Lacrimi de gheață

De-atâta iarnă nu mai pot

să-mi car în spate dorul

Și-aud cum toarce timpul mut

din caiere fuiorul

 

De-atâta iarnă-am obosit

să tot îmi trag piciorul

De cât omăt am rătăcit

pe unde-am pus odorul

 

Și lacrimi se-adună-n șir

una după alta

În țurțuri se prefac apoi

cioplind adânc cu dalta

 

Și-aud cum toarce timpul mut

într-o nepăsare

Și-un clopot trage greu și surd

pentru cine, oare?

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->