Cad
umbre vinete-ntre noi…
nori fără cer,
schelete umede şi moi
-o oboseală fără sens-.
Dali îşi scurge ceasurile-n cafea;
sunt râncede: şi ceasurile,
şi cafeaua.
Trece pe sub geam
femeia fiecărei dimineţi,
aceeaşi,
la mijloc de vârstă
şi de secol,
prăbuşită
în
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!