Rădăcini de Ţară
Părinţii visează copii
cu aripi de vise...
Îi învaţă primul zbor,
pentru a atinge,
piscul gustului de lapte
din ţâţa mamei...
Visează copii
cu ochii de mare...
Îi învaţă cum se culege nisipul
dragostei de ţară
dintre pietrele mari,
hotare strămoşeşti.
Îşi visează copiii
Rădăcini de Copaci...
Coloane ale infinitului românesc:
Rădăcini de Traian, Decebal, Burebista,
Rădăcini de Ştefan, de Mihai,
de Mircea, de Vlad, de Tudor, de... badea Roată...
Îi visează cu Ramuri...
de Eminescu, de Alecsandri, de Creangă, de Vieru, de Păunescu...
cu Frunze de Arghezi, de Coşbuc, de Stănescu,
cu Muguri de Labiş, Sorescu, Blaga...
Doamne, înmuguresc părinţii de gânduri...
Şi copiii îşi visează părinţii
cu chipuri aureolate,
plecaţi de fiecare dată
prea devreme...
La fiecare clipocit
al cerului,
parcă îi văd
visând
Aripi, Ochi de mare,
Muguri, Ramuri, Frunze,
dar mai ales ...Rădăcini de Ţară
-->
Comentarii
Cu bucuria că mi s-a citit poemul!
George, mulţumesc pentru trecere peste pragul sufletului meu!
Citit cu drag !
Mulţumesc, Mihaela, pentru întregirea mesajului!