Cea mai sfinta dintre toate,
Cu comoare revarsate
Si cu petre rare,
Esre limba,fratioare.
Cu lumina si_ adevaruri
Limba se ridica_n ceruri.
Si cu_o patima cereasca
S_o rostim,ca_i limba noastra.
Biruita si zdrobita,
Chiar de_a fost cindva.
Ea s_a ridicat din nou,
cu puterea sa.
Cea mai mare perdere,
Care am avuto
A fost perderea de limba!
Si mult am duruto.
Voi,sculativa din somnul
Care l_ati dirmit
Si vorbiti aceasta limba
Pin la nesfirsit.
Si de_a spuni_un cetatean
Ca nu_i place limba,
Nustiu cred co_i spunne
- Ea privitiva oglinda!
Caci in viata asta
Nu_i nimic mai sfint,
Decit limba ce_o vorbim
Pe acest pamint.
Daca nu le place limba...
Ce sa mai vorbesc!
Mai bine m_ascund si tac,
Toata viata cit traesc.
-->
Comentarii
Bravo Andrei!!!
Ai spus un adevăr sfânt!
Chiar dacă, timpurile, graniţele, politicile, au făcut să vorbim doar un pic altfel, LIMBA unui neam este una şi defineşte acel neam!
Te iubim copile, eşti...al nostru, aşa cum şi noi, suntem ai tăi!
Cu mult drag, Lucia