plantaţii era frecvent întâlnit sortimentul interbelic reprezentat de soiurile Creaţă de Banat, Majarcă albă, Iordană, Cadarcă şi Steinschiller, noile tendinţe ale pieţei au făcut ca sortimentul să sufere modificări importante.

1979405662?profile=RESIZE_1024x1024Plaiurile viticole din Podgoria Banatului

(https://www.paradisverde.ro/podgoria-banatului)

 

(Ro-Mania feat. Benone Sinulescu - Lasa-ma sa beau)

 În prezent regiunea viticolă a Banatului este specializată în producerea vinurilor albe şi roşii, seci sau demiseci, de calitate superioară.   Primele menţiuni despre cultura viţei de vie în zona Banatului aparţin perioadei Imperiului Roman, secolul al III-lea. Sunt însă şi legende mai vechi, care spun că pe aceste meleaguri s-ar fi născut şi ar fi copilărit Bachus, zeul vinului la daci, adoptat apoi de greci ca Bachus-Dyonisos, şi la romani ca Bachus. Păi să dezvoltăm! Podgoria Recaș este bine cunoscută de degustătorii bănățeni.

 

1979407470?profile=RESIZE_1024x1024

Recaș (maplandia.com)

 

(Taraful Trei Tăciuni - Eu beau vinul cu borcanul)

 

În anul 1319, nobilul maghiar Dominik de Saar este amintit într-o cronică a vremii ca proprietar al moșiei Rygachtelkue (Recaș). În diplomele regelui Ludovic cel Mare din 1359 este menționată donația către fiii săi a proprietății Rykas din apropierea Timișului. În listele de dijmă de la Vatican ale bisericii catolice, așezarea Rykas nu este amintită, de unde prezumția că populația era de religie ortodoxă. Tot în 1359, sunt colonizate, cu aprobarea regelui Ludovic cel Mare, mai multe familii de români ortodocși care primesc loturi de pământ și alte privilegii. Cea mai veche mențiune despre existența viilor din Recaș datează din 11 noiembrie 1447 într-un act care arată că Mihail de Ciorna, Banul Severinului, cumpăra viile de la Ioan și Ecaterina Magyar pentru 32 florini ungurești de aur.

 

(Delia & Orchestra Fraților Advahov - Bun e vinul ghiurghiuliu)

 

Şvabii colonizaţi la Recaş în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea au continuat tradiţia viticolă a zonei, favorizată de pământul roditor şi soarele generos, nobila licoare fiind una din băuturile preferate ale coloniştilor. După 1948 exista un GOSTAT, devenit apoi IAS. Acum, cele aproape o mie de hectare ale podgoriilor din Recaş sunt cultivate cu soiuri din cele mai nobile, astfel încât vinul produs aici are o calitate deosebită.

Și uite că acum există o companie, Cramele Recaș, producătoare de vinuri, ȋnființată ȋn 1991, care deține 750 hectare de viță de vie și în portofoliu branduri de vinuri precum Fetească Neagră, Legend of Transylvania, La Putere, Te iubesc mult și Schwaben Wein, cu cifra de afaceri în 2013 de 19,4 milioane euro. Nu se specifică proprietarul, dar cei interesați pot afla la registrul comerțului (CUI 1854176)! Crama din cărămidă cu săli boltite a fost construită în 1945 și cuprinde: sala de degustare, aflată la 9 m sub pământ, vinoteca și sala de baricuri - cu aproximativ 250 de butoaie de 225 L din lemn de stejar, cu vinuri deosebite - Cabernet Franc, Syrah, Negru de Drăgășani, Novac, Acalon, Cabernet Dorsa, Zweigelt, Cadarcă, Chardonnay, Sauvignon Blanc, Fetească Regală, Fetească Albă, Pinot Gris, Viognier, Muscat Ottonel, Furmint, Riesling Italian, Riesling de Rin.

Ca mărci de vinuri sunt Conacul Ambrozy, Cuvee Uberland, Solo Quinta, Muse, Selene, Sole, La Putere, Cocoșul dintre Vii, Castel Huniade, Schwaben Wein, Domeniile Recaș, Regno Recaș, mărci de „export exclusive"  fiind Călușari, Umbrele, Paparuda, Dreambird, Dreamfish, I Am, Legendary, Frunza, Torre Rika, Bradshaw , Mărțișor Pinot Grigio, Dragon Hill, Balaur, Werewolf, Balaur, Phantom River, Medvetanc.

Primul vin de Recaș l-am degustat în luna octombrie 1964, în Timișoara. Eram necăsătorit și în iulie 1963 absolvisem cursul de un an de rachete operativ-tactice. Colonelul Peșteanu, comandantul Bg. 37 ROT Ineu, luase buna măsură ca o dată pe lună să ne pună la dispoziție, ofițerilor și subofițerilor burlaci, un autobuz pentru a vizita Timișoara de sâmbătă de la prânz până duminică seara. În 1964 a continuat acțiunea și sub comanda noului comandant, colonelul Moise. Viața nu era complicată în Ineu. Cel puțin o dată pe lună veneau în turneu actori sau cântăreți, teatre de revistă. Mai erau și balurile! Așa că erai obligat să mergi, că nu mai aveai ocazia! Plus că mai dădeam și noi spectacole, fiind eu și actor amator, dar și solist de muzică ușoară și populară.

 

(Ion Paladi - Bine-i șade mesei mele / Foaie verde și un chiper, Orchestra Lăutarii)

 

În vizita din octombrie 1964, având eu o prietenă la medicinăn în anul al II-lea în Timișoara, Mirela, cunoscută anțărț la cofetăria Violeta, la un profiterol (pentru cunoscătorii de atunci, „prăjitura... fetelor”), mi-a zis că m-ar fi cerut în căsătorie dacă nu și-ar fi trecut cele două restanțe în septembrie, așa că am renunțat la caz. Glume, bășcălie, pa! Atunci aveam să fac cunoștință cu vinul de Recaș!

Și seara de sâmbătă s-a încheiat cu un chef, la care profesori de degustare a vinului de Recaș mi-au fost maiorul ing. chimist Horhoianu, burlac și el, cu academia militară făcută pe la ruși și maiorul Tița, din arma „auto”, căsătorit, cel care răspundea de autobuz și ne aranja cazarea la căminul de garnizoană din Timișoara. Maiorul Tița, cel care cânta excelent la pian, s-a aliat cu orchestra restaurantului, fiind anterior mai mult cu explicațiile, maiorul Horhoianu pricepându-se bine și la demonstrația practică!

 

(Ancuta Anghel si Orchestra Lăutarii din Ardeal - Bine-ți place vinul ție, măi Ilie)

 

Și acum mergem spre nord, în județul vecin Arad, județ unde mi-am petrecut primii ani de ofițer rachetist, la Bg. 37 ROT Ineu, și unde în 1965 m-am însurat cu Viorica, din Arad, profesoară de sport, repartizată chiar atunci, după absolvirea facultății, la liceul din Ineu.  Și la un spectacol dat de noi amatorii, m-a pus dracul să interpretez „Viva el vino, viva el dinero”, imitându-l pe Presley. Și în drum spre casă cu Viorica, două cucoane discutau și una a zis„-Știi de ce a cântat locotenentul Viva el vino? Pentru că pe nevastă-sa o cheamă și Vivi!” Am râs pe înfundate cu consoarta Viorica (Vivi).

 

(Elvis Presley - Viva El Vino, Viva El Dinero)

 

Și județul ăsta, este legat și el de Europa de Vest de autostradă. Podgoria numită și Miniş-Măderat este una dintre cele mai vechi podgorii de pe teritoriul României.

Numeroase mărturii arheologice şi istorice atestă ca viticultura ocupa un loc important în viaţa locuitorilor din această zonă. Cele mai vechi documente de atestare istorică a podgoriei Aradului datează din prima jumătate a secolului al XI-lea. De-a lungul timpului, viticultura acestei podgorii se dezvoltă progresiv, ajungând ca în secolele XV-XVI  vinul să fie considerat un articol de necesitate, care asigura 80% din veniturile domeniilor şi ale cetăţenilor.

În funcţie de stăpânire (otomană sau austriacă, despre Banatul Otoman vezi AICI), suprafaţa cultivată cu viţă de vie a oscilat între 700 de hectare (anul 1562) şi 2.100-2.800 de hectare (anul 1746). În perioadele care au urmat, suprafaţa viticolă continuă să se extindă ajungând în anul 1880 la 6.540 de hectare. Între anii 1907 şi 1944 suprafaţa viticolă a oscilat între 5.570 şi 6.248 de hectare. Transformările cele mai importante în viticultura podgoriei s-au înregistrat după unirea Transilvaniei cu ţara şi mai ales după reforma agrară din 1921.

Podgoria Aradului constituia o importantă atracţie turistică. Ea este una dintre cele mai vechi podgorii din România. Podgoria are acum o suprafaţă de 3.500 ha de teren viticol, din care sunt plantate în prezent cu viţă de vie, circa 2.000 de ha. Traseul Podgoriei Aradului începe din comuna Păuliş, trece apoi prin localităţile Ghioroc, Covăsânţ, pentru a ajunge la Şiria, comuna natală a lui Ioan Slavici.

 

1979407607?profile=RESIZE_1024x1024

Traseul Păuliș (A) - Șiria (B), cu aplicația online „Rome2rio

 

(Tinu Veresezan - Mandra floare trandafir)

 

În Păuliș mergeam în fiecare an câte 2-5 zile, fiind în concediu  în Arad, la socrii mei, unde unchiul soției, Petru, redactor-șef al ziarului Flacăra Roșie din Arad, avea o casă și la mese nu lipseau vinurile preferate, o Cădarcă de Miniș sau o Fetească Regală. Ultima descântare de câteva ore a avut loc în august 1989, la altă casă, cu prieteni români, maghiari și nemți, unde am bârfit de toate, relatându-mi-se mie ceva din convorbirile avute, atrăgându-mi-se atenția să fiu mai circumspect la ce scot pe gură. Turnătorul și-a făcut datoria, dar și eu am fost mai atent.

Podgoria se caracterizează în ceea ce priveşte soiurile roşii cultivate în mod tradiţional, prin Cadarcă de Miniş, Burgund Mare, Cabernet Sauvignon, Fetească Neagră, iar la soiurile albe prin Mustoasa de Măderat, Sauvignon, Riesling italian.

 

1979407863?profile=RESIZE_1024x1024

Podgoria Aradului: Păuliș, Miniș, Ghioroc, Covăsânț - Șiria

 

(Iulia Mihai - Alelele sălcioară)

 

‘           Vinurile preparate din aceste soiuri reflectă cu fidelitate aşa numitul caracter de „teroire”, pe care îl găsim mai ales în zona pentru vinuri roşii, cu soluri brun – roşcate de pădure, bogate în oxizi de fier, în microelemente, în aceste zone fiind suprafeţe întinse unde grosimea solului fertil nu depăşeşte 25- 30 cm, după care urmează roca „mamă”, o rocă foarte grea, puternică – granit sau rocă vulcanică - aceste tipuri de sol dând vinului caracterul pe care îl găsim doar aici.

Reținem că în această zonă pitorească, a luat fiinţă la Miniş, în anul 1881, prima Şcoală de viticultură din ţară iar patru ani mai târziu, în 1885, a luat fiinţă prima pepinieră viticolă la Baraţca – Păuliş. În localitatea Miniş se află cea mai veche Vinotecă, cu cel mai vechi vin produs în 1926 şi tot aici a fost înfiinţată, în anul 1957, o staţiune de cercetări horti-viticole, în imediata apropiere a acesteia existând Muzeul Viei şi Vinului.

 1979407900?profile=original

Muzeul Viei și Vinului, Miniș

 

(TUDOR GHEORGHE si ION BOCSA - Ana/Marie, Marie, bune la chef)

 

Muzeul Viei și Vinului Miniș a fost înființat în anul 1988, în castelul Tisza, o clădire de patrimoniu din secolul al XIX-lea și expune piese arheologice, instalații, unelte, documente și fotografii legate de istoria viticulturii și vinificației, de la podgoria Miniș – Măderat. Să fi fost retrocedat și acest castel pentru care a fost despăgubit proprietarul optant după 1920?

La iniţiativa unor investitori locali, în anul 1906, a fost inaugurată calea ferată Arad – Podgoria, iar în anul 1913, a fost dată în exploatare linia electrică, aceasta fiind prima cale ferată electrificată din estul Europei, pe care circula tramvaiul și a opta din lume.

Automotoare fabricate inițial de firma „Henning & Hartwick” tractau vagoane-remorcă produse de fabrica „Johann Weitzer” din Arad. Tramvaiul pleca din Arad, iar din Ghioroc, o linie mergea la Pâncota, iar alta la Radna. Până în anul 1964, a fost singura cale ferată cu tracțiune electrică din România. La sfârșitul secolului trecut s-a propus repunerea în funcțiune a „trenului electric”, dar s-a renunțat la acțiune!

Și sărim acum prin aer, că autostradă nu există, tocmai la Alba! Judeţul Alba deţine una dintre cele mai întinse suprafeţe cultivate cu viţă de vie din România. Aproape 3.000 de hectare sunt împărţite în cele patru podgorii care există în prezent. Mai mult de jumătate din suprafaţă este în Podgoria Târnavelor, unde funcţionează cel mai mare producător din ţară în domeniu, Jidvei. 

 

1979410029?profile=RESIZE_1024x1024

Cetatea de Baltă, Jidvei, Blaj, Bălcaciu în Podgoria Târnave

 

(Mariana Anghel, Veta Biriş, Sava Negrean, Ioan Bocşa, Drăgan Muntean, Nicolae Furdui Iancu)

 

Podgoria Târnave este în continuarea podgoriei Alba Iulia, pe văile Târnavei Mari şi Târnavei Mici care se unesc la Blaj şi se varsă în Mureş. Este cea mai mare din Transilvania, cu aproape 3.000 de hectare. Podgoria este cea mai mare din Transilvania, o adevarată „Ţară a Vinului”, cu localităţile Blaj, Bălcaciu, Jidvei,  Cetatea de Baltă, Valea Lungă, Şona, Crăciunelul de Jos, Cenade, Ohaba, Roşia de Secaş ș.a. În Cetatea de Baltă l-am dus prin 1987 pe fiul Călin la Horațiu Sâmbotin, pentru o excursie în Apuseni; acolo era o nuntă și am învățat ceva când Horațiu, coleg cu Călin la Academia Militară, mi-a zis „încă un măgar legat de gard!”

Jidvei e o marcă aparte. În jurul anului 1200 regiunea este menționată ca Weinland - Țara vinului. În 1949 s-a înființat Intreprinderea Agricolă de Stat Jidvei, iar în 1968 a fost construit Complexul de vinificație Bălcaciu. Între anii 1972-1974, la IAS Jidvei se construiește un nou complex de vinificație „Jidvei”. În 1991, sub Iliescu și Petre Roman, se reorganizează sub denumirea de SC Perla Târnavei SA, iar în 1999, sub Constantinescu și Radu Vasile, este privatizată sub denumirea actuală de SC Jidvei SRL. Oare cât o fi plătit proprietarul pe pământ, pe vinurile din crame și pe clădirile, utilajele și alte dotări existente atunci? O fi luat cineva vreun comision? Dar cel puțin se pare că proprietar Cladiu Necșulescu este „de meserie”!

Suprafețele plantate cu vița de vie cresc constant, podgoria având acum peste 2.400 de hectare de vița pe rod (se reînoiesc anual aproximativ 200 ha, odată cu replantaţiile de viţă făcându-se şi înlocuirea sortimentelor de mare productivitate cu cele de calitate). Anual se îmbuteliază 8 milioane litri (10.5 milioane sticle vândute anual), cifra de afaceri fiind de 21 milioane euro.

 

1979412107?profile=RESIZE_1024x1024

Butoaie imense în Cramele Jidvei (putem da lecții francezilor, după ce am vizitat cramele lor în 1996)

 

(Schimb de experiență cu Franța - Vive le vin! How France transformed wine-making into an art form)

 

 

Printre soiurile cultivate se remarcă mai ales cele pentru vinuri albe: Feteasca Albă, Feteasca Regală, Sauvignon Blanc, Muscat Ottonel, Riesling Italian, Traminer şi Chardonay, Pinot gris, Ezerfrut.

Cu Feteasca regală m-am delectat în anul 1977, cu sticle îmbuteliate în anul 1968, la un dineu oferit de consilierul științific al ambasadei vestgermane la București, într-un separeu al restaurantului Capșa,  după ce dădusem la CNST testul de admitere pentru cursul de cartografie automată ce urma să aibă loc la Institutul de Oceanografie al Universității din Hamburg. Am avut toate aprobările „ministeriale” necesare, fiind instruit de generalul Vasile Dragomir și de locotenentul-colonel Ciorcilă asupra comportării. Cu mine a participat și comandantul meu, colonelul Marton (comandantul Centrului de cercetări științifice). Soțiile noastre au refuzat să meargă cu noi. Am stat cam crispat la masă, discuțiile fiind prea protocolare, primele cu „capitaliștii” la un dineu! Un chelner ne-a ținut o adevărată lecție despre Feteasca regală, șoptindu-mi când a trecut pe lângă mine „Nu fiți așa crispat, suntem aici!” Ce-o fi vrut să spună? Ha-ha-ha!

Și la o săptămână după ce sosisem la curs în Hamburg în 1978, a trădat generalul securist Pacepa! Dacă ar fi trebuit să plec la o săptămână după trădarea lui mi s-ar mai fi dat drumul spre vest? Nu cred! Există un noroc în toate! Despre un prânz la Lübeck, udat cu un Rotspon vedeți AICI!

Și de aici sărim tot prin aer spre Cluj, că nu ne sunt utile crâmpeiele de autostradă făcute duă contractul cu Bechtel încheiat de guvernul Năstase sub președinția numitului Iliescu, contract modificat de guvernele Tăriceanu și Boc sub președinția preainteresatului Băsescu și despăgubită fiind firma de guvernul Ponta, ministru al transporturilor fiind condamnatul acum Șova!

Dar noi revenim la viticultură. Istoricul clujean Lukács József spune că există izvoare scrise din 1377 care arată faptul că în Hoia erau plantaţii de viţă-de-vie. Pe „Versantul pietros“ (în maghiară, Kőmál) şi pe „Versantul viţelului“ (în maghiară, Borjumál) ale dealului Cetăţuia şi în continuare, pe versantul sudic al dealului Hoia, au fost cele mai întinse culturi cu vii ale oraşului Cluj-Napoca. 

 

1979414027?profile=RESIZE_1024x1024

Baciu (Boia) cu aplicația maplandia

 

(Formatia Monden – „M-am suit in dealul Clujului")

 

(Andra - Bună ziua, Doamne, ajută! Și bogat îi greu, și sărac îi rău | ProFM LIVE)

 

Aceste vii au existat până în jurul anului 1889, când filoxera (o insectă dăunătoare viţei de vie) a distrus toate viile din jurul urbei. Atunci, oamenii au luat decizia să tranforme vechile podgorii în livezi şi aşa Clujul a încetat să mai fie zonă viticolă.

Și în Cluj-Napoca am degustat împreună cu generalul maior Cârcu, șeful artileriei armatei, și cu colonelul Răduță, șeful Casei Armatei (fost coleg în Bg. 37 ROT Ineu), prin 1979, la o cină de rămas bun, după ce am susținut niște cursuri cu ofițeri din statl major al armatei de folosire a microcalculatoarelor portabile pentru calculul coordonatelor punctelor și determinarea  elementelor de tragere sau lansare după ce scrisesem o carte de specialitate.

 

(Andra și Orchestra Fraților Advahov - Omul de inimă rea)

 

De viile Clujului se leagă şi o cunoscută legendă locală, legenda ciobanului Donat (Donath).  Sunt mărturii ale existenţei vechilor podgorii ale oraşului. Hoia este numele unei porţiuni din hotarul Cluj de pe vremuri, porţiune situată la nord-vest de oraş. În postările următoare trecem la Dobrogea și Muntenia.

1979415898?profile=original 

Hai noroc!

 

Să fiți (prea)iubiți!

 

(continuare)

 

Constantin NIŢU

„Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi Izgoniți." Jean Paul Richter

 

http://webdidacticanova.blogspot.ro/

http://lenusa.ning.com/profiles/blog/list?user=2xbgg4a2kinp8

http://geo.unibuc.ro/cv_nitu_c.html

nitu.constantin@yahoo.com

constantin.nitu@g.unibuc.ro

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
Pop Dorina a apreciat postarea de blog a lui Ioan Muntean Ioan Muntean - dimineți rebele (cybersonet LXXV) în Cronopediada grup
1 oră în urmă
Victor Bivolu a postat o discuție în Hobby-Club Cronopedia
Acum 16 ore
Victor Bivolu a postat o discuție în Hobby-Club Cronopedia
Bricul Mircea este numele a două nave din dotarea Marinei Române. Întâiul Bric Mircea, o corabie de…
Acum 16 ore
Victor Bivolu a postat o discuție în Hobby-Club Cronopedia
În cartea poștală aplicată aici admirați o frumoasă clădire a Bucureștiului vechi și anume Palatul…
Acum 16 ore
Nicoleta Mija a postat o discuție
Mai multe gânduri iar mă și urmăresc,  Chiar și atunci când fulgii reci sosesc,Este un anotimp care…
Acum 17 ore
Pop Dorina a apreciat postarea de blog a lui Ioan Muntean Ioan Muntean - o dimineață la vânătoare (cybersonet LXXIV) în Cronopediada grup
Acum 18 ore
Ioan Muntean – dimineți rebele (cybersonet LXXV) prin Cronopedia
Sursă: Ioan Muntean – dimineți rebele (cybersonet LXXV) – Cronopediada grup – Cronopedia Maraton…
Acum 19 ore
Nicoleta Mija a postat o discuție
Au trecut zile, săptămâni, luni,nopți  Prin toate trecem o dată în viață toți  Au trecut lacrimi…
Acum 21 ore
Ioan Muntean a postat o postare pe blog în Cronopediada grup
Maraton Panorama Literară 2024, decembrie
22. (poezie, cybersonet)

~ ciclul Calendar ~
dimineți…
Acum 23 ore
Nicoleta Mija a postat o discuție
Îmi las iar cuvintele toate să alerge, Și aș vrea pe unele să le pot culege,Să le așez mai frumos…
Acum 23 ore
Nicoleta Mija a postat o discuție
A nins iar foarte tare acum spre seară,  Și vremea este câteodată mai sonoră,  Fulgii de zăpadă…
ieri
Nicoleta Mija a postat o discuție
Frigul iernii pe toți iar ne-a cumințit,  Soarele coboară liniștit spre asfințit  Vântul nu mai…
ieri
Mai Mult…

Timpul

Au trecut zile, săptămâni, luni,nopți  Prin toate trecem o dată în viață toți  Au trecut lacrimi care dor foarte tare  Dar am găsit în credință și o alinare. Au trecut vise uitate și poate pierdute, De foarte multe ori de viață adăpostite  Au trecut…

Citeste mai mult…
0 Răspunsuri
Vizualizări: 3
-->