Eu pentru Kant nici nu exist
dar, nici el pentru mine
el spune că mi s-a părut
că eu nu sunt iar el există
acolo în mormânt
tot e iluzie, susţine
deşi bătrânii zic
că tot, e praf şi pulbere
acolo... în mormânt
îmi demonstrează că nu văd şi mi se pare
deşi nu-s orb sau surd
dar, simt când mă atingi
şi existenţa-mi pare
sublimă pe pământ!
O simfonie minunată de-asculţi
e tot părere iar spaţii, timpi încovrigaţi
reiau presentimente şi coşmaruri
în vise sub pământ !
Stănescu Aurel Avram
Publicat în Amprente temporale
-->
Comentarii
Mircea,
cu simpatie