Odă adusă singurătăţii
Am să merg la Dumnezeu, reproşându-i,
De ce singurătatea suferă în gându-i
Că a lăsat-o pe nedrept făr- de parte,
Toţi o urăsc, crezând că au dreptate.
Toţi o alungă de la-l vieţii poartă,
De parcă ea, sărmana, vre-o vină poartă,
Căci trăind, noi căutam doar idealuri,
Vrem să urcăm fără efort - înalte dealuri.
Ea mi-e prietenă fidelă, mă-nţelege din priviri,
Ea mă alintă, când soarta-mi aduce negre ştiri,
M-aşteaptă tacit la un colţ de vreme,
În ospeţie, ştiu, mereu o sa mă cheme!
Singurătatea – considerând-o toţi o boală,
Ea strânge ca o Hârcă anii frumoşi în poală,
Îi risipeşte mai apoi în marea de-amintiri,
Ea-ţi şterge lacrima atunci când ai dezamăgiri.
Simt câteodată cum lent uşa îmi deschide,
Alţii ar alunga-o şi geamul ar închide,
Eu însă las capul fragil pe umăru-i deştept,
O aud şoptindu-mi: Când ai nevoie, Eu te aştept!
Am 32 de ani şi văd naiv în toţi - prieteni,
Chiar şi duşmanii au un fel de a mă iubi,
Singurătatea-mi este prinsă-n cetini,
De ea nicicând, probabil, mă voi desparţi!...
Ea este sora mea mai mare şi-nţeleaptă,
Pe drumul raţiunii, veşnic mă îndreaptă,
Dar dac-aşi putea aşi vrea s-o contopesc
Cu jumătatea ei…poate-ar ieşi un dulce: Te iubesc!
Sau poate-un univers, sau poate un miraj
Într-un pustiu finit , un pseudo - mariaj?!…
O fi prea tragic şi păcat când te simţi singur – singurel,
E şi mai tragic să fii singur, purtând de la logodnă un inel!...
LG
23.07.2010
-->
Comentarii
E şi mai tragic să fii singur, purtând de la logodnă un inel!..."
In opinia mea este o poezie scrisă cu mult talent, suflet şi adevăr.Doamna Lilia Ghiţiu a publicat in 2010 la Chişinău o excelentă culegere de versuri "Sensul vieţii",care s-a bucurat de succes în rândul consumatorilor de poezie bună.Din acest motiv,peste puţin timp a apărut ediţia a 2-a a respectivei plachete de versuri.În prezent,distinsa doamnă lucrează la următoarea carte,care urmează să apară până la finele acestui an.Nu ne rămâne decât să-i urăm succes si multă inspiraţie.