Les pétales des fleurs d'iris - Irina Lucia Mihalca
Traduction par: Gabriela Tudose
Ton cœur tarit
lorsque l’instant ci-présent devient passé,
lorsque l’instant à venir ne s’accomplit pas.
Au-delà de l’horizon, on aperçoit
ce qu’on ne voit pas, à première vue,
un delta avec des nénuphars en fleurs.
Dans chaque château, sous chaque pierre,
si l’on écoute bien les chuchotements,
on entendra aussi une douleur.
Le facteur ne frappe pas du pied deux fois,
même au bout du monde, mais il réussit arriver
sur les ailes du vent, seulement
à l’écoute des chuchotements de l’âme.
Son sang à elle, écoulé à travers
le crépuscule de la steppe,
incrusté dans des chroniques en pierre,
dans le palais de rêves, t’a désigné
comme le messager des sons de la pluie.
Ses doigts
ont mis en bric-à-brac tes souvenirs.
Dans ton voyage - tourbillon des mondes
dans d’autre mondes qui tournent -
on passe à travers la porte de la mort
et puis on ouvre un chemin de lumière.
- Je t’aime profondément, ma chérie,
et toujours plus profondément,
comme un chant sans fin et sans fonds,
qui transforme ton vide et ta mesure
en moi au moyen d’une spirale!
- lui as-tu dit en l’effleurant.
Ton baiser, les pétales des fleurs d'iris,
l’autodafé des deux âmes
par lequel les mondes
se sont rapprochés
jusqu’à leur complète fusion. 
Petalele florilor de irişi – Irina Lucia Mihalca
Inima ţi-e pustiită
când clipa prezentă devine trecut,
când clipa viitoare nu se-mplineşte.
Dincolo de orizont se vede
ceea ce nu zăreşti, la prima privire,
o deltă cu nuferii înfloriţi.
În fiecare castel, sub fiecare piatră,
de-i asculţi şoaptele, vei auzi şi o durere.
Poştaşul nu bate pasul de două ori,
chiar şi la capătul lumii,
reuşeşte să ajungă, pe aripile vântului,
la auzul şoaptei sufletului.
Sângele ei,
trecut prin amurgul stepei,
scris în cronici de piatră,
în palatul de vise,
te-a desemnat
mesagerul sunetelor ploii.
Degetele ei
ţi-au răsfirat amintirile.
În călatoria ta, - vârtej de lumi
în alte lumi care se rotesc -
treci prin portalul morţii,
aşterni, apoi, o cale de lumină.
- Te iubesc, iubito, adânc
şi mai adânc,
ca un cântec fără sfârşit,
insondabil în jos,
prin spirală transformă
vidul şi măsurarea ta,
în mine! - i-ai spus, atingând-o.
Sărutul tău, petalele florilor de irişi,
arderea a două suflete
prin care lumile
s-au apropiat până la contopire.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
CULTURĂ PRIN MEDALISTICĂ – ACADEMIA DE ÎNALTE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI
Academia de Studii Economice din București, abreviat A.S.E. București, este o instituție de învățământ superior de stat, fondată în anul 1913. Sediul A.S.E. se află în Palatul Academiei Comerciale, situat în Piaţa Romană. Academia de Studii…
Citeste mai mult…Capriciile iernii
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Ninge în Brăila
Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Într-o iarnă
Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…
Comentarii
Multumesc, Lenus.
Cu drag, te imbratisez!
Felicitări pentru aceste versuri!