Cu impertinenţă un bătbat care bea nu se caută de cuvinte
îşi pune în mişcare tot arsenalul ce-i drept cam sărac,
se dezbracă de tot adevărul de care dispune
şi aşa gol rămâne căzut la pământ
iar dacă nu mai poate merge, adoarme.
Lumea în capul lui se roteşte,
nu-i nevoie să te privească, oricum te vede prin ceaţă
mai ales că-n el nu mai locuieşte niciun gând
iar dacă ar mai avea bani
drumul său s-ar opri tot la bodegă
unde prietenii de pahar îl aşteaptă tot timpul
la o votcă contrafăcută şi ieftină
pe care o beau şi mulţi condeieri.
Cu siguranţă aici nimeni nu se gândeşte la moarte
şi nici măcar la o femeie ori casă,
totul este într-o dulce aşteptare şi pierdere
în care vorbele se scaldă-n bâiguieli
mai ales când se apropie de cineva
care nu se ştie ce caută într-un asemene loc
plin de blestemele nevestelor bătute.
Desigur golul din suflet plin cu dragostea pentru copii
ce rabdă de foame şi lipsuri
lasă riduri pe faţele lor care se tot adâncesc
ca ogaşele în timpul ploii de vară.
-->
Comentarii