Eram trimisul dintâi înnobilat de cuvânt
ca într-o scriere pictată
unde vocalele cântă psalmi
de teama salbatică a vedeniilor
prezente prin preajma.
Memoria începe să-şi umplă golul
cu nume convenţionale
strigate, glasuri si elemente prime
alungate de orice miscare
cu o aripa de umbra
şi alta din întuneric scăpată.
Privesc cum cerul se arcuieşte peste pamânt
ca o boltă rupestră, desenată,
de mă uimeşte ca pe un intrus
între hotarele sale,
în anotimpuri de căutare
unde apa nu poti să o cari
ci doar peşte să prinzi.
Cu o sclipire de platină
prin rumegusul de vorbe auzite
şi nicio iubire ajunsă la mal,
de lemnul se aprinde de la fulgere.
Numai lumina mă îndemnă la linişte
îmi pune pe jar îndrazneala
în mâinile iuti,
cum toate din instinct se petrec.
-->
Comentarii