La judecata de apoi
Autor: Ştefănescu Dumitru-Cristian
E moartea doar un surghiun
Nimeni nu poate s-o alunge
Este o bulă de săpun
Pe care viaţa n-o străpunge.
Noi ştim când dânsa a venit
Şi recompunem ritualic
În clipa fără de sfârşit
Trecutul nostru animalic.
De e mai bine sau mai rău
Nimeni nu poate să ne spună
Ori sus în rai ori jos în hău
Dansa nu iartă şi ne-adună.
Îngenunchiaţi şi umiliţi
Ştiind că nu avem scăpare
Noi încercăm atunci grăbiţi
Să cerem Domnului iertare.
El muritori ne-a plămădit
Compuşi din vină şi păcate
Noi omenesc am tot greşit
Călcând poruncile curate.
La judecata de apoi
Suntem un suflet în balanţă
Şi nu vom face tărăboi
Lipsiţi de viaţă şi substanţă.
Voi încerca atunci umil
Să mai primesc o nouă şansă
Şi universul retractil
Imi este unica speranţă.
Sunday, February 08, 2015 8:08:32 AM
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Capriciile iernii
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Ninge în Brăila
Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Într-o iarnă
Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…Frigul
Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…
Comentarii
Mulțumesc.
Viaţa la care speraţi face parte din cele 3000 de rotaţiipe care un suflet are dreptul sa le treacă, în toate cele 4 stadii - mineral, vegetal, animal şi uman. Ideea poeziei e clară şi nu lipsită de înţeles, moartea vine cu durere... durerea cui?! Întrebaţi-vă! Suntem supuşi vinei şi prin neiertare am popula iadul, însă prin mărinimia Sa, Dumnezeu ne poate ierta. Aceasta trebuie să ne fie speranţa. Poemul în sine e sugestiv şi compune şi recompune fiinţa umană, cu dreptul la transcendent. Este o poezie simplă, uşor de înţeles, poate mai mult decât atât, un apel pentru eradicarea păcatului şi respectarea poruncilor divine. Citit cu drag...