Când ochii își deschide Dumnezeu
E zvon de primăvară la noi în sat, mereu
Vin mierle gulerate din flaute să cânte,
Vin sfinți din moțul nucilor să se înfrupte.
E cerul parcă mai albastru, mai curat,
Când râde Dumnezeu blajin la noi în sat.
Stau fulgerele mânioase ascunse după șură
Meșteșugind din nori să stoarcă o picătură.
Când Dumnezeu vine să ceară un slujbaș
Și-un singur semn cu mâna face-nspre cosaș
Solide case se înalță în țintirim la noi în sat
De cald să țină spre bucuria noului mutat.
La noi în sat pe uliță e zloată și e glod
Când plânge Dumnezeu pe-al său norod
Sărac, că-i lasă urme adânci pe frunte,
De nu mai are ochiul putere să se zvânte.
Aleargă îngeri cu aripi larg deschise
La noi în sat prin uși și porți deschise
Când Dumnezeu de treabă își găsește
Pe lângă ai mei și mult se veselește,
Iar când Preabunul se duce la culcare
Tăcut prin satul nostru trece pe la fiecare
Să ia din Sfânta pască doar o sfărâmătură
Lăsând pe Fiul cu lumina Sa în bătătură.
Veronica Șerban
Comentarii
Un poem frumos curgător, ancorat în realitatea religioasă a Sfintelor sărbători Pascale...Felicitări autoarei!
Superbe versuri. Felicitări!