LA TĂCERE AM STRIGAT
subpământurile au strigat
şi s-au transformat în păsări din care au început
să irumpă în jerbe
rădăcini
ca nişte ventuze lipite de gurile lumii
împletitura lor agaţă coroniţe de premii
pe tâmpla virgină-a luminii
cântecele materiei în infinite arpegii
pârâie şerpuitoare sonorizează în buclele timpului
după ce mă umplu de toate
merg să mai rotunjesc o
Tăcere
ce beatitudine m-acoperă şi mă şterge din Carte
risipindu-mă în infinit?
Comentarii