La judecata de apoi

1979336179?profile=originalLa judecata de apoi

Autor: Ştefănescu Dumitru-Cristian

E moartea doar un surghiun
Nimeni nu poate s-o alunge
Este o bulă de săpun
Pe care viaţa n-o străpunge.

Noi ştim când dânsa a venit
Şi recompunem ritualic
În clipa fără de sfârşit
Trecutul nostru animalic.

De e mai bine sau mai rău
Nimeni nu poate să ne spună
Ori sus în rai ori jos în hău
Dansa nu iartă şi ne-adună.

Îngenunchiaţi şi umiliţi
Ştiind că nu avem scăpare
Noi încercăm atunci grăbiţi
Să cerem Domnului iertare.

El muritori ne-a plămădit
Compuşi din vină şi păcate
Noi omenesc am tot greşit
Călcând poruncile curate.

La judecata de apoi
Suntem un suflet în balanţă
Şi nu vom face tărăboi
Lipsiţi de viaţă şi substanţă.

Voi încerca atunci umil
Să mai primesc o nouă şansă
Şi universul retractil
Imi este unica speranţă.

Sunday, February 08, 2015 8:08:32 AM
Frown.gifGrin.gifSmile.gifTongue.gif

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Mulțumesc.

  • Viaţa la care speraţi face parte din cele 3000 de rotaţiipe care un suflet are dreptul sa le treacă, în toate cele 4 stadii - mineral, vegetal, animal şi uman. Ideea poeziei e clară şi nu lipsită de înţeles, moartea vine cu durere... durerea cui?! Întrebaţi-vă! Suntem supuşi vinei şi prin neiertare am popula iadul, însă prin mărinimia Sa, Dumnezeu ne poate ierta. Aceasta trebuie să ne fie speranţa. Poemul în sine e sugestiv şi compune şi recompune fiinţa umană, cu dreptul la transcendent. Este o poezie simplă, uşor de înţeles, poate mai mult decât atât, un apel pentru eradicarea păcatului şi respectarea poruncilor divine. Citit cu drag...

Acest răspuns a fost șters.
-->