Blog

CĂLĂTORI SINGURATICI
Eram călător solitar pe potecile anilor trecuți,
Străbăteam bărăganul,măsurînd orizonturi
Cu priviri obosite de atîta liniște
de nesfîrșite tăceri.În jurul meu însă,
Prin lăstărișuri ascunse de priviri
percepeam susur de viață;

Trecu şi luna asta, iarna este-n agonie,

afară-i ceaţă. Nu e vânt şi nu-i soare;

ca să nu mor de blazare şi urâtă sihăstrie

mă plec vouă, ce m-aţi uitat cu venerare.

Mă tot arde tăcerea spânzurată-n casă,

când iubirea se ceartă cu marea sfidare;

mi se usuc

Sunt treaz demult, deja. Am o zi în spate, dinainte de a mă naşte.

Tatuasem, pe ochi, pleoape închise,

să simt sărutul zorilor

şi

să aud ciripit de păsări

când plecam la drum, să-mi încarc braţele

cu amintiri de mâine ale clipelor de azi.

Printre hârtii

În anotimpul în care mă încredinţez
trupului tău să-i fiu mire,

zilele-mi devin foşnitoare
ca-ntr-o visare cu ochii deschişi,
zburător rămas fără aripi
în inimă doresc să-ţi ajung.

Căci numai din ea se-ntinde flacăra
mai mult decât mă aştept,
de arde m

Cândva


Cândva eu voi găsi și-n mușuroaie,
un vis fertil ca inimii să-i placă,
la masa de tăceri, cu porți și ploaie,
sub timp atunci, ce-ar trebui să tacă.

Să tacă și nisipul ce-i fierbinte,
să tacă dorul ce mă ține-n versuri,
cu rimă încruc

Te-am sărutat


Te-am sărutat în vis, tu ai aflat,
că am fost cu tine într-un loc anume,
un gând din toamnă-n zâmbet îmbrăcat,
din taina lavă, dor stigmat...în lume.

Visam că-ți prind iubirea-n păr,
o floare albă s-o dezlegi cuvânt,
șuvițe căt

absenţă

Am găsit o pană purpurie pe zăpadă,

Sus de tot zbura pasărea,

Care se hrănea cu ger şi cu lumină de lună,

Încă i se mai auzeau trilurile,

În albastrul cerului nimeni n-o mai urmărea;

Am intrat în casă,

Cărând după mine vara şi primăvara,

Făcute buc

În toată noaptea, s-a lăsat liniştea cuprinsă de pământ şi cer.

Priveam hipnotizat de realitatea visului cu ochii deschişi,

răsucirile în aer ca nişte acrobaţii pe sârma invizibilă a vieţii,

sărutări hulpave de dor nebun şi rănile lor se astupau

cu fi

Sângerează

Ori îmi pare mie

Pasărea asta necunoscută

Din colivie?

Aripile prea mari

Stau adunate

De parcă ar sta cu mâinile la spate...

Nu cântă,

Nu poate să zboare,

Văzduhul o doare,

Nu mai vrea să vâneze,

Vrea doar să se-mbete

Din apa curcubeului,

Pe îndelete..

Cândva

Zburam printre norii albi

De hârtie

Ca o pasăre scăpată

Din colivie

Țineam brațele larg deschise

Îmi crescuseră pene din vise

Și mă întreceam cu ciocârliile

Străbătând – raze invers –

Tăriile

Un om de zăpadă

Am făcut acum

Din visele albe

Căzute pe câmpur

Starea din noapte a persistat în zorii amiezii din zi.

Priveam buzele cerului cum se deschid şi închid,parcă

vorbind sau încercând să înghită fărâmele din dunele de nisip

ale nopţii trecute. O lumină ca un fulger, a scânteiat pământul:

-         Ce fa

Plânge codrul de aramă,

Plânsul lui, ți-e destinat,
Crengi foșnind el, te aclamă,
Odă-ți cântă, ne-ncetat.

Dincolo de fereastra cerului

Introspezione

Dincolo de fereastra cerului
e destinul
de o veterana lume,
gratios arcului inimii
si a timpului linistit.

Dincolo de adevarata
truda a pamântului
sunt petale de speranta
a cânta
cu parfum de orhidee
orizontii de mare
al

Un cuţit înfipt până la prăsele-n pământ
stă în poziţie de drepţi în faţa casei
ca niciun trăznet să nu vină prin preajmă,
era semnificaţia pe care nu o ştiam,
musafirii îl priveau şi nu spuneau nimic,
de eram mirat şi confuz.

Dincolo de înţelegere se

INGRID-ACASĂ

Am fost întîmpinată cu bucurie mare de ai mei și am simțit cum fericirea revederii mi-a spulberat tot dorul de ei si toate suferințele si tristețile din acești ani petrecuți departe de copiii mei și de toată familia, lăsând loc doar pentr

Zbor



Noi am zburat spre șoapta de iubire
și atingeam cu aripile văzduhul,
povară doar un timp de nemurire,
ecoul șoaptei ne era nisipul.

El se scurgea lumină care pleacă,
când drumul fără tine mi-era crunt,
ca să rămâi când noaptea o să tre