ACUARELE ÎN ETER
* dedicată poetei Mihaela Meravei *
vorbeam şi ţiparii consoanelor
strecurau râuri galbene între vertebrele decalcifiate
a zilei lucrătoare
colţii de haită a întâmplării de-a fi
respirare de piatră
aburii veşniciei ridică armură
în care silabele răsfoiesc măştile din pupilă
dirijor măiastru dă voie vocilor să fibrileze
clar-obscurul pielii mele când atinge buzele efemerului
şi-şi desenează galaxiile
minutarele verbelor încep să se scurgă
de la sămânţă spre muguri
înşiruite-n coloană
cuminte strâng în pumn de vânturi undele vorbelor
le împletesc violete cosiţe de ileană cosânzeană
şi-nvăţ să brodez
straie de lumină cuvintelor
înainte de-a le arunca în creuzetul genezelor
să te apăr de tristeţe
vezi părinte cât de frumos ţi-am împodobit veşniciile?
-->
Comentarii
Vă mulţumesc şi-n numele Mihaelei, stimată doamnă! Cu drag, Gerra
Mihaela - eu de fel sunt cam zăbăucă, dar din când în când mai observ datele de naştere înscrise pe site - sau primesc atenţionări de facebook - şi-atunci îmi place să marchez ziua de graţie a prietenilor cu un semn personal! Cu drag, Gerra
La Mulţi Ani! Mihaela