Tortul de mere verzi şi tari, tăiate felii, cât o bucată de cer,

să-mi umple albia de dorinţi a gurii ferecate cu norii

de frişcă (pre)linşi cu degetele limbii, să cadă ploaia şi albastru curat

şi lin, sufletul să simtă mirosul,

să-i stârnească simţur

           , sub influenţa GRICORE VIERU 

cu viaţa

să mă iau la trântă

când ştiu că doar

cu moartea mă-nsor?

C-apar

pe drumul vieţii mele

oameni, pietre, piedici,

e şi normal-n

al nuntirii mele

cu tine Moarte.

De supărat mă aflu-n cale

de semeni, situaţii

trecere

Zăpada putrezită-n ceasuri

S-a așezat nepăsător,

Absent la tropote de glasuri

În mine tot mai mult cobor.

Jur-împrejur doar amintiri,

E un trecut decapitat,

Culoarea pleoapelor subțiri

Și chipul tău eu le-am uitat.

Am strâns în mine numai spini,

Şi

Cules bob cu bob şi strâns în ciubăr, în iarna mea,

forfotind lăuntru dinăutru spre bolta cerului

să curgă, să mă-nece

siropul dulce-amărui al iubirii

de vişină putredă,

îmi alerg privirea covoiată

de ridurile secundei din zi, să trăiască veşnicia

celui

Adânc îmi presari stropii de sânge peste ochii  

privind văzduhul argintat de fulgi de dor

(cu)prinşi de timp, în căuşul palmelor de suflet.

Nu mai spun nimic. Doar Te iubesc !

„Şi atâta energie consumată pentru două cuvinte ?” 

Într-un sărut năvalnic

Hoţul

A ţinut bădia Costache post negru vineri , pentru a judeca mai bine: să taie nucul bătrân ce-i umbrea  privirea de la fereastră ori ba?

Sâmbătă, pe când soarele se mai smiorcăia a somn, moşul şi-a făcut închinăciunea, şi-a luat sfânta anaforă

În clepsidră se scurge nisipul
Crepusculul roşu alintă neantul
Şi o minge mare de foc
Se hodină pe un vârf de colină,
Care scrutează-n depărtări orizontul.

În partea opusă, cerul păleşte,
Cortina de stele se trage uşor,
Din alt orizont paralel
Se-nvăluie-n m

Ştiu că mă auzi şi în pauzele în care nu te strig.  

Aerul

ţine locul cuvintelor de dor,

în ecou.

Fără scăpare e legătura (mai) adâncă

a cerului cu pământul – universul

dintre mine şi tine

într-un tot fără nici o aţă să ne lege…    

18.01.2015, ora 20

De ce te-ai dus de lângă noi, maestre?

De ce-ai plecat? E dintr-a noastră vina?

Poate am fi ales și noi mașina

Ce te pierdu de lumile terestre.

De ce-ai plecat? Ori, te dorit-a Domnul

Să cânți pentru prietenii de-o seamă,

Să cânți de dor de țară, fără team

INGRID-ACASĂ 2 -continuare
În timpul reparațiilor la casă, fiind mai mult în sat, am avut ocazia să regăsesc cîteva prietene din anii tinereții ce locuiau în Săliștea.Aceasta s-a întîmplat grație fratelui meu Haralamb.El locuiește în sat cu soția sa

Și dacă...

Și dacă mă ascund în ziduri...după,
în vise dor sau vise umbre,
cu ochii pironiți, o cupă,
sub gânduri falnice sau sumbre.

M-ascund în tine, dor zidire
și ctitor mă ascund cuvinte,
izvorul meu, izvor pornire,
cu virgule ce-s potr

Se-nşiră în al sufletului suflu, cuvintele cerului,

să-mi citească mişcarea sângelui din trup

cum aleargă spre tine.

În şoaptă, încerc

să mă retrag sărutându-ţi fiecare parte lăsată liberă

de aerul îmbrăţisărilor tale, să simţi cum

cerul şi pământul sun

Am greşit timpul sau persoana.                   

Nici eu nu mai ştiu dacă sufletul meu are persoană sau timp.

Ştiam că sufletul este timpul meu sau eu sunt timp pentru el.

Gândesc, acum, cum, eu şi el suntem un noi al aceluiaşi timp

sau timpul…  

1

Perjarul

Din Comuna Rădăşeni,

Mai la deal de Fălticeni,

E o faimă răspândită

De-o-ntâmplare inedită.

Cică o cioară dintr-un pom,

A furat de la un domn,

Perje dintr-un prun bazat.

A dat iama… ş-a zburat!

A-ncercat omu’ s-o prindă,

Aruncând la ea din tindă,

Cu

DOR DE ALBASTRU...
Laura Schussmann


Cum aș putea să te uit iubito ?
Îmi lipsește ce ai luat cu tine
Din ce ai găsit că mai era în mine.
Și ai fugit,iar,în lumea ta,dulce astru
Căci îți era un dor imens de albastru..

Erai frumoasă și atât d

Nemultumit de propriile izbânzi
de teama să nu mă întreacă ceilalţi
mi-am zidit în memorie convingerile
una peste alta cu liant,

dar şi zidurile uneori se dărâmă.

Doar urmele cetăţilor rămân,
să fie descoperite în timp.

Împăcat,
cu tăcerile steagului co