În lipsa ta, singurătatea
Se-ncurcă-n casa fără soare,
În care doar realitatea
Poate doare.
Tabloul trist al așteptării
Îl deformez când noaptea vine.
De ce mă dai acum uitării?
Stai cu mine!
Și încurcate-n așternuturi
Trei șoapte tenace-or apăsa
Pe gândurile de alături:
Nu mă lăsa.
Cuvinte, fapte, presupuneri
Le-am aruncat pe toate în hău,
Căci e prezent, fără rețineri,
Zâmbetul tău.
Cu fericirea stau la masă
Sorbind și glume în mod firesc,
Dar mi-a scăpat doar o... grimasă.
Îți mulțumesc.
P.S. Mențiune - Mizil, 2020
-->
Comentarii
Bravo, Dorinel!
FELICITĂRI!
Superbe versuri...Felicitări!