Ce frumos ne odihnim în tristeţe
noi doi,
când apusul ne prinde pe-o coamă de deal…
mai sună un bucium, mai întoarce o vreme străveche,
când turmele-stele
împrăştie lumina,
agonică sub vânt
târziu,
îngreunaţi de gânduri, coborâm
târând cu noi tristeţea,
ca p
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!